Valurile din ultimii trei ani ale crizei economice mondiale, resimţite din plin şi de piaţa din România, n-au însemnat nimic pentru Gabriel Comănescu. Devenit anul trecut cel mai puternic antreprenor român după ce l-a devansat pe orădeanul Zoltan Teszari de la RCS&RDS, proprietarul Grup Servicii Petroliere nu numai că a fost ocolit de problemele din economie, dar pare inclusiv să fi sfidat noile reguli din lumea de business. Pe scurt, Comănescu a înscris afacerea pe care o deţine în liga celor mai mari 500 din întreaga Europă Centrală şi de Est şi şi-a asumat prin avansul de 150% al veniturilor de aproape 550 de milioane de euro anul trecut comparativ cu 2009 un elegant loc doi în regiune şi vârful podiumului în România din punctul de vedere al creşterii businessului.
Secretul este însă cât se poate de simplu. Chiar la începutul crizei, antreprenorul a sesizat o oportunitate de extindere a afacerii pe o piaţă nouă, a construcţiilor marine, şi a demarat investiţii în acest sens. Cea mai importantă a fost achiziţia unui vapor multifuncţional pentru instalarea de conducte submarine, transporturi şi mutări de platforme, precum şi foraje pe mare de la constructorul de platforme maritime Keppel Corp din Singapore, cu aproximativ 300 mil. euro. Dar nu numai, pe lista de cumpărături a omului de afaceri regăsindu-se şi cea mai puternică macara marină din regiunea Mării Negre şi o flotă de roboţi submarini.
Construcţiile marine au ajuns astfel să însemne jumătate din business, pe măsură ce Grup Servicii Petroliere (GSP) a semnat o serie de "contracte noi pe pieţele internaţionale, unde au fost derulate anul trecut proiecte semnificative de construcţii marine precum gazoductul DLS în Rusia, dar şi producţia, transportul şi instalarea celei mai mari platforme fixe de producţie din Marea Neagră, în Turcia", explică Radu Petrescu, director corporate communications în cadrul Upetrom Group, compania din spatele GSP. Iar cea mai mare parte a businessului s-a mutat pe pieţele externe încă de la începutul crizei, odată cu exportul majorităţii producţiei de la fabrica Upetrom 1 mai.
O altă explicaţie pentru creşterea afacerilor lui Gabriel Comănescu este dată şi de finalizarea contractului de aproape 200 de milioane de euro câştigat în 2009 cu contractorul general al gigantului rus Gazprom. Dar pentru omul de afaceri român, inclusiv industria în care activează a fost un atu. Sectorul petrolier n-a fost dintre cele mai afectate de contextul economic în ultimul an, iar perspectivele sunt destul de optimiste. "În petrol se va crea un boom în următorii doi ani", aprecia recent Florin Ciocănelea, directorul executiv al Upetrom Group, cu ocazia lansării raportului Deloitte Europa Centrală Top 500 în care a urcat şi GSP. "Numai în acest an vor fi acordate 40 de noi concesionări de explorare şi exploatare de către Agenţia Naţională de Resurse Minerale, lucru care va însemna pentru România o şansă pentru investiţii în domeniu." Tot în domeniul petrolier activează şi Oscar Downstream, o altă companie românească din rândul celor mai mari 100 din economie care a avut anul trecut o creştere spectaculoasă a afacerilor. "Politicile comerciale şi contractuale derulate cu furnizorii externi ne-au permis o creştere a volumelor comercializate care, în contextul majorării preţurilor de achiziţie internaţionale şi a evoluţiei ascendente a cursului de schimb dolar-leu, au avut un impact semnificativ în contabilitate", explică Delia Arsenie, directorul general al Oscar Downstream, creşterea de peste 98% a afacerilor de 398,9 milioane de euro din 2010. Concret, afacerea antreprenorului român Alin Niculae a avut de câştigat pe fondul evoluţiei preţului petrolului şi al cursului de schimb, însă a existat şi o orientare către noi nişe. Businessul de bază al Oscar Downstream este vânzarea de motorină către clienţi mari din transporturi, construcţii sau agricultură, prin staţiile de incintă Diesel Point sau prin punctele de vânzare directă Diesel Point Acces, dar şi prin vânzări en-gros.
