Prosumatorii din România ar putea ajunge la capacităţi totale instalate de 2.400-2.500 MW până la finalul anului 2024, comparativ cu 1.500 MW la finalul anului 2023, a explicat Adrian Tiţa, CEO ANT Energy, parte din Simtel, prezent la ZF Power Summit 2024.
„Prosumatorii au avut o dinamică extraordinară. La finalul anului 2023 erau peste 110.000 de prosumatori cu 1.500 MW. Ne aşteptăm să mergem către 2.400-2.500 MW spre finalul acestui an şi este absolut normal ca acest lucru să se întâmple”.
El consideră că este firesc ca numărul proeictelor mici realizate de prosumatori să crească mult mai rapid decât numărul proiectelor mari de energie regenerabilă conectate la reţea, întrucât prosumatorii se confruntă cu riscuri mai mici.
„Un proiect utility scale are două riscuri mari pe care prosumatorii nu le au sau le au mai puţin: riscul de piaţă şi riscul de dezechilibru. De ce? Pentru că riscul de piaţă pentru un prosumator este oarecum adresat prin faptul că el îşi autoconsumă întâi energia, neplătind nişte tarife de transport, distribuţie, deci are un câştig din start, şi atunci îşi permite să finanţeze proiectele prin propriul capital. Riscul de dezechilbru este luat în mare parte de către furnizori, cel puţin până în 400 kW vorbim de o compensare cantitativă şi financiară pentru prosumatori”.
Ce a mai declarat în cadrul ZF Power Summit 2024
- Simtel a construit până acum câteva sute de MW pentru prosumatori, pe acoperişuri.
- Bateriile pot fi folosite în trei direcţii: reglaj de sistem, dezechilibre şi transferul de energie de pe orele cu surplus către orele în care ai nevoie, vârful de dimineaţă şi vârful de seară.
- Prosumatorii cu peste 400 kW nu sunt acoperiţi de lege, de compensări cantitative şi financiare, cu furnizorii actuali şi care au injecţie în reţea se află în faţa unei probleme. Când injectează, preţul energiei injectate este foarte mic, iar când consumă de la furnizori preţul este foarte mare. Şi aici este un ecart care poate ajunge şi la 100 de euro între momentul când injectezi şi momentul când consumi. Dacă ne gândim la costul unei baterii, să spunem undeva la 400.000 de euro per MW, în condiţiile în care sunt 8.000 de cicluri garantate, înseamnă 50 de euro. Ori dacă el are un ecart de 100 de euro între cele două preţuri are tot sensul din lume să investească deja în baterii, fără o susţinere din partea statului.
- Există o lipsă de PPA-uri în România, care trebuie să fie la baza susţinerii ţintelor din PNIESC.
- Multe PPA-uri sunt blocate pe baza garanţiilor de origine. Cred că primul pas pe care statul poate să îl facă, care este foarte la îndemână şi nu are un impact bugetar, este dezvoltarea unei pieţe de garanţii de origine, după care putem merge la următorii paşi, CfD-uri şi altele.
