Fără o tragedie de proporţiile celei de la clubul Colectiv, părea imposibilă o dezbatere profundă şi drastică legată de responsabilităţile firmelor din economie. Acum însă, vocile care cer o astfel de analiză merg mai departe şi solicită ca firmele nocive să fie scoase repede din piaţă.
Presa a reprodus declaraţia „pe proprie răspundere“ dată, atunci când a intrat în piaţă, de firma Colectiv. Au fost publicate deja mii de comentarii, pe toate canalele media, care semnalează diferenţa radicală între ce se menţionează în amintita declaraţie şi ce a văzut o ţară întreagă, din reportaje TV, că a fost acolo vineri noaptea. Acesta fiind cazul cel mai grav. Dacă în întâmplarea nefericită de la clubul Colectiv totul s-a produs concentrat, zeci de morţi şi peste o sută de răniţi fiind număraţi într-o singură noapte, în mii şi mii de alte întâmplări – în cantine ale taberelor de copii, în restaurante din staţiuni turistice, unde „tunurile“ se dau repede, în timpul unui sezon, în nenumărate magazine – faptul că alimente alterate dramatic sunt introduse în consum se va solda peste ani şi ani cu multe decese şi multe îmbolnăviri grave.
Sigur, în legătură cu alimentele socotite că ar avea efecte cancerigene e dificil de intervenit, dezbaterea fiind încă în curs, iar sprijinul firmelor de lobby având o forţă uriaşă. Dar firme care, cu bună ştiinţă, pun în consum mâncare stricată n-au de ce să rămână în piaţă. În cazul lor, unica soluţie este închiderea. În cazul lor şi al multor altor firme care una scriu în declaraţiile „pe proprie răspundere“, sub cuvânt de onoare, şi alta fac în lumea afacerilor, arătând că în fapt n-au niciun fel de onoare.
Am scris piaţă… având în minte un concept dincolo de locul unde ne facem târguielile zilnice. Aici ne interesează cuvântul piaţă în sens larg: economic, juridic, sociologic, psihologic. Piaţă însemnând spaţiul şi timpul în care se confruntă, fără întrerupere, nenumărate societăţi lucrative. De la fabrici la bănci şi burse. De la magazine şi hoteluri la companii de asigurări ori de consultanţă. De la utilităţi publice la servicii de interes restrâns, inclusiv cluburi de distracţii, săli de concerte, cantine, restaurante.
Ei bine, în piaţă lucrurile se desfăşoară ca în viaţă. Între două mari pietre de hotar: aşa cum viaţa evoluează între două momente cardinale, naşterea şi moartea, pe piaţă răsar şi se sting continuu firme.
Neîncetat se nasc afaceri.
Cine umblă prin ţară vede cu ochiul liber că şi după 2008, în anii crizei, spaţiul şi timpul economiei s-au îmbogăţit cu noi firme. Unii dintre „nou-născuţi“ aduc plusuri de vitalitate, contribuind la regenerarea vieţii economice cu tehnologii de ultimă oră, cu strategii sofisticate, cu performanţe inedite. Piaţa însăşi devine mai dinamică, mai bogată, mai profitabilă.
Alţii, în schimb, se alătură celor cu rele obiceiuri, încă mulţi, încercând să stoarcă „subvenţii“ din profit murdar. Sau din înşelarea clienţilor şi furnizorilor. Cât timp concurenţa va rămâne cantonată în starea actuală de anemie, vor mai supravieţui.
Tot neîncetat mor afaceri. Unele, îmbătrânind, nu reuşesc să-şi reîncarce bateriile şi se sting. Altele, în plină tinereţe, suferă accidente ori au parte de incidente care le scot din joc. Indiferent de motiv, este obligatoriu ca ieşirea din piaţă să fie „constatată“, administrativ şi juridic. Lucru de cele mai multe ori complicat, fragmentat în prea multe etape, implicând o nejustificată irosire de timp şi de bani. Pentru că legile, tributare trecutului, întârzie să se adapteze la mersul lumii.
Cândva, până prin 2000, intrarea în piaţă era un chin. Investitorul era nevoit să dea piept cu avatarurile birocraţiei. Cap de afiş: teroarea zecilor de avize şi a blocajelor administrative.
Treptat, prin reglementările din 2004 şi 2015, s-a produs o relaxare semnificativă. Nu-i rău că funcţionează şi declaraţia pe propria răspundere. Dar când onoarea e în criză, se cer controale dese şi riguroase.
