Andrei Dudoiu este cofondator şi CEO SeedBlink, prima platformă de equity crowdfunding din România, care ajută zeci de start-up-uri tech să obţină finanţare. El are o experienţă de peste 20 de ani în banking, dintre care 15 ani în cadrul Băncii Transilvania şi este exemplul concret că saltul de la corporatist la antreprenor nu este niciodată imposibil. În 2018, a fondat platforma de finanţare şi educaţie antreprenorială Human Finance, prin care şi-a propus să creeze o punte de legătură între antreprenori. Platforma locală de equity crowdfunding SeedBlink a fost lansată în decembrie 2019 de el alături de un alt fost bancher, Ionuţ Pătrăhău. Andrei Dudoiu a fost invitat la emisiunea Viaţa ta e un business, a canalului Aleph Business, unde a vorbit despre cariera de bancher, dar şi despre cum a devenit antreprenor, pas pe care ar fi vrut să-l facă mai demult.
Ai da credit pentru SeedBlink, ţie, dacă ai mai fi bancher?
Nu, nu mi-aş da credit pentru că SeedBlink, aşa cum sunt companiile sau start-up-urile listate pe SeedBlink, reprezintă un altfel de model. Şi noi ne adresăm, de fapt, investitorilor care vor randament pe termen lung. Băncile au un alt raţionament, se uită la profitabilitate, la active, la garanţii, tocmai de asta e un model care nu e adresabil băncilor. Şi asta am vrut să fac în a doua parte a vieţii mele profesionale, ceva diferit faţă de etapa de banking.
De ce ai plecat din sistemul bancar?
Se spune că odată bancher, porţi hainele de bancher sau comportamentul de bancher toaţă viaţa. Eu sper să nu mai fiu catalogat ca fiind bancher, dar am, fară doar şi poate, ADN de bancher. Aveam deja 20 de ani în banking când am renunţat, mi se pare că într-o viaţă eşti dator să experimentezi şi să ai cât mai multe experienţe care îţi dau valoare. Am vrut să fac cu totul altceva după 20 de ani şi singurul gând pe care îl aveam atunci când am părăsit bankingul a fost să acopăr un domeniu nebancabil. Iată că după trei ani şi jumătate sunt în acest sector de finanţare a start-up-urilor IT.
Când erai la liceu, ce voiai să fii?
Când eram mic, ţin minte că în şcoală eram DJ pe la toate petrecerile. Eu sunt din Sibiu şi atunci, chiar după Revoluţie, a fost un val de petreceri prin apartamentele părinţilor. Şi voiam să mă fac inginer de sunet. Când am evoluat către zona de liceu, tatonam ideea de a deveni finanţist şi am vorbit cu o mătuşă de a mea care era în domeniul financiar. Ea mi-a dat mai multe referinţe despre ce înseamnă banking-ul şi cumva m-a atras dorinţa de a cunoaşte cât mai mulţi oameni de business, antreprenori, pe vremea aia poate erau catalogaţi altfel antreprenorii, dar asta m-a atras. Să cunosc cât mai multă lume şi afaceri diferite şi să le dau sau nu credit în funcţie de experienţa pe care o câştig.
Cum a fost primul an în sistemul bancar?
Am intrat în BRD – şi nu am intrat uşor. Pe vremea aia, în ‘97, erau patru bănci importante. Eu am făcut chiar facultatea de finanţe-bănci, deci aveam cumva clare drumul şi mentalitatea de a intra în banking. Am avut norocul ca, după vreo jumătate de an, să am un unchi care lucra în BRD şi cumva „pe pile” am reuşit să intru acolo pentru că nu erai foarte uşor acceptat în sistemul bancar. În afara de atenţia, de brânza şi slănina de la Sibiu pe care o aduceam ca să mă împrietenesc mai bine cu lumea de acolo, nu am avut alte daruri, dar am stat pe tuşă cam jumătate de an după terminarea facultăţii că să pot să intru într-o bancă.
Vedeţi emisiunea integrală pe ALEPH BUSINESS.
După BRD ce a urmat?
După BRD am aflat de deschiderea unei bănci străine la Sibiu, e vorba de ABN Amro. Nu ştiu dacă lumea îşi mai aduce aminte de brandul ABN Amro, acesta există încă în Olanda, dar a fost cred cea mai bună şcoală de
banking din sistemul bancar românesc. Atunci doar prin corporate banking am ajuns să fim în top patru sau cinci bănci româneşti. Eu am ales ABN Amro Sibiu, deci m-am relocat acasă.
Ce au bancherii străini şi nu avem noi?
Cred că şcoala de banking olandeză e foarte riguroasă, dar faţă de alte bănci străine pe care
le-am văzut în piaţă, au o vivacitate comercială, îşi pun clientul tot timpul în faţă, prioritizează feedbackul pe care îl primesc de la clienţi, e o şcoală comercială care e desăvârşită la nivel de banking.
Care a fost cea mai bună decizie pe care ai luat-o tu în banking?
Cred că decizia cea mai bună care mă caracterizează mi-a venit natural – să fiu un bancher deschis. Cumva am implementat, alături de alţi colegi, această latură umană a bankingului.
Ai primit oferte de a prelua alte poziţii în sistemul bancar, după ce ai fost disponibil?
Da, am fost căutat în anul respectiv. Am avut mai multe discuţii, dar cumva aveam speech-ul meu era deja pregătit. Nu vreau să revin în sistemul bancar. După ce ai fost părtaş în povestea unei bănci regionale, care a devenit banca numărul unu din sistem, e greu să revii într-o poziţie în care probabil entuziasmul ar fi fost mult diluat faţă de perioada de antreprenoriat în banking pe care am trăit-o alaturi de BT.
Ai primit vreodată o ofertă pentru un post de CEO, de preşedinte?
Da, chiar pentru genul acesta de poziţie am fost căutat. Eu, de fapt, am fost nouă luni CEO şi preşedinte la Volksbank, pe perioada integrării în Banca Transilvania, dar nu poziţia contează pentru mine. Mă interesează ceea ce pot să construiesc. Mi se pare că ce puteam construi în banking s-a întâmplat în cei 20 de ani.
Ce decizie ai ratat în carieră?
Nu m-a marcat nicio ratare. Probabil că au fost mai multe oportunităţi pe care le-am ratat, dar nu am o amintire concretă acum. Probabil că ceea ce cu siguranţă o ratare este că am stat prea mult în banking şi aş fi putut construi mai devreme ceva antreprenorial.
Ce defecte trebuie să ai ca să fii un bancher bun?
Pe măsură ce organizaţia creşte - şi nu cred că aceasta se întâmplă doar în banking – trebuie să faci politică, politică internă, corporatistă. Trebuie să fii un bun politician şi asta înseamnă un mare consum de energie, pe care altfel eu simţeam că o pot depune într-o cu totul altă direcţie, care să fi generat valoare.
