Între 2000 şi 2004 vorbeam la telefon cel puţin o dată pe săptămână cu Emil Boc. Nu doar eu, ci şi cei mai mulţi dintre ziariştii acreditaţi la Parlament. Îmi amintesc, se împlineau (nu mai ştiu anul) 20 de ani de la apariţia primului PC şi noi făceam "sondaje" printre parlamentari: cum v-a schimbat viaţa? Emil Boc a fost singurul parlamentar cu care am vorbit pe această temă care a dat un răspuns coerent.
Era cel mai "pe fază" deputat nu doar al unui partid aflat în derivă atunci, PD - care strânsese în alegerile din 2000 doar 7% din voturi, cu un Petre Roman, preşedinte al partidului, care obţinuse un scor dezastruos la alegerile prezidenţiale. Campania lui Roman fusese dusă, între alţii, de Traian Băsescu, dar "Petre eşti cel mai bun!" nu a obţinut decât în jur de 3% din voturi.
Ascensiunea lui Emil Boc se împleteşte strâns cu cea a lui Traian Băsescu. Dar cei care i-au reproşat lui Boc că execută comenzile lui Băsescu omit acest trecut.
După ce Roman a pierdut într-un stil catastrofal cursa prezidenţială - s-a clasat după Iliescu, Vadim Tudor, Isărescu şi Stolojan - Băsescu a câştigat, câteva luni mai târziu preşedinţia PD.
"Fixul" lui şi pariul câştigător, până la urmă, a fost să aducă oameni tineri în partid şi să-i promoveze. Între aceştia a fost şi Emil Boc care, pe atunci, avea 39-40 de ani. După ce a câştigat preşedinţia ţării, în 2004, Traian Băsescu i-a dat lui Boc partidul pe mână - îl pregătise deja pentru această funcţie când l-a susţinut pentru poziţia de preşedinte executiv al PD (2003).
Ideea lui Traian Băsescu (fost primar al Bucureştiului) era că alegerile legislative se câştigă în teritoriu. De aceea i-a împins pe cei mai buni oameni ai PD să candideze în alegerile locale. Aşa a ajuns Boc să câştige primăria din Cluj, în vara lui 2004, şi să câştige din primul tur un al doilea mandat în vara lui 2008.
Dar a venit toamna aceluiaşi an şi, odată cu ea, alegerile legislative, terminate fără un câştigător detaşat. Din poziţia de şef al statului, Băsescu avea însă un atu uriaş: el desemna premierul. Cum relaţiile cu PNL, partid cu care PD (ulterior PDL după plecarea unei aripi din PNL către democraţi) guvernase doi ani după 2004 erau la pământ, iar liberalii nu au dorit refacerea mariajului, PDL s-a aliat cu PSD. Premier a fost desemnat Theodor Stolojan. Dar el s-a retras surprinzător (prima retragere a sa fusese în 2004 la alegerile prezidenţiale), iar PDL nu a avut ce face şi a trimis în fruntea Guvernului pe cel mai bun om pe care îl avea la acel moment: Emil Boc.
Jurist de profesie, vorbind engleza şi franceza, cu date despre economie destul de precare la acel moment şi surprins de noua poziţie, strivit între aşteptările a doua mari partide - PDL şi PSD, fiecare cu orgoliile şi pretenţiile lui - Boc a fost ezitant în primele luni ale guvernării. Şi a continuat aşa şi după.
În toamna lui 2009 avea să fie demis de Parlament (prima demitere a unui Guvern în 20 de ani) după ieşirea PSD de la guvernare, dar va continua după luni de haos politic şi va fi întărit în aceeaşi poziţie după ce Traian Băsescu a câştigat un al doilea mandat prezidenţial, în decembrie 2009.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
