Guvernul încearcă să susţină creditarea şi consumul, cele mai lovite de criză, cu schema de restructurare a creditelor populaţiei cu venituri mici, supranumită „electorata“, dar bancherii spun că programul va avea un impact redus şi susţin că o variantă mai bună ar fi fost ca statul să deducă fiscal dobânda sau costul total aplicat creditului lunar pentru anumite segmente de clienţi.
Consiliul Fiscal consideră că schema fiscală aprobată săptămâna trecută de Guvern nu este atractivă pentru majoritatea debitorilor, având în vedere că circa 90% din totalul celor eligibili au întârzieri la plată mai mici de 15 zile.
„Există şanse rezonabile ca propunerea legislativă să fie mai puţin atractivă în cazul debitorilor care nu înregistrează întârzieri la plată (circa 90% din totalul debitorilor eligibili au întârzieri la plată mai mici de 15 zile), în condiţiile în care aceştia nu ar intenţiona să se îndatoreze suplimentar şi, în acelaşi timp, mai atractivă pentru cei care înregistrează deja întârzieri mai semnificative, dar până în 90 de zile, dar care reprezintă sub 10% din debitorii eligibili, se arată în opinia Consiliului Fiscal privind restructurarea creditelor.
De asemenea, Magda Săndulescu, directorul executiv al reţelei de retail BCR, consideră că „electorata“ a fost introdusă prea târziu şi va avea un efect redus, iar o alternativă mai bună ar fi fost ca statul să deducă fiscal dobânda sau costul total aplicat creditului lunar pentru anumite segmente de clienţi, potrivit Mediafax.
În opinia Consiliului Fiscal, este dificil de estimat câţi debitori vor beneficia în realitate de această facilitate, decizia depinzând de capacitatea debitorului de a-şi plăti datoriile către bancă, interesul faţă de prelungirea maturităţii creditului în condiţiile în care la finele perioadei va avea de plătit o sumă mai mare băncii (chiar dacă costul anual echivalent scade uşor), precum şi formalităţile administrative presupuse de apelarea la prevederile acestei măsuri legislative.
De asemenea, decizia cu privire la restructurarea unui credit presupune şi acordul băncilor de a aproba restructurările de credit, în condiţiile în care creditele respective nu sunt credite neperformante.
Faţă de varianta pusă în dezbatere publică, schema fiscală adoptată de Guvern majoreză plafonul de venituri al posibililor beneficiari ai „electoratei“ de la 2.000 de lei brut la 2.200 de lei brut. De asemenea, a fost redus plafonul cu care banca poate diminua rata lunară de plată, de la 50% la 35%. Deducerea din venitul lunar impozabil pentru susţinerea restructurării creditelor a rămas la 900 de lei.
Consiliul Fiscal a analizat un eşantion de debitori bancari persoane fizice cu venituri lunare brute sub 2.200 lei, expunerea aferentă pe aceste credite fiind de 31,8 mld. lei, cu o pondere de 36,93% din totalul împrumuturilor pentru persoanele fizice. În această categorie se încadrează aproape 985.000 de debitori, reprezentând 48,8% din totalul celor care au luat credite imobiliare şi de consum pe segmental de retail.
Consiliul a calculat un impact bugetar anual pentru anii 2016 şi 2017 de maximum 771,7 mil. lei, nivel apropiat de estimarea Ministerului Finanţelor, în scenariul în care toţi debitorii eligibili ar opta pentru reducerea ratei cu 35% pe o perioadă de doi ani, iar băncile ar aproba toate cererile de restructurare, situaţie puţin probabilă. În scenariul maximal, în care toţi debtorii eligibili ar opta pentru facilitatea fiscală, venitul disponibil ar putea creşte cu cel mult 5 mld. lei, iar impactul economic pozitiv ar fi consistent dacă măura ţinteşte consumatorii cu venituri apropiate de medie, deci cu înclinaţie ridicată spre consum.
Care este impactul Electoratei
Potrivit situaţiei din prezent, un debitor persoană fizică reprezentativ plăteşte o rată lunară de 496,42 lei pentru o perioadă de 72 de luni, rata medie a dobânzii (DAE) fiind de 10,2%, iar dobânda totală de 9.087,37 lei. În ipoteza reducerii ratei cu 35%, maximul permis de propunerea legislativă, şi în condiţiile în care intervine concomitent prelungirea scadenţei cu 24 de luni, rata lunară coboară la 322,68 de lei în primii 2 ani şi creşte la 448,97 de lei pentru următorii 6 ani (4 ani aferenţi maturităţii iniţiale plus cei doi ani de extindere a scadenţei); chiar şi în condiţiile acestei creşteri, rata lunară aplicabilă perioadei de după expirarea intervalului în care aceasta este diminuată cu 35% rămâne inferioară celei care ar prevala în lipsa acordării facilităţii introduse prin propunerea legislativă. În acest ultim caz, în condiţiile în care dobânda totală plătită în 8 ani este de 13.419 de lei, iar debitorul beneficiază şi de o economie de la plata impozitului pe venit de 1.293,03 lei (aferentă unei economii lunare egale cu noua rată de 448,97*0,16 şi 71,84 lei pe o perioadă de 18 luni, având în vedere data limită de aplicare a facilităţii care este decembrie 2017 şi presupunând că restructurarea creditului ar interveni de la 1 iulie 2014), costul anual echivalent al creditului ar fi de 9,62% pe an (DAE), potrivit calculelor Consiliului Fiscal.
În esenţă, un debitor reprezentativ are de ales între un credit pe 6 ani cu un cost de 10,2% şi un credit pe 8 ani cu un cost anual echivalent de 9,62%, dobânda totală fiind evident mai mare în acest ultim caz, statul suportând însă o parte din costurile suplimentare.
Este evident că în practică, în funcţie de parametrii agreaţi bilateral ai restructurării creditului (lungimea intervalului în care rata este diminuată, precum şi momentul în care acordul de restructurare intervine), costul anual echivalent al creditului poate fi diferit, însă raportul acestuia faţă de costul care prevalează în absenţa restructurării se păstrează (rămâne mai mic), potrivit Consiliului Fiscal.