Compania se concentrează acum pe dezvoltarea staţiilor Diesel Point şi Diesel Point Acces, precum şi pe extinderea în afara ţării a acoperirii cardurilor Diesel Point, un serviciu lansat de mai puţin de un an, care numără 3.100 de carduri emise şi peste 250 contracte în derulare, reprezentând cea mai mare parte a creşterii businessului Oscar din 2010, pe lângă contractele nou-obţinute. De altfel, planurile de extindere cu 200 de noi staţii, precum şi dublarea numărului de carduri până la începutul anului viitor, după cum spune Delia Arsenie, ar trebui să susţină businessul Oscar Downstream pe creştere şi în acest an, chiar dacă dinamica va fi ceva mai modestă prin comparaţie cu cea de anul trecut, de numai 15-20%. "Nu dorim o creştere cu orice preţ, ci un control riguros al riscurilor şi o securizare a activităţii", precizează Arsenie.
Domeniul energiei este cel mai bine reprezentat în topul celor mai mari 100 de companii private din România, realizat în funcţie de afacerile raportate pentru anul trecut la Ministerul Finanţelor. Mai exact, 19 companii din clasament activează în acest sector, având afaceri de cel puţin câteva sute de milioane de euro sau chiar miliarde, dacă luăm drept exemplu nume precum OMV Petrom, Lukoil România sau Rompetrol Rafinare şi Downstream. Nu înseamnă însă în mod neapărat că toate au avut şi cele mai bune creşteri ale afacerilor sau că au fost profitabile (din contră, multe dintre companiile din energie au încheiat anul trecut pe minus din punctul de vedere al profiturilor), dar cert este că un avans a existat. Dincolo de energie, industria a fost aproape la fel de bine reprezentată, cu 16 afaceri demne de top 100, urmată de retail şi de sectorul auto, cu câte 15 companii în clasament.
Câştigători din criză există însă în toate domeniile, indiferent de repartizarea lor în clasamentul celor mai mari companii după venituri. Dintre toate cele 100 de companii cu afaceri cumulate de aproape 50 de miliarde de euro, adică puţin peste 40% din PIB, şi profituri de 1,4 miliarde de euro, 83 au avut o evoluţie pozitivă a afacerilor. Restul au consemnat venituri mai mici chiar şi cu peste 20%, cum s-a întâmplat în cazul Holcim România sau Praktiker România. Mai mult, numai 70 au fost profitabile, cu o marjă de profit care a urcat cel mai mult până la 30% - cazul Lafarge Ciment şi Carpatcement Holding, în timp ce la polul opus au fost exemple precum Roche România sau Mechel Târgovişte, cu pierderi mai mari de 15% din cifra de afaceri.
Pentru lămurire, afacerile considerate câştigătoarele celui de-al treilea an de criză sunt cele care au avut cea mai spectaculoasă dinamică a afacerilor, pornind de la nivelul de peste 150% al Grup Servicii Petroliere şi până la un prag de cel puţin 40%, descriere în care se încadrează aproape o treime dintre cele mai mari 100 de companii private din economie. "Sunt companii care au redus costuri, au consolidat relaţiile cu furnizorii şi clienţii şi au profitat probabil de slăbiciunea temporară a competitorilor, sacrificând în acelaşi timp profitul, dividendele pentru acţionari şi anumite investiţii", apreciază analistul economic Dragoş Cabat. În total, au venituri de peste 10 miliarde de euro, din care 650 de milioane de euro profituri, în creştere faţă de 2009, iar anul trecut au făcut în ansamblu angajări, de la 31.000 de angajaţi până la aproape 35.000. "Media multianuală de creştere a companiilor care se impun la nivel global este de aproximativ 12%. În România a fost mai mare anul trecut, de peste 26%, ceea ce demonstrează că multe dintre cele mai mari companii de pe piaţă reuşesc să îşi consolideze poziţia în ansamblu", apreciază Bogdan Belciu, partener în cadrul PwC România. Mai ales dacă au un grad de îndatorare scăzut, nu prea fac afaceri cu statul şi activează în domenii mai puţin afectate de contextul economic, după cum spune Adrian Crivii, fondatorul Darian, cea mai mare firmă independentă de evaluare de pe piaţă, dând drept exemplu energia sau agricultura.
