Instanţele judecătoreşti au pronunţat în ultimii cinci ani 494 hotărâri de condamnare pentru abuz în serviciu, infracţiune a cărei dezincriminare parţială a generat proteste de amploare în Bucureşti şi în alte oraşe din ţară toată săptămâna trecută.
În total, 1.004 inculpaţi au fost trimişi în judecată pentru abuz în serviciu în intervalul 2012-2016, potrivit datelor Consiliului Superior al Magistraturii. Astfel, circa unu din doi trimişi în judecată a primit o condamnare.
Anul trecut au fost înregistrate cele mai puţine condamnări pentru abuz în serviciu din ultimii cinci ani – 44. În 2014 au fost 121 de condamnări, dintr-un total de aproape 41.000 de condamnări date în 2014, anul pentru care sunt disponibile cele mai recente date în Anuarul Statistic.
În 2016 au fost trimişi în judecată 295 de inculpaţi pentru abuz în serviciu, triplu faţă de 2013, când au fost trimişi în judecată 108 inculpaţi, conform CSM.
Codul penal distinge între abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor, abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi şi abuzul în serviciu contra intereselor publice.
Acelaşi document defineşte abuzul în serviciu ca fiind „fapta funcţionarului care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice“, precizând că se pedepseşte cu închisoarea de la doi la şapte ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
Urmărirea penală pentru abuz în serviciu începe în general când nu există probe suficiente pentru a demonstra infracţiunile de dare de mită, luare de mită sau trafic de influenţă, spun avocaţii. Astfel, abuzul în serviciu este o „infracţiune-umbrelă“ pentru care este nevoie doar de probarea faptului că inculpatul nu şi-a îndeplinit atribuţiile şi că a adus prejudicii bugetului de stat, nu şi a faptului că el a beneficiat de pe urma acţiunii de dare sau luare de mită.
Scăderea numărului de condamnări din ultimii ani s-a produs în contextul în care numărul trimişilor în judecată a crescut totuşi, ajungând la 295 anul trecut.
Condamnările pentru luare de mită, dare de mită şi trafic de influenţă (infracţiuni pentru care este nevoie de dovezi clare pentru a demonstra că inculpatul a avut beneficii directe) au cumulat anul trecut 479 de dosare trimise în judecată şi 350 de condamnări definitive, pe baza prevederilor din Codul penal.
Pentru luare de mită au fost 142 de condamnări în 2016, faţă de 81 în 2015. Aceasta înseamnă 2-3 condamnări pe fiecare judeţ într-un an pentru luare de mită, iar întrebarea care se pune este dacă este suficient pentru a caracteriza România ca fiind o ţară profund coruptă, aşa cum este percepută în străinătate. În baza Legii 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, au fost 192 de condamnaţi în 2016. Legea se adresează, potrivit articolului 1, persoanelor „care exercită o funcţie publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităţilor publice sau instituţiilor publice“.
La un număr total de 142.000 de „membri ai corpului legislativ, ai executivului, conducători ai administraţiei publice şi funcţionari superiori“, conform Anuarului Statistic, adică cei care şi-ar putea folosi funcţia pentru foloase proprii, rezultă că în 2016 au fost trimişi în judecată pentru abuz în serviciu 0,2% dintre aceştia.
Deşi procentual valoarea nu este ridicată, favorizarea unor persoane pentru care a fost începută urmărirea penală printr-o ordonanţă care să prevadă ştergerea infracţiunii pentru un prejudiciu mai mic de 200.000 de lei ar crea un precedent periculos în istoricul celor pentru care a fost începută urmărirea penală, afirmă experţii.
Un act de justiţie „sănătos“ este dovedit prin diferenţa mică dintre numărul persoanelor trimise în judecată şi al celor achitate, şi nu prin raportarea la numărul de persoane care lucrează în administraţia publică, spun reprezentanţii unei case de avocatură din Bucureşti.
O scădere a corupţiei ar fi putut fi determinată de un număr redus de persoane trimise în judecată, nu de rata mare de achitări, mai spun reprezentanţii casei de avocatură.
Anunţul făcut la începutul săptămânii trecute de ministrul justiţiei Florin Iordache, de adoptare a Ordonanţei de urgenţă 13/2017 privind modificarea Codului penal a dus la proteste de amploare în Piaţa Victoriei din Bucureşti şi în alte oraşe din ţară.
Duminică, după mai multe zile de proteste, guvernul a abrogat ordonanţa, care a fost înţeleasă de protestatari drept un mijloc de legiferare a impunităţii pentru clasa politică şi apropiaţii acesteia.
