Ieşirea din piaţa reglementată pentru anul 2025 este speranţa tuturor, dar în urma dicuţiilor cu reprezentanţi ai ministerului energiei se pare că există o intenţie de a prelungi durata de valabilitate a ordonanţei 27 până la finalul lunii martie 2026, cu toate că cel puţin la revizuirea principială a propunerilor această prelungire nu s-ar justifica, a explicat Oana Ijdelea, managing partner Ijdelea & Asociaţii, în cadrul primei zile a Conferinţei ZF Power Summit 2024.
“Ieşirea din piaţa reglementată este subiectul fierbinte pentru toată lumea zilele acestea. Sperăm ca ieşirea să fie în 2025. De fapt, ceea ce rezultă din discuţiile cu reprezentanţi ai ministerului energiei reiese că există o intenţie de a prelungi durata de valabilitate a ordonanţei 27 până la sfârşitul lunii martie 2026, în condiţiile în care cel puţin la revizuirea principială a propunerilor pe care le-am văzut noi, această prelungire nu s-ar justifica deoarece toate celelalte obligaţii rămân în vigoare doar până la 31 martie 2025. Pornind de la producătorii de energie, producători de gaze naturale, traderi, furnizori, toate obligaţiile lor nu sunt prelungite dincolo de 31 martie 2025. Deci nu înţelegem de ce în articolul 18 se propune o prelungire cu încă 12 luni a efectelor ordonanţei”, a spus Oana Ijdelea.
Ce a mai spus Oana Ijdelea, managing partner Ijdelea & Asociaţii:
La nivelul legislaţiei secundare, de exemplu, avem noua propunere pentru regulamentul de conectare la reţea pus în dezbatere publică de către ANRE. Principial cred că este o propunere foarte bună, această încercare de a curăţa piaţa, în special piaţa de regenerabile, deşi regulamentul se adresează tuturor tipurilor de surse de energie.
Pe piaţa de regenerabile vedem că de fapt avem o piaţă a power point-urilor care prezintă proiecte gata de construire. Este prea puţin materializată în proiecte care într-adevăr sunt în curs de implementare sau proiecte care au şanse reale de a fi implementate direct de către dezvoltatori actuali. Aici orizontul de timp care va duce la descongestionarea reţelei nu este unul foarte apropiat. În condiţiile în care actualul regulament şi cerinţele actuale sunt în vigoare până la finalul acestui an asta înseamnă că cel mai devreme vom vedea capacităţi eliberate în reţea undeva la jumătatea anului 2027.
A fost foarte multă efervescenţă, multă bucurie când a fost lansat Green Deal, când au fost revizuite şi mai ambiţios ţintele. Cred că raportat la realităţile anului 2024: şi aici mă refer în principal la situaţia geopolitică cu 2 ani şi trei zile de război în Ucraina şi fără pace la orizont, pe de altă parte vedem că se prefigurează o perioadă cu schimbări politice majore la nive global: avem alegerile parlamentare europene, o numire nouă la şefia NATO, avem alegerile în SUA, unde trebuie să recunoaştem că rezultatele acestora vor stabili liniile directoare pentru următorii 4 ani din punct de vedere politico-economic. Avem şi alegerile noastre comasate, iar în aceste circumstanţe ar trebui să privim cu mai multă atenţie şi cu mai multă adaptare la realitate a acestor ţinte la Green Deal.
Green Deal-ul a pus în primul rând o presiune extraordinară pe toate palierele, a pus presiune pe statele membre care au trebuit să îşi adapteze legislaţia sau să încerce să îşi adapteze la nivel naţional, nişte cerinţe care au fost tratate uniform pentru toate statele membre în condiţiile în care profilul economic energetic al statelor membre este extrem variat şi profund diferit între ţări. A pus o presiune extraordinar de mare pe companiile tradiţionale producătoare de hidrocarburi care au înţeles că vor face această tranziţie altfel decât ar fi vrut liderii de la Bruxelles şi avem jucători mari şi investitori tradiţionali mari în UE care acum încet încet se orientează către alte zone cu predilecţie către SUA, China şi Africa.
