„Am spirit antreprenorial şi de aceea mă întorc de fiecare dată în business din nou. Cred că satisfacţia dată de muncă este a doua după cea dată de dragoste. La un moment dat nu mai lucrezi pentru bani“, spunea anterior Florentin Banu, antreprenorul cunoscut pentru că a realizat napolitanele Joe şi supermarketurile Artima (acum Carrefour Market).
Brandul Joe a fost preluat de gigantul Nestle odată cu fabrica de la Timişoara dezvoltată de Banu. Aceasta din urmă a fost închisă, însă brandul a rămas pe piaţă. Supermarketurile Artima au fost cumpărate de Carrefour, iar brandul nu a rezistat, fiind transformat în Carrefour Market. După cele două exituri, Banu a pariat pe un alt domeniu, cel al producţiei de mase plastice cu firma Interpart Prodction din Timiş, judeţ de unde au pornit de altfel toate businessurile sale. Acum firma se numeşte Noventa după ce elveţienii cu acelaşi nume au preluat pachetul majoritar.
Există businessuri antreprenoriale create cu gândul de a fi vândute, iar acesta este în special cazul celor din domeniul tehnologiei, un domeniu unde România şi-a creat deja un nume, dar nu numai. Există însă şi acele cazuri unde businessurile au fost create pentru a fi duse mai departe, doar că a existat un moment în care antreprenorii au realizat că nu au capitalul, forţa de negociere sau know-how-ul să meargă singuri. „Din mai multe motive (vând antreprenorii - n. red.)“, spune Florentin Banu, unul dintre antreprenorii care au marcat mai multe exit-uri importante. „În primul rând, poate fi vorba de faptul că afacerea a ajuns la o dimensiune mult prea mare şi atunci trebuie schimbat modelul de la antreprenorial la corporatist. Este nevoie de o structură nouă de business pe care un antreprenor nu o poate duce singur mai departe“, explică el.
Un astfel de exemplu este cel al lui Vasile Armenean, care a vândut pentru aproape 100 mil. euro producătorul Betty Ice către gigantul
aglo-olandez Unilever. El a făcut primii bani lucrând pe un şantier în Austria, acolo unde a fugit înainte de Revoluţie.
În Austria, Vasile Armenean a lucrat şi într-un magazin de îngheţată, acolo de unde a pornit şi ideea unei afaceri proprii cu îngheţată în ţara natală, după cum povestea anterior antreprenorul.
Într-un concediu petrecut în România la începutul anilor ’90, a adus o maşină de îngheţată din Austria, pe care a luat o maşină de îngheţată prin credit de la patronul gelateriei din Austria, a pregătit un spaţiu în Suceava şi a testat piaţa timp de o lună. A decis să se întoarcă definitiv în România, iar în 1994 a pus bazele Betty Ice, una dintre puţinele afaceri de îngheţată de la acea vreme care mai stau încă în picioare. Numele de Betty Ice vine chiar de la fiica antreprenorului, Beatrice, despre care Vasile Armenean spune că este implicată în afacere, ca şi Kevin, celălalt copil al antreprenorului. De altfel, Vasile Armenean spunea anterior că businessul a fost creat pentru a fi dat mai departe următoarei generaţii. Totuşi, pentru a creşte puternic – local şi internaţional –
Betty Ice avea nevoie de capital, iar Unilever are forţa financiară să o facă. Din datele ZF, antreprenorul are acum alte afaceri, unele de mici dimensiuni, iar o parte din bani şi i-a investit în imobiliare.
Similar, şi Ovidiu Buluc, unul dintre primii investitori din sectorul farma, a vândut businessul construit în circa trei decenii de capitalism – distribuitorul Farmexim şi reţeaua de farmacii Help Net – grupului german Phoenix în schimbul sumei de 100 mil. euro, potrivit datelor ZF.
Antreprenorul Ovidiu Buluc a pus bazele Farmexim, prima companie de import de medicamente în 1990. Este absolvent al Facultăţii de comerţ exterior în cadrul ASE. Şi-a început activitatea în 1968 în comerţul exterior, iar între 1980 şi 1990 a fost şeful serviciului din cadrul Uzinexport. Din datele ZF, după exitul din farma el se uită să investească în imobiliare şi industria vinului.
Mulţi dintre cei care au vândut afacerile creionate în capitalism s-au orientat apoi către businessuri mai mici pe care le fac din pasiune. Există însă şi aceia care au gândit noi proiecte mari cu care să o ia de la zero cu aceeaşi energie de început.
Un astfel de exemplu este Vladimir Cohn, fost acţionar majoritar la Ecopack şi Ecopaper. El a vândut către grupul britanic DS Smith companiile active pe piaţa de hârtie şi carton ondulat într-o tranzacţie de 208 mil. euro.
„Deocamdată iau o vacanţă, dar am un proiect în minte la Brăila, unde avem o altă fabrică de hârtie care a fost oprită în 2010 ca urmare a crizei. Îmi imaginez un proiect de 500 de milioane de euro ca investiţie, tot pentru producţie de hârtie, care s-ar putea materializa dacă putem găsi o înţelegere cu statul referitor la utilizarea de materie primă lemn”, spunea antreprenorul la scurtă vreme după vânzare. El este unul dintre antreprenorii care au făcut cele mai mari exituri din istoria capitalistă a României, la vârf el fiind alături de vânzarea Bere Mureş către Heineken de către mai mulţi antreprenori locali. Cu cei 150 de milioane de euro încasaţi, oamenii de afaceri au pariat pe domenii diferite. Virgil Mailat a investit aproximativ 11 mil. euro în deschiderea unui spital privat în Târgu-Mureş. El a fost implicat, alături de parteneri, şi într-un proiect de energie regenerabilă. Intrarea în industria regenerabilelor a venit în 2011, alături de Emil Morariu, fostul său asociat din Bere Mureş.
Nu toate afacerile au final fericit. Nici în România şi nici peste graniţă. Unul dintre cele mai concludente exemple este cel al Tofan Grup, business construit de antreprenorul Gelu Tofan. Omul de afaceri era în anii ’90 şi la începutul anilor 2000 unul dintre cei mai importanţi antreprenori din România, grupul Tofan operând mai multe firme, majoritatea din industria anvelopelor auto, care angajau 16.000 de oameni. În 2006 compania Tofan Grup International a intrat în administrare judiciară. Doi ani mai târziu, a intrat în faliment. Acum antreprenorul a ieşit din lumina reflectoarelor, însă este în continuare în business, potrivit datelor ZF. De altfel, puţini sunt cei care să fi construit un business, să-l fi vândut şi să se retragă pe o insulă pustie, tinându-se astfel departe de orice afacere.