Gigantul american Cargill, spre exemplu, a reuşit o creştere de 85% a afacerilor până la aproape 420 de milioane de euro într-o industrie sensibilă, în ansamblu, nu doar la problemele din economie, ci şi la factori mai puţin controlabili, precum vremea favorabilă. "Ne uităm la oportunităţi de creştere şi la achiziţii în România", a spus Martin Schuldt, directorul executiv al Cargill România, dezvăluind astfel secretul evoluţiei spectaculoase a afacerilor. Compania a cumpărat la începutul anului un siloz în Drobeta-Turnu Severin şi mizează acum pe aceeaşi strategie pentru a-şi consolida poziţia în piaţă. Asta în condiţiile în care competitorii de la Alfred Toepfer, de asemenea în clasamentul celor mai mari 100 de companii private din România, cu afaceri de 380 de milioane de euro, în creştere cu peste 26% faţă de anul precedent, au anunţat recent un plan amplu de expansiune care include şi achiziţia de silozuri.
Afacerile mai bune pentru cei mai mari traderi de cereale din piaţă erau însă de aşteptat anul trecut. Expansiunea afacerilor are loc atât ca urmare a preţurilor record la materiile prime agricole, cât şi a recoltelor mari din acest an, unul dintre cei mai buni din istorie pentru producătorii români. "Recolta bogată din acest an nu a fost doar efectul vremii bune, dar şi o consecinţă a faptului că fermierii români produc din ce în ce mai competitiv", a explicat Schuldt. În mod evident însă, nesiguranţa din economia globală le dă şi traderilor bătăi de cap, dar câtă vreme există zone deficitare din punctul de vedere al producţiei de cereale şi seminţe oleagionase, precum Africa de Nord sau Orientul Mijlociu, cererea din România ar trebui să crească, după cum apreciază executivul Cargill.
"Chiar şi în industriile care în ansamblu au scăzut în 2010, principalii jucători au reuşit să performeze. De altfel, deşi economia a continuat să scadă, anumite sectoare au avut o evoluţie pozitivă", spune Belciu, făcând în special referire la cele cu orientare mare către export, cum este industria auto. Nu degeaba Automobile Dacia, a doua cea mai mare companie privată din România, cu afaceri de 2,7 de miliarde de euro anul trecut, a avut o creştere de 26% a afacerilor şi de 30% a profitului net.
Trei dintre primele zece cele mai performante companii din 2010 au legătură cu domeniul auto. Coficab Eastern Europe, de exemplu, a înregistrat anul trecut a doua cea mai mare creştere a afacerilor după Grup Servicii Petroliere, mai exact de 126% faţă de anul precedent. Producţia de cabluri pentru industria auto s-a dovedit totodată şi foarte profitabilă, de vreme ce compania a trecut de la o pierdere netă de aproape 4 milioane de euro în 2009 la un profit net de 10 milioane de euro anul trecut. Afacerile producătorului de componente, piese auto şi anvelope Continental au mers toate foarte bine - Continental Automotive Systems a fost anul trecut a şasea cea mai performantă companie dintre cele mai mari 100 din România, cu un avans de peste 93% al afacerilor. Continental Automotive România a avut, de asemenea, o creştere spectaculoasă, de aproape 44 de procente, în timp ce Continental Automotive Products a raportat venituri mai mari cu 21%. "Evoluţia a fost susţinută în primul rând de mersul pieţei", spune şi Cedric Binoit, directorul comercial al Michelin România, despre afacerile cu aproape 40% mai mari anul trecut. Cu alte cuvinte, chiar dacă numărul de maşini noi a scăzut, piaţa de anvelope a urmat o traiectorie inversă, influenţată fiind de iminenta adoptare a legii privind obligativitatea echipării cu anvelope de iarnă, lucru care s-a tradus în esenţă printr-un avânt de 27% al pieţei în 2010. Şi cum anvelopele pentru sezonul rece aduc anual mai bine de jumătate din vânzări, producătorii n-au avut decât de câştigat de pe urma deciziei legislative. "Un rol important a jucat şi politica de preţuri constante pe care am practicat-o în ultimii ani şi optimizarea costurilor în companie", mai spune Binoit.
