„A alege” (din latinescul allegere) , înseamnă, ne învaţă dicţionarele şi şcoala, „a separa ceva sau pe cineva dintre alte lucruri sau fiinţe”. Dicţionarele ne dau şi sinonimele acestui verb: a selecta, a selecţiona, a reţine, a prefera, a distinge, a deosebi. Prin urmare verbul „a alege” nu poate fi folosit decât în relaţia cu un „alter” (altul). Alegi să mergi în vacanţă cu maşina sau alegi să mergi cu avionul. Îţi alegi un iubit sau o iubită însă îl alegi sau o alegi dintr-o mulţime.
1300 de liberali (delegaţi) „aleg” astăzi un preşedinte în fruntea PNL. Pe Nicolae Ciucă, premier, general în rezervă. Nu există un „alter”.
Am mai văzut asta, cu decenii în urmă. În vremea lui Ceauşescu – eram copil mic, dar începusem să învăţăm sintaxa şi morfologia - am mers o data cu tata la vot. Nu mai ştiu ce se vota, parcă un primar. Pe listă era un singur nume. România era o dictatură, dar avea pretenţii de democraţie şi organiza alegeri. Dictaturile urăsc democraţia, dar îi imită regulile. Şi Rusia şi China şi Coreea de Nord organizează alegeri.
Nu mai ţin minte, nu cred că votul era obligatoriu, dar puteai fi întrebat mai apoi de ce nu ai votat, ai ceva cu Partidul, ai ceva cu Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi aşa mai departe. Iar oamenii nu-s născuţi cu toţii disidenţi, au familii de întreţinut, copii de crescut. Să ţii suferinţa lumii întregi în palma ta de muritor – asta nu li se potriveşte decât sfinţilor. Şi mergeau la vot. Iar pe lista de vot de care vorbeam era un singur nume. Şi, copil fiind, dar ştiind cumva ce înseamnă a alege – aleg să joc fotbal pe uliţă sau aleg să mă scald în Bîrlad - l-am întrebat pe tata: dar cum alegi când pe listă e un singur nume? Ce ai ales?
Aşa fac liberalii azi. „Aleg”. Ce? Alegerea este forma supremă a libertăţii. Dar îţi trebuie un „alter parts” pentru ca alegerea să fie alegere.
Liberalii îl aleg azi pe Ciucă drept preşedinte al lor. Prin derogare de la statutul partidului. Prin derogare de la statut a fost ales şi Iohannis şi Cîţu şi, iată, şi Ciucă. Un Ciucă ce a furat, plagiindu-şi lucrarea de doctorat, a cărui aparat ameninţă un jurnalist – pe Emilia Şercan. La ce bun atunci regulile? Liberalii îşi fac iluzii, cu ochii la sondaje. Văd că Armata e în fruntea aprecierii oamenilor şi cred că, dacă aleg un fost general în fruntea lor, cota de încredere le va creşte. Nu! Oamenii cu convingeri liberale – cei care-i ţin in funcţii prin votul lor – nu iubesc milităria. Liberalismul înseamnă cu totul altceva. Dar PNL nu mai este de multă vreme un partid liberal.
1300 de liberali vin să şi-l aleagă pe Ceauşescul lor. Voi nu aţi auzit măi de încălzirea globală? De ce 1300 de maşini în plus să polueze lumea? Nu era mai bine să staţi acasă şi să spuneţi, da să trăiţi?
