Guvernul susţine că are ca ţintă o creştere economică pe termen mediu de 5-6%. În aceeaşi vreme, ar vrea şi un deficit bugetar mai mare în 2015, de 2% din PIB, au transmis cei mai înalţi reprezentanţi ai guvernului – premierul Victor Ponta şi ministrul finanţelor Ioana Petrescu – la un seminar pe teme economice organizat luni şi marţi la Bucureşti de publicaţia The Economist.
Suntem înaintea oricărei discuţii oficiale despre bugetul pe 2015, (care va fi dezbătut după alegeri), dar premierul în exerciţiu, candidat la prezidenţialele din 2 şi 16 noiembrie, a început să vorbească despre o posibilă relaxare a deficitului bugetar, în condiţiile în care anul viitor România va trebui să se încadreze într-o ţintă de deficit structural de 1% din PIB, ceea ce va obliga deficitul bugetar să se limiteze la 1,4% din PIB.
„Trebuie să alocăm în buget banii necesari pentru cofinanţarea fondurilor europene, dar în acelaşi timp Comisia Europeană cere României să atingă un deficit de 1,4%, iar eu nu am nicio idee cum voi putea pune câteva miliarde de euro pentru a cofinanţa cu 15% şi a lua 85% din fondurile europene, dar în acelaşi timp să reduc deficitul la 1,4%. Mă întrebam dacă nu e mai bine pentru Europa ca România să aibă deficit de 2%, dar să absoarbă 7-8 mld. euro, investiţii directe în infrastructură şi proiecte economice. Aceasta este doar o întrebare legată de birocraţia din Europa şi realitatea din ţara noastră“, a spus premierul luni seară la o reuniune pe teme economice, organizată la Bucureşti de The Economist.
Deficitul structural de 1% din PIB, obligatoriu în 2015, este efectul aplicării celebrului de acum „MTO“ (medium term objectives – obiective pe termen mediu) din noile norme europene de prudenţialitate. România s-a angajat în 2012 să ajungă la un deficit structural de 1% din PIB în 2014, pentru a amâna, mai apoi, acest termen în 2015. Nu este clar dacă Comisia Europeană ar aproba, în cazul României, încă o amânare, însă, de exemplu, un stat precum Franţa ar urma să se încadreze într-o astfel de ţintă abia în 2016 - 2017.
România va avea, prin urmare, mai puţină marjă de manevră decât are în 2014 cu un deficit bugetar convenit de 2,2% din PIB, pentru că va trebui să se împrumute mai puţin decât o poate face anul acesta cu peste 5 miliarde de lei (1,2 mld. euro), adică 0,8% din PIB, diferenţa de la deficitul bugetar de 2,2% din PIB la cel de 1,4%. Iar veniturile bugetare ar putea fi în scădere, dacă economia nu creşte robust, reducerea cu 5 puncte procentuale a CAS se menţine şi în 2015, iar taxa pe stâlp se reduce la 1%.
MTO este o bază pentru noile reguli de prudenţialitate (deficit bugetar sub 3% din PIB, deficit structural de 1 sau 0,5% din PIB, în funcţie de nivelul datoriei publice, şi datorie publică sub 60% din PIB) în vederea evitării capcanelor cu care statele s-au confruntat în criză.
Dar, pentru o economie care nu are creşteri economice solide, acest lucru înseamnă bani mai puţini pentru investiţii de exemplu, situaţie care loveşte chiar în creşterea economică a României lui 2014, care se arată a fi mai modestă decât cea înregistrată în 2013, de 3,5%.
Aşa stând lucrurile, premierul mizează pe înţelegerea noii Comisii Europene al cărei mandat urmează să fie validat în curând de Parlamentul European.
În ciuda a ceea ce spune premierul, guverul a tăiat, la ultima rectificare de buget din septembrie, 3 mld. lei chiar din fondurile destinate proiectelor derulate cu fonduri nerambursabile, pentru că nu a avut proiecte pe care să cheltuiască. De exemplu, din cele 8,9 miliarde de lei planificate în semestrul 1 să fie cheltuite în programele cu fonduri nerambursabile, au fost cheltuite 4,5 miliarde de lei, ceea ce înseamnă 87% din suma cheltuită în S1 2013 în proiecte similare şi 50,9% din ceea ce îşi propusese Ministerul Finanţelor să cheltuiască în primul semestru din 2014. Ministerul Fondurilor Europene avea să explice, mai apoi, că de vină pentru necheltuirea banilor sunt Compania Naţională de Autostrăzi şi CFR, companii care ar trebui să beneficieze din plin de banii UE pentru infrastructură şi nu o fac.
Ca urmare a necheltuirii banilor, deficitul de 2,2% din PIB prevăzut pentru întreg 2014 a rămas în primele opt luni ale anului la 0,2% din PIB. Se vede din astfel de cifre că degeaba există bani la UE, degeaba există bani la buget pentru executări de lucrări şi confinanţări dacă nu există proiecte şi nu sunt făcuţi toţi paşii pentru ca acestea să fie eligibile la finanţare.
Cu deficit sau fără deficit, însă, România are de recuperate un decalaj uriaş faţă de UE, aflându-se, la acest moment, la 54% din media UE a PIB-ului/capita.
Ministrul finanţelor Ioana Petrescu a spus ieri că guvernul are ca ţintă să ajungă la o creştere economică pe termen mediu de 5%-6% pe an, dar cu menţinerea disciplinei fiscale.
„A doua consolidare fiscală, ca mărime, după Grecia“
„Ţinta noastră este să avem o creştere economică pe termen mediu de 5%-6% în fiecare an. Avem nevoie de această creştere pentru a prinde din urmă restul Europei şi cred că, dacă continuăm cu acest tip de măsuri care încurajează mediul de afaceri, vom obţine acest obiectiv, prin menţinerea disciplinei fiscale.“
Ministrul mai spune că România a realizat o consolidare fiscală a doua ca mărime după Grecia, începând din 2009, când deficitul structural era de peste 9% din PIB, iar în prezent a ajuns la 1,7%, rezultate obţinute prin menţinerea disciplinei fiscale.
Consolidarea fiscală prin reducerea deficitului a avut, de-a lungul vremii, şi adepţi şi adversari. Între adversari se numără chiar premierul Ponta, dar şi fostul ministru al bugetului Livu Voinea sau fostul premier liberal Călin Popescu Tăriceanu. Ei spun că România trebuie să aibe deficite mai mari (să se împrumute mai mult, deci) pentru a putea să cheltuiască mai mult pentru investiţii. Alţi economişti precum Aurelian Dochia atrag însă atenţia că România are o poziţie vulnerabilă pe pieţele financiare care devin şi mai neliniştite când datoria ţării creşte – de pildă o ţară ca România nu ar putea avea, fără riscuri,o datorie publică mai mare de 40% din PIB, faţă de 60% din PIB cât permit tratatele UE. Prin urmare, ar fi nevoie de o politică conservatoare şi de foarte multă prudenţă.