Tot din zona industrială vine şi Celestica, compania canadiană care produce la Oradea componente pentru echipamente electronice care a avut anul trecut afaceri de 300 de milioane de euro, cu 94% mai mari decât în anul precedent. Furnizorul a acţionat cu destul de multă discreţie în ultimii ani, devenind fără prea mult tam-tam unul dintre cei mai mari 20 de exportatori din piaţa locală. "În momentul de faţă avem 2.400 de angajaţi în fabrica din Oradea, iar în ipoteza creşterii nivelului de business vom continua să angajăm. Suntem în discuţii cu mai mulţi potenţiali clienţi, însă nu vom face public numele lor până la semnarea contractelor", declara recent pentru ZF Transilvania Codruţa Bala, directorul de resurse umane al Celestica, fără a furniza alte informaţii despre operaţiunile din piaţa locală.
Discreţia pare să fie numitorul comun pentru multe dintre afacerile cu performanţe spectaculoase anul trecut. Mulţi executivi din multinaţionale şi antreprenori deopotrivă au preferat mai ales în ultimii ani de criză să se păstreze departe de lumina reflectoarelor şi să se concentreze pe afacerile pe care le conduc. Numai dacă vorbim despre antreprenori putem trage cu uşurinţă această concluzie. Dincolo de Gabriel Comănescu, nume precum Zoltan Teszari (RCS&RDS), Ioan Niculae (Interagro), Alin Niculae (Oscar Downstream), Dragoş Pavăl (Dedeman) sau Cezar Rapotan (Arabesque) au clădit din umbră afaceri clasate în rândul celor mai mari companii private din România şi au avut anul trecut venituri mai mari în ciuda crizei şi a problemelor care au continuat în economie. Ba mai mult, cu excepţia RCS&RDS, toţi aceşti antreprenori au avut profit după un 2009 în care cei mai mulţi au mers în pierdere, cu marje între 0,1% şi 9,8% - performanţă atribuită retailerului Dedeman.
"Companiile multinaţionale au dominat multă vreme businessul local, dar balanţa a început să se echilibreze, firmele româneşti începând să-şi facă simţită prezenţa în contextul economiei regionale", spunea recent George Mucibabici, preşedintele Deloitte România, cu ocazia lansării raportului Deloitte Europa Centrală Top 500. Dintre cele mai mari 100 de companii private din România, 16 sunt controlate de antreprenori. Dar, cu toate că ponderea lor în clasament este destul de redusă, atât din punctul de vedere al numărului, cât şi al valorii afacerilor - veniturile de 4,5 miliarde de euro înseamnă doar aproximativ 9% din total, performanţele au fost mai bune. Cu o singură excepţie, toate firmele antreprenoriale au avut anul trecut venituri mai mari, în medie cu 38,6% faţă de anul trecut, în timp ce în cazul multinaţionalelor, avansul veniturilor a fost în medie de 24,3%. În ceea ce priveşte profiturile, "multe dintre multinaţionale au favorizat creşterea afacerilor în detrimentul profitabilităţii, marja medie în top 100 fiind sub 3%, în uşoară scădere faţă de anul precedent", punctează Bogdan Belciu.
O posibilă explicaţie ar fi faptul că este mai simplu pentru un antreprenor să se adapteze unui nou climat economic decât unei multinaţionale, prin definiţie rigidă şi cu reacţii lente la schimbare, în special când vine vorba de criză. "Procesele decizionale sunt mult mai scurte şi cu o frecvenţă mai mare
într-o companie multinaţională decât în cazul nostru", confirmă Delia Arsenie, directorul general al Oscar Downstream. În schimb, capacitatea financiară mai mare asigură unei multinaţionale o mai bună protecţie şi facilitează posibilitatea unor investiţii pe termen lung, dar chiar şi aşa, subsidiarele din România sunt în competiţie cu cele din alte ţări, în condiţiile în care fondurile disponibile sunt limitate, ceea ce nu garantează de fiecare dată accesul la resurse financiare. "Analizele noastre demonstrează potenţialul şi talentul antreprenoriatului românesc. Cu siguranţă, talentul reprezintă cuvântul cheie pentru mediul de afaceri, întrucât avantajul costurilor mici s-a diluat foarte mult, mai ales din cauza crizei", a mai spus Mucibabici.
