La finalul lunii noiembrie, anul trecut, Baltic Pipeline, conducta care a unit sistemele de transport al gazului din Norvegia, Danemarca şi Polonia, cu o capacitate de 10 miliarde de metri cubi pe an, a intrat pe deplin în funcţiune. Momentul nu putea să fie mai bun în contextul în care în 2022 contractul pe termen lung pe care Polonia îl avea cu Gazprom pentru achiziţia de gaze expira, iar polonezii nu îşi doreau sub nicio formă să-l prelungească. Ce urmează?
“Invazia Rusiei asupra Ucrainei din 2022 a forţat statele europene să-şi reducă dependenţa faţă de gazul rusesc. Deşi importurile de gaze ale UE, inclusiv GNL (gaz natural lichefiat) au crescut cu 37% în perioada 2014-2021, după invazie fluxurile de gaze prin conducte au scăzut de 6 ori. Una dintre principalele pieţe din UE, Polonia, care în mod istoric era şi cea mai dependentă de importurile de gaze din Rusia, a reuşit să-şi reducă dependenţa de importurile din Rusia în cea mai mare măsură”, scriu analiştii de la Institutul Economic Polonez.
Potrivit datelor publicate într-o analiză Politico, Polonia are un consum de gaze naturale de circa 20 de miliarde de metri cubi pe an, din care aproape 10 miliarde de metri cubi veneau direct din Rusia, prin intermediul conductei Yamal. Mai departe, Polonia are o producţie internă de circa 3-4 miliarde de metri cubi de gaze la care, în 2022, se adăugau circa 6 miliarde de metri cubi de GNL care veneau pe Marea Baltică. Dar cea mai importantă piesă din strategia energetică a Poloniei, cea care avea să o elibereze de dependenţa faţă de Rusia, a intrat pe deplin în funcţiune în noiembrie, anul trecut, Baltic Pipeline. Iar momentul nu putea fi mai bun în contextul în care tot la finalul anului trecut a expirat contractul din 1996 pe care Polonia îl avea cu Gazprom.
Proiectul Baltic Pipeline a fost recunoscut de către Comisia Europeană ca Proiect de Interes Comun în 2013, prin această “titulatură” fiind subliniată importanţa strategică pentru tot blocul a acestei investiţii. Mai departe, proiectul a primit o finanţare europeană de 266,8 milioane de euro, bani care au fost folosiţi pentru lucrările de inginerie, obţinerea avizelor necesare sau lucrări de construcţie. În 2018, Energinet, operatorul danez al sistemelor de transport al energiei şi al gazului natural, alături de GAZ-SYSTEM, operatorul sistemului de transport de gaze din Polonia, au luat decizia finală de investiţii, lucrările începând în 2019.
“Polonia a fost foarte determinată în implementarea strategiei privind diversificarea surselor de alimentare cu gaze, lucru care a garantat independenţa ţării şi securitatea sa energetică. În ultmii ani, Gaz-System a construit peste 1.000 kilometri de conducte de transport a gazului natural, inclusiv Baltic Pipeline, care permite transportului gazului din Norvegia, via Danemarca până în Polonia, iar mai departe am realizat interconectori cu Lituania şi Slovacia”, spun reprezentanţii GAZ-SYSTEM.
Potrivit unei prezentări furnizată de companie, la începutul acestui an capacitatea de import a Poloniei ajunsese a 36,1 miliarde de metri cubi, iar cea de export la 9,7 miliarde de metri cubi pe an.
O piesă cheie în tot acest puzzle este terminalul de GNL din Świnoujście (nord-vestul Poloniei), una dintre cele mai folosite facilităţi de acest gen din Europa, care asigură 30% din necesarul de gaze al Poloniei în acest moment.
“Lucrările de extindere vor duce la o creştere a capacităţii de regazeificare a terminalului de la Świnoujście la 8,3 miliarde de metri cubi, de la o capacitate actuală de 6,2 miliarde de metri cubi”, mai spun reprezentanţii GAZ-SYSTEM.
În acest timp, Polonia a finalizat investiţia într-un interconector cu Lituania, cu o capacitate de export de 2,4 miliarde de metri cubi, care a devenit operaţional în mai, anul trecut. Cu Slovacia, interconectorul permite o capacitate de export dinspre Polonia de 5,7 miliarde de metri cubi pe an.
Dar pentru Polonia, partea de export de gaze joacă un rol secundar, piaţa locală în sine urmând să crească semnificativ până la finalul acestei decade. Deşi consumul intern a crescut în ultimii ani, gazul joacă un rol scăzut în producţia de energie a ţării, dar acest lucru se va schimba. La nivelul UE, situaţia Poloniei în contextul tranziţiei energetice este unică, circa 70% din producţia sa de energie bazându-se pe cărbuni. Dar ambiţiile ţării sunt de a investi masiv în zona de energie verde şi în proiecte nucleare, gazul fiind combustibilul său de tranziţie, mai ales în contextul în care Polonia s-a eliberat complet de dependenţa de importurile ruseşti. În acest context, estimările dintr-o analiză realizată de IEA (International Energy Agency) arată că la nivelul anului 2030 consumul de gaze al Poloniei ar putea ajunge la 30 de miliarde de metri cubi. Astfel, ţara are nevoie de şi mai mult gaz, un alt proiect fiind acum strategic pe agenda energetică a Poloniei şi a GAZ-SYSTEM.
“Compania face progrese cu construcţia terminalului plutitor de GNL în golful Gdanskului, care în varianta cea mai mare va avea o capacitate de regazeificare de 10,6 miliarde de metri cubi pe an. Aceste este în acest moment cel mai important proiect strategic în care suntem implicaţi”, au mai precizat reprezentanţii GAZ-SYSTEM.
În cea mai conservatoare variantă, terminalul din Gdansk va avea o capacitate de 6,1 miliarde de metri cubi pe an, termenul pentru finalizarea acestei investiţii fiind 2028. Practic, dincolo de obiectivele proprii legate de tranziţia energetică, din acel moment Polonia va putea să-şi intensifice prezenţa în regiune, exportâun un gaz pe care nu îl produce, dar dovedind importanţa investiţiilor în infrastructura strategică. De partea cealaltă, în România, la începutul lui 2027, vor fi extrase primele molecule de gaze din zona de mare adâncime a Mării Negre. Rămâne de văzut unde vor ajunge.
Materialul a fost realizat cu sprijinul LOT Polish Airlines.
