♦Guvernul va face în această săptămână prima rectificare bugetară din acest an – o rectificare de criză ♦ Cu bugetul gol, cu perspective deloc favorabile, guvernul este obligat să facă nu unul, ci mai multe scenarii şi nu pentru o lună, ci pentru multe luni de aici înainte, poate chiar pentru unu - doi - trei ani.
Ministrul finanţelor Florin Cîţu şi alţi economişti credeau / cred că revenirea va fi în „V“ – anume o scădere bruscă precum cea la care asistăm şi o revenire la fel de spectaculoasă. Dar, pe măsură ce starea de incertitudine se prelungeşte, şi optimismul se domoleşte: va fi mai degrabă o revenire în „U“, adică revenirea se poate întinde pe ani, nu pe luni, spun economiştii de la Erste Group.
Europa este şi aproape şi foarte departe, în acelaşi timp. UE acceptă ca România să nu mai returneze acum avansurile primite din fondurile structurale şi să folosească banii pentru ameliorarea crizei. E bine, pentru că bugetul este degrevat de o sarcină financiară importantă - peste 1 mld. euro. Dar Bruxelles-ul nu plăteşte şi salariile. E bine că Bruxelles-ul a acceptat să abandoneze rigorile bugetare (plafon de deficit fiscal de maximum 3% din PIB) pentru o vreme. Dar se va întoarce la ele cât de curând, probabil de anul viitor.
Ce ne arată analizele asupre perspectivelor economice elaborate la Bucureşti? Care-i situaţia reală a bugetului şi, mai ales, perspectivele lui?
Guvernul trebuie să arate public care sunt analizele pe care se sprijină când ia decizia ca, din punga subţire a bugetului, să-l ţină în viaţă pe unul şi să-l lase să se descurce singur pe altul.
Întrebările de mai jos trebuie să capete un răspuns public.
1. Care este de fapt situaţia bugetară şi nu pentru o lună - două, ci în perspectivă. Ministrul de resort a spus, în treacăt, că deja proiecţia bugetară merge pe o scădere de venituri de 20 mld. lei şi pe o creştere de cheltuieli de 13 mld. lei (un deficit în plus de 3% din PIB, prin urmare). Dar în ce condiţii?
2. Proiecţia nouă de venituri bugetare a fost făcută anticipând o crantină (lockdown) de câte luni? – o întrebare al cărei răspuns este obligatoriu, având în vedere că ipoteza Ministerului Sănătăţii este că o reducere a cazurilor de îmbolnăviri va fi sesizabilă abia la începutul lui iunie, în vreme ce noi nu suntem nici la jumătatea lui aprilie.
3. Probabil că termenul de 1 septembrie pentru majorarea pensiilor cu 40% va fi prorogat. Dar ce se întâmplă în perspectivă, pentru că acest calendar de majorare este întins pe mai mulţi ani?
4. Vor mai creşte salariile bugetarilor potrivit calendarului de majorare stabilit în legea salarizării unitare?
5. Politicile fiscal-bugetare din ultimul ultimii au determinat o creştere economică printr-o creştere accelerată de consum. Căderea puternică a consumului – şi aceasta nu este o ipoteză îndepărtată - va pune presiune substanţială pe venituri (TVA este a doua sursă de venit bugetar, după veniturile din asigurările sociale, şi ele în scădere ca urmare a şomajului în creştere). Are guvernul soluţii pentru limitarea prăbuşirii consumului (plata şomajului tehnic este doar un paliativ)?
6. În bugetul pe 2020 votat de Parlament guvernul propune investiţii substanţiale, până la 48 mld. lei (aproape 10 mld. euro), multe din ele din fonduri UE. Dar acum cererea este ca fondurile UE să fie redirecţionate către urgenţe. Renunţă statul la investiţii care ar însemna şi plasarea de comenzi către mediul privat? (Peste tot se fac planuri pentru relansare şi sunt pregătite sume uriaşe pentru investiţii – unde este România aici)?.
7. De ce ezită guvernul să se îndrepte spre FMI (Fondul nu capitalizează companiile, dar susţine acoperirea deficitului bugetar care va sări anul acesta de 7% din PIB, potrivit prognozelor optimiste)?
8. Trebuie să ne aşteptăm la majorări de taxe - în bugetul de anul viitor, de exemplu? Memoria crizei de acum un deceniu este trează pentru mulţi oameni.
