Pentru că interacţionăm permanent în cadrul interviurilor pe care le facem cu oameni din mediul corporate, ne-am întrebat, dincolo de provocările cu care se confruntă companiile despre care scriem, care sunt problemele prin care trec angajaţii lor la nivel individual. Cu ajutorul mai multor corporatişti din generaţiile MILLENNIALS şi Z şi a câtorva specialişti din mai multe domenii am identificat cinci probleme „mari şi late”. Care sunt acestea?
1. Nu îşi permit să cumpere o casă
„Momentan am mai amânat cumpărarea unei locuinţe pentru că dobânzile la credite sunt mari acum, preţurile apartamentelor noi sunt şi ele tot foarte mari, iar suprafeţele, din ce în ce mai mici. E şi o perioadă foarte instabilă economic, aşa că preferăm să mai stăm în chirie. Nici maşină nouă nu îmi iau încă pentru că preţurile sunt prea ridicate pentru ce primeşti, termenul de livrare e imens, cheltuielile implicate sunt şi ele mai mari pentru că la o maşină nouă îţi trebuie şi Casco, service-ul e mai scump şi nu prea merită investiţia având în vedere că traficul rutier din Bucureşti e din ce în ce mai aglomerat. În plus, dacă am investi în casă şi maşină nu am mai putea pleca în concedii. Preferăm aşa momentan”, spune Marian C., un corporatist de 34 de ani, care locuieşte cu iubita lui într-un apartament închiriat din Bucureşti, şi care ia în calcul un credit pe 20/30 de ani pentru o locuinţă de 100.000 de euro.
„O bună parte din clienţii noştri sunt corporatişti, iar din activitatea noastră am putut constata că aceştia îşi achiziţionează cu credite propriile locuinţe în jurul vârstei de 27-30 de ani, când veniturile lor trec de pragul de aproximativ 5.000 de lei”, susţine Valentin Anghel, CEO şi fondator, AVBS Credit. Potrivit lui, de regulă, tinerii din ziua de azi întâi îşi finalizează studiile, îşi dezvoltă cariera, dobândesc stabilitate financiară şi apoi fac pasul cel mare, cumpărând prima lor casă, căsătoria fiind un alt factor decisiv în achiziţionarea primelor locuinţe. „Tinerii se mută la casele lor când îşi întemeiază propriile familii, iar când familia creşte ca membri, dar şi ca putere financiară, achiziţionează imobile mai mari prin credite.
Aceasta e legea naturii, orice om îşi întemeiază la un moment dat un cuib: familia şi casa proprie.” În anul 2022, 80% din creditele intermediate de compania pe care o conduce au fost împrumuturi ipotecare, iar media valorii unui credit ipotecar, pe ţară, spune că este de 70.000 de euro, în general tinerii optând pentru perioada maximă de rambursare. „Aşadar, din practica noastră de anul trecut, bugetul mediu alocat de un tânăr pentru achiziţionarea unei locuinţe este de 70.000 de euro.” Executivul din fruntea AVBS Credit e de părere că cei decişi să-şi achiziţioneze locuinţe le vor cumpăra fără dubii în 2023, deoarece „creşterea inflaţiei, scumpirile şi/sau creşterea dobânzilor la creditele bancare sunt temporare”.
„A trecut deja un an de când ne confruntăm cu această inflaţie, aşadar, cât poate să mai dureze?! Lucrurile se vor redresa, iar spre sfârşitul anului sperăm să vedem primele semne de îmbunătăţire. Dacă un om poate să achite acum rate bancare fără a se confrunta cu dificultăţi financiare, când vor scădea din nou dobânzile achitarea creditului va părea floare la ureche. În 30 de ani cât durează rambursarea unui credit ipotecar, orice om prinde cicluri de creşteri sau scăderi de dobânzi. Partea bună este că întotdeauna există soluţii de refinanţare pe care debitorul le poate folosi pentru a-şi transforma creditulul actual într-unul nou, mai ieftin, pe dobândă fixă.” El mai spune că este absolut firesc să vrei să ai o casă a ta şi că locuinţa proprie este nu un lux sau un moft, ci o necesitate.
„În plus, dacă compari preţul chiriei cu dobânda unui credit ipotecar, o să constaţi că varianta de credit este mai ieftină, iar la vârsta pensionării nu îţi vei mai face griji în privinţa asigurării unui acoperiş deasupra capului, ci vei avea casa ta pentru care nu mai ai nimic de plătit. În puls, o locuinţă cu chirie nu prea devine niciodată acasă. Mai devreme sau mai târziu, orice om va dori să aibă propria casă.”
