A devenit, prin hotarare si fara compromisuri, cel mai bogat om din Rusia, dar toate aceste atribute l-au bagat in inchisoare, scrie Financial Times.
Mihail Hodorkovski a stiut dintotdeauna ce vrea sa faca. Inca din 1960, colegii sai de la scoala il numeau "directorul", referindu-se la visul lui de a conduce o fabrica ruseasca. Intr-un final, el a devenit cel mai bogat om din Rusia datorita ambitiei, incrancenarii si vicleniei de care a dat dovada. Tocmai aceste calitati au fost cauza divergentelor dintre el si guvernul rus.
Prin implicarea sa in mediul politic, a inceput sa fie o amenintare pentru putere, cu toate ca atat suporterii cat si rivalii sai au diferite viziuni asupra acestei situatii.
Pana la varsta de 23 de ani, abilitatile organizatorice ale lui Hodorkovski l-au propulsat in pozitia de sef al deputatilor Komsomol, sau tanara liga comunista, din cadrul Institutului din Moscova, unde studia in acea perioada. Tot atunci, liderul sovietic Mihail Gorbaciov incepuse sa incurajeze cooperativele, sau intreprinderile cvasi-private, si astfel Hodorkovski s-a gandit la o alta cale, dorind sa ajunga mai mult decat "un director comunist."
A pornit in afaceri prin deschiderea unei cafenele pentru tineri, cu care nu a avut prea mult succes. Apoi a incercat introducerea inventiilor din cadrul laboratoarelor de cercetare din universitati in fabrici. Astfel, el a inceput sa exploateze un sector financiar ascuns, reusind sa transforme banii statului, prezenti doar in acte, in bani reali. Aceasta afacere a fost baza Menatep, o banca ce a continuat sa faca bani prin exploatarea unor nise create de liberalizarea incompleta a economiei Rusiei, din anii 1990.
Hodorkovski a folosit apoi acest capital, pentru a lua parte la programul Rusiei de privatizare in masa, prin achizitionarea mai multor firme, de la fabrici de procesare a carnii pana la fabrici de titanium si magneziu. Pana in 1995, era indeajuns de bogat incat sa se implice in afacerea care avea sa-i transforme milioanele in miliarde, devenind astfel unul dintre "oligarhii" rusi. Acesta era pactul faustian, cunoscut si ca imprumuturi contra actiuni.
Un grup de oameni de afaceri prosperi au imprumutat bani falimentarului guvern rus, si au finantat campania electorala de realegere a lui Boris Eltin, reusind sa intoarca situatia in favoarea presedintelui rus. Drept recompensa, au primit in administrare actiuni la unele dintre cele mai profitabile companii, care fusesera retinute de la prima runda de privatizare. Cand statul nu si-a platit datoriile fata de acesti oameni de afaceri, ei si-au exercitat dreptul de a vinde aceste actiuni. Dar, in majoritatea cazurilor, actiunile cu fost cumparate chiar de ei, beneficiind insa de reduceri.
Premiul lui Hodorkovski a fost 78% din actiunile companiei petroliere Iukos, contra sumei de 309 milioane de dolari (245 de milioane de euro). El a folosit tot felul de metode ca sa elimine actionarii minoritari, pentru a prelua controlul total al Iukos.
Dupa stabilirea controlului asupra Iukos, Hodorkovski si-a schimbat directia de actiune. William Browder, presedintele celui mai mare fond public de investitii, Hermitage Capital, e de parere ca Hodorkovski a fost influentat de noua intelegere dintre actualul presedinte rus, Vladimir Putin, si oligarhii rusi.
Putin a promis celor mai bogati oameni rusi ca pot sa-si pastreze imperiile construite in anii 1990, cu conditia sa nu se implice in politica, sa renunte la practicile ilegale, precum cea de mituire a oficialilor, si sa-si plateasca impozitele.
"Hodorkovski s-a purtat ca un proprietar pe o perioada determinata, pentru ca nu stia pentru cat timp se va afla in aceasta pozitie", a declarat Browder. Promisiunea lui Putin a indus ideea detinerii acestei afaceri pe termen lung, fata de cea a "inchirierii" ei, vehiculata pana atunci.
Hodorkovski si-a propus atunci sa transforme Iukos intr-o companie bine organizata, transparenta, prin aducerea de consultanti pe probleme de management si relatii publice, precum si auditori specializati din tarile occidentale, si tehnologie performanta pentru a fora mai mult petrol. Recompensa acestei strategii a fost cresterea valorii de piata a companiei la 35 de miliarde de dolari (27,74 miliarde de euro), si pentru Hodorkovski a adus un beneficiu personal in valoare de 15 miliarde de dolari (11,89 miliarde de euro).
Conducatorul companiei Iukos s-a transformat intr-un filantrop. A creat fundatia Open Russia Foundation, dupa modelul organizatiei Open Society a lui George Soros, pentru a ajuta populatia tarii. A continuat cu organizatia New Civilisation, care isi propune sa ii invete pe tineri "regulile legii si ale pietelor deschise" si sa le ofere copiilor o educatie cu privire la Internet. Si-a dezvoltat relatiile cu Statele Unite si a facut chiar o donatie de un milion de dolari bibliotecii nationale americane din Washington.
Dar filantropia lui Hodorkovski s-a dovedit a fi de natura politica.