Tot din umbră a clădit şi Nokia un adevărat imperiu pe piaţa din România, iar dispariţia avantajului costurilor mici pare să justifice acum viitorul acestui imperiu. Compania a avut anul trecut afaceri de peste 1,6 de miliarde de euro, mai mari cu 55% faţă de nivelul de un miliard de euro atins în 2009, clasându-se astfel pe locul cinci în topul celor mai mari 100 de companii private din piaţă şi pe locul 16 în topul câştigătorilor din criză. Inclusiv profiturile nete au fost în creştere, mai exact cu 13%, până la 43 de milioane de euro, adică o marjă de profitabilitate de 2,68%. Cu toate acestea, veştile bune nu par să fi bucurat compania foarte mult. Săptămâna trecută angajaţii din fabrica de la Jucu, judeţul Cluj, au fost informaţi că vor rămâne fără locuri de muncă până la finele lui 2011, în urma deciziei de închidere a unităţii de producţie inaugurate în urmă cu nici patru ani, ca parte a unui program de eficientizare şi reducere a costurilor. "Închidem fabrica pentru că în Europa este cerere ridicată pentru smartphone-uri, nu pentru telefoane ieftine", a fost una dintre explicaţiile
dintr-o scrisoare în limba engleză transmisă angajaţilor. Iar unitatea de producţie, deşi cu rezultate foarte bune, va fi relocată cel mai probabil în Asia, o destinaţie mai eficientă pentru al doilea cel mai mare exportator din România, mişcare cu un impact considerabil asupra economiei.
Golul lăsat de Nokia ar putea fi însă acoperit măcar parţial de alţi pretendenţi la liga celor mai mari jucători din economie cu performanţe foarte bune în acest an, în timp ce minusul din PIB ar putea fi compensat de o revigorare a construcţiilor şi agriculturii, spre exemplu. "Ar trebui să vedem o revenire şi în domeniul serviciilor anul acesta, cu toate că pentru moment tot exportatorii sunt cei care «se descurcă» cel mai bine", spune Cabat. Companiile din domeniul energetic, în special energie regenerabilă, cele din servicii medicale şi cele din consultanţă sunt, de asemenea, pe lista de creştere în acest an, în opinia lui Adrian Crivii. "Iar de aşteptat este ca şi retailul modern să înregistreze creştere în 2011, în special ca adaptare la schimbarea comportamentului de consum", punctează şi Adrian Comăneci, senior project manager în cadrul Contrast Management-Consulting.
În tot cazul, rezultatele înregistrate de companiile din top 100 anul trecut, dar şi în prima jumătate din 2011, lasă de înţeles că premisele reluării creşterii au fost puse. "Trebuie să rămânem totuşi conştienţi că mediul economic din România va fi influenţat în continuare de situaţia globală, iar în acest moment se conturează un nou val de incertitudine", contrabalansează Comăneci. Cât este, aşadar, de fezabil pentru aceşti câştigători ai crizei să menţină performanţele spectaculoase şi în următorii ani, când unii analişti aşteaptă un nou val de criză care ar trebui să lovească economia mondială, în timp ce alţii, mai optimişti, iau în calcul posibilitatea că a trecut ce-a fost mai rău? "Dacă ţinem cont de perspectiva pe termen scurt a situaţiei economice internaţionale, lucrurile nu sunt foarte optimiste", apreciază Radu Petrescu de la Upetrom. Provocarea principală, crede Adrian Comăneci, va fi păstrarea unei abordări echilibrate în momentul în care condiţiile de piaţă se vor îmbunătăţi, managerii trebuind să gestioneze reînceperea creşterii cu aceeaşi precauţie cu care au coordonat situaţia de criză sau, într-un scenariu pesimist, replierea rapidă în cazul reintrării în recesiune. N-ar fi însă prima dată când cei mai mari jucători din economia românească se vor găsi în situaţia de a-şi regândi şi adapta businessul, iar istoria ne-a arătat că în fiecare criză există, pe lângă perdanţi, şi câţiva câştigători. "Chiar dacă volatilitatea rezultatelor financiare e posibil să îi împiedice pe câştigătorii anului 2010 să mai repete performanţele şi în 2011", conchide analistul Dragoş Cabat.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
