„Reducerea săptămânii de lucru de la 5 la 4 zile, efectuarea concediului de odihnă acumulat în anii anteriori, concediul fără plată solicitat de sau agreat cu salariaţii şi anularea sau amânarea creşterilor salariale promise sunt realităţi clare ale pieţei muncii în stare de urgenţă.“
În perioada stării de urgenţă, companiile au recurs la toate variantele posibile pentru a îşi proteja afacerea şi a reduce cheltuielile cu personalul, spune Roxana Abraşu, managing associate, unul dintre coordonatorii practicii NNDKP de dreptul muncii.
„Ce s-a întâmplat în relaţiile de muncă pe perioada COVID-19 şi a neaşteptatei stări de urgenţă este clar: angajatorii au explorat aproape toate variantele, legale sau la limita abuzului, pentru securizarea afacerii şi a reducerii cheltuielilor cu personalul. De departe, «şomajul tehnic» a fost şi este preferat de angajatori, aceasta şi datorită deciziei adoptate de autorităţi de a suporta indemnizaţia de şomaj aferentă acestei măsuri până la pragul brut de aprox. 4.071 lei pentru fiecare salariat, dar şi pentru că se asigură cumva, fie şi temporar, raportul de muncă şi venitul salariaţilor afectaţi. Totodată, reducerea săptămânii de lucru de la 5 la 4 zile, efectuarea concediului de odihnă acumulat în anii anteriori, concediul fără plată solicitat de sau agreat cu salariaţii, anularea sau amânarea creşterilor salariale promise sunt realităţi clare ale pieţei muncii în stare de urgenţă“, explică Roxana Abraşu.
