Teheranul face presiuni asupra Europei să vină cu un pachet de măsuri menite să compenseze impactul economic al deciziei Washingtonului de a se retrage din acordul nuclear. Iar răspunsul Europei este unul „creativ“.
Uniunea vrea să ajute Iranul să-şi menţină cel puţin o parte din veniturile generate din exportul de petrol, cea mai importantă sursă a sa de venituri, recurgând la ajutorul băncilor centrale. În prezent, vâzările de petrol sunt încheiate exclusiv în dolari, în mare parte în colaborare cu băncile americane. Însă după retragerea americanilor, acest lucru nu mai este posibil.
Astfel, UE se gândeşte să „ocolească“ sistemul financiar american realizând achiziţiile de petrol din Iran în euro, fără ajutorul băncilor comerciale. Pentru a realiza acest lucru, Uniunea vrea ca băncile centrale din Europa să transfere sume importante în euro către banca centrală iraniană.
„Vorbim de sume de ordinul miliardelor“, a declarat un diplomat european. A fost ideea Comisiei Europene. Astfel li s-ar putea demonstra iranienilor că se fac eforturi serioase pentru menţinerea relaţiilor economice dintre UE şi Iran, a declarat comisarul european pe energie Miguel Arias Canete în timpul unei vizite efectuate în Teheran la mijlocul lunii mai.
Banca centrală iraniană nu este vizată direct de sancţiunile americane. Comisia vrea ca banii să fie transferaţi către Terehan cât mai curând posibil, în săptămâni mai degrabă decât luni.
Însă un astfel de demers se dovedeşte complicat. BCE a refuzat deja, spunând că astfel de transferuri ar fi incompatibile cu mandatul său. Rămâne să-şi spună cuvântul băncile centrale naţionale, în special cele din ţări care importă petrol iranian, în principal Italia, Franţa, Spania, Grecia şi Olanda, care reprezintă cea mai mare parte din importurile anuale ale UE de 548.000 barili de ţiţei. Germania cumpără doar 17.000 de barili pe zi.
Guvernul german a refuzat să comenteze pe acest subiect, surse din Berlin notând doar că banca centrală germană este independentă. Diplomaţii europeni spun că Germania susţine planul, însă vede o necesitate mai redusă de a acţiona decât băncile centrale ale Franţei, Italiei sau Spaniei.
Băncile centrale sunt însă profund sceptice, temându-se să nu fie atrase într-un aranjament care să le aducă în poziţia de a contribui la operaţiuni de spălare de bani sau chiar de finanţare a terorismului. În plus, Iranul nu a implementat încă în întregime regulile internaţionale privind adecvarea capitalului şi spălarea de bani.
Există o altă cale de a plăti pentru petrol: UE ar putea copia China, cel mai mare cumpărător de petrol iranian, care încheie tranzacţiile parcând yuani în China cu care Iranul cumpără bunuri chineze.
Deocamdată, însă Iranul nu vrea să folosească acest sistem în Europa, insistând că decizia lui Donald Trump de a ieşi din acord nu va afecta exporturile Teheranului. Acest lucru este puţin probabil, însă: în timpul ultimei runde de sancţiuni dinaintea încheierii acordului nuclear, livrările de petrol ale Iranului au scăzut cu aproximativ un milion de barili pe zi.
UE a fost cel mai mare partener de comerţ al Iranului înainte ca această ţară să fie izolată prin sancţiuni. Exporturile UE în Iran au crescut cu o treime anul trecut, la 13 miliarde de dolari.
Comerţul UE cu Iranul a crescut de la 7,7 miliarde de euro în 2015 la 21 miliarde de euro anul trecut, blocul fiind astfel al treilea mare partener comercial al Iranului, după China şi UAE, potrivit Quartz. În cadrul UE, Italia este cel mai mare partener comercial al Iranului, cu importuri şi exporturi de 5,1 miliarde de euro, în creştere de la 1,7 miliarde de euro în anul de dinaintea ridicării sancţiunilor.
Aproape toate ţările UE şi-au crescut comerţul cu Iranul în ultimii doi ani, singurele excepţii fiind Bulgaria, Estonia, Letonia şi Lituania.
De la ridicarea sancţiunilor, ţara europeană care şi-a crescut cel mai agresiv comerţul cu Iranul este Grecia. În ultimii doi ani, comerţul dintre cele două ţări a crescut cu 3.500%, Grecia devenind din al 19lea cel mai mare partener comercial din UE al şaselea.
Germania a fost cândva principalul partener comercial al Iranului. În anii '70, comerţul dintre cele două state se situa la 6 miliarde de dolari. În 2013, acesta scăzuse la 2 miliarde de dolari. În 2017, a atins 3.5 miliarde $.