Avem o presiune extrem de mare pe dezvoltatorii de energie regenerabilă pentru că s-au proiectat nişte posibilităţi de dezvoltare care nu pot fi susţinute în mod real la nivel adminsitrativ de către statele membre. Cel puţin aici putem vorbi foarte mult despre toate necazurile cu care dezvoltatorii de regenerabile, în principal fotovoltaic şi eolian se confruntă: de la birocratice şi administrative, avem deja problema celor 50 de ha pe care MADR nu înţelege să o desţelenească, deşi voci din toate direcţiile, inclusiv din cadrul aparatului de stat susţin că nu este o problemă cea a celor 50 de ha în mod real
Foarte ambiţios vine din urma şi autoritatea de aeronautică şi de exemplu în cadrul asociaţiei noastre avem dezvoltatori care au cereri de emitere, de avize de la AACR depuse de mai bine de 12 luni la care nu se primeşte nici un fel de răspuns. Avem după aceea o situaţie mult mai sensibilă a garanţiilor de origine, care în România sunt recunoscute doar pentru producţia de electricitate verde, nu şi pentru alte surse precum biometanul, hidrogenul. Aici cumva venind în continuare discuţiilor, într-adevăr pentru a face hidrogen ai nevoie de foarte multe lucruri, iar aceste garanţii de origine ar ajuta, garanţii de origine care ulterior nu pot fi tranzacţionate separat de energie şi care în acest moment nu pot fi tranzacţionate decât în România. De ce? Pentru că există acest blocaj birocratic la nivelul ANRE nu este membru AIB.
Ţintele noastre ar trebui să fie privite cu mai multă circumspecţie. Mai apare o problemă, una recentă, dacă pactul pentru tranziţie energetică a fost atât de răspândit cu siguranţă că o susţinere atât de mare o va avea şi pactul industrial european, care sper că va temporiza modul şi măsurile care vor fi implementate pentru a echilibra pe de o parte tranziţia energetică şi pe de altă parte nevoia de auto-susţinere pe care Uniunea Europeană o are din punct de vedere industrial pentru că fără industrie UE va rămâne doar o piaţă de consum, deci 100% vulnerabilă celorlalţi factori care fac o piaţă.
Cred că trebuie pornit de la acele lucruri pe care orice investitor şi le doreşte: stabilitate predictibilitate, transparenţă şi piaţă liberă.
Ar trebui exploatate resursele pe care ţara noastră le are şi care sunt în principal resursele minerale. Avem un potenţial extraordinar pe partea de solide care ar pot fi exploatate cu tehnologii noi, sustenabile, respectând toate cerineţele de mediu, pe modelul Germaniei.
Dacă ne uităm la principalele măsuri legislative luate în ultimii 10-12 ani în industria energetică, în retrospectivă constatăm că ceea ce aceste măsuri au făcut cu prioritate a fost să descurajeze tot ceea ce a însemnat producţie internă, că vorbim de ţiţei, de gaze naturale sau producţie de energie din surse regenerabile.
A doua chestiune pe care aceste măsuri au atins-o a fost că au confiscat profiturile într-o manieră incorectă pentru că s-a pornit cu ideea că a face profit este ceva ce trebuie pedepsit în loc să existe recunoaşterea faptului că a face profit, dorinţa de profit şi profitul în sine este cheia de boltă a oricărei economii de piaţă.
Revenind la piaţă, ne uităm la ordonanţa 27, cu siguranţă consumatorul vulnerbil trebuie protejat, dar în esenţă orodonanţa 27 a anulat conceptul de piaţă liberă, a confiscat profiturile exportatorilor de electricitate, a adus furnizorii în situaţii limită. Putem spune că ordonanţa 27 a călcat în picioare chiar şi principii de drept civil. Dacă ne uităm la piaţa de energie cred că cu excepţia Nuclearelectrica, nu există tip de companie energetică care să nu fi contestat în instanţă ordonanţa 27. Are şi un număr record de excepţii de neconstituţionalitate aflate rolul Curţii în acest moment, cred că sunt 6 sau 7, iar eu ştiu 6.