Iukos a oferit milioane de dolari partidului rus aflat in opozitie, Iabloko, si sume mult mai modeste unui alt partid liberal, Uniunea fortelor de dreapta si Partidului Comunist.
Unele opinii critice la adresa lui Hodorkovski, inclusiv cele ale unor membri ai guvernului rus, spun ca acesta ar fi platit pe membrii Dumei sa voteze impotriva legii de marire a taxelor pe petrol cu care se confrunta Iukos.
Un fost oficial al companiei a confirmat faptul ca activitatile desfasurate de Hodorkovski restrictionau guvernul in formularea reformelor. German Gref, ministrul reformator al economiei din Rusia, a declarat pentru Die Zelt ca directorul companiei Iukos i-a spus, facand referire la o lege privind o noua taxa pentru petrol, ca fie retrage acest proiect de lege, fie va fi nevoit sa il demita.
Chiar si presedintele Putin, care sustine ca acest caz ar trebui sa revina fiscului, a recunoscut activitatile politice ale lui Hodorkovski. "Persoanele care au strans in cinci sau sase ani o avere de 5, 6 sau 7 miliarde de dolari sunt dispuse sa cheltuiasca cateva milioane de dolari pentru a-si proteja interesele", a declarat presedintele rus in fata televiziunii israeliene luna trecuta.
Dar nu a fost singura presiune facuta de magnatul din domeniul petrolier asupra guvernului rus.
Atacul terorist din 11 septembrie asupra Statelor Unite a accelerat tentativele de a gasi alternative la resursele de petrol din Orientul Mijlociu. In acest scop, George W. Bush si Putin au semnat in 2001 un acord cu privire la cresterea investitiilor americane in proiecte petroliere pe teritoriul Rusiei. Operatiunea ar fi urmat sa creasca rolul statului fost sovietic ca distribuitor mondial de petrol.
In acest caz, Hodorkovski trebuia sa se asigure ca Iukos este principala companie avantajata de respectiva intelegere.
A venit atunci cu planuri de constructie a unor conducte din Siberia si pana in China si coasta de nord-vest a Rusiei, pentru a deschide comertul in regiunea transatlantica.
In urma dezvoltarii relatiilor ruso-americane, sau mai bine zis Iukos-Statele Unite, Hodorkovski a deschis discutiile cu privire la vanzarea unui procent din actiunile companiei catre ExxonMobile si ChevronTexaco, ambele americane.
Apropiatii fostului director al companiei petroliere din Rusia ii iau apararea si spun despre el ca este doar un om de afaceri ce isi urmeaza strategia. Avocatul fostului manager al Iukos, Sanford Saunders, este de parere ca toate acestea se datoreaza faptului ca el a devenit o forta mult prea independenta.
Totusi, de ce nu a incetat toate aceste activitati compromitatoare dupa ce partenerul sau, Platon Lebedev, a fost arestat in luna iulie a anului trecut? Era totusi un avertisment clar cu privire la afacerea Iukos. Cunoscutii spun ca el credea intr-adevar ca prin succesul companiei sale va "salva" Rusia.
Interesant este faptul ca imediat dupa arestarea lui Lebedev, Hodorkovski a plecat la o intalnire de afaceri cu Bill Gates si Warren Buffett, in Sun Valley, Idaho. Multi credeau atunci ca el nu se va mai intoarce in Rusia, dar a facut-o.
Se pare ca fostul director al gigantului petrolier avea incredere ca importantele relatii pe care le-a dezvoltat in Statele Unite ar fi iscat un scandal la nivel mondial in cazul in care ar fi fost arestat.
Verdictul inca nu s-a pronuntat
Procesul lui Hodorkovski se afla in faza citirii verdictului.
Instanta i-a recunoscut vinovati pe Hodorkovski si Lebedev in majoritatea celor 11 capete de acuzare: frauda fiscala cu titlu personal si in calitate de persoana juridica, achizitionarea ilegala a 44% dintre actiunile Institutului de Ingrasaminte, escrocherie premeditata si "in grup organizat condus de Hodorkovski si Lebedev". Tribunalul trebuie insa sa finalizeze analiza tuturor probelor si sa dea o interpretare juridica faptelor dovedite.
Judecatoarea Irina Kolesnikova a decis sa citeasca toate textele care s-au aflat la baza deciziei, astfel ca sentinta ar putea fi anuntata peste cateva zile. Nici unul dintre argumentele apararii nu pare sa fi fost luat in considerare, iar, incepand cu lunea trecuta, tribunalul reia aproape punct cu punct actul de acuzare. Apararea lui Hodorkovski, dar si numerosi analisti si politicieni rusi considera ca procesul este "motivat politic" si se asteapta ca fostul director al Iukos sa primeasca o pedeapsa apropiata de cea de zece ani, ceruta de Parchet. Teoretic, daca pedepsele vor fi acumulate, cei doi acuzati risca o condamnare de pana la 20 de ani de inchisoare.
Unul dintre capetele de acuzare care ar putea determina tribunalul sa decida o pedeapsa de zece ani de inchisoare este "achizitia ilegala a 20% dintre actiunile societatii de ingrasaminte Apatit". Aceste fapte dateaza insa din 1994 si s-au prescris, conform spuselor apararii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
