Cred că aproape toată lumea votează pentru capitalism, pentru libertatea deciziilor economice şi libertatea de mişcare până când se confruntă pe viu cu cealaltă faţă a lui: concurenţa, scăderea afacerilor, pierderea pieţelor şi a clienţilor, tăierea salariilor, pierderea locului de muncă, lipsa de alternative etc.
Şi atunci toţi îşi îndreaptă privirile către stat. Să ne ajute, să ne dea facilităţi, să ne dea finanţare, să ne dea bani, să ne dea piaţă, să ne dea clienţi, să ne dea locuri de muncă, să ne dea salarii etc.
Din momentul în care a venit criza, numărul celor care şi-au întors privirea către stat a crescut exponenţial, indiferent dacă sunt salariaţi sau antreprenori, oameni de afaceri, patroni.
Foarte mulţi salariaţi din sectorul privat, care s-au confruntat în primii ani de criză cu tăieri de salarii peste noapte au început să caute locuri de muncă la stat. Acolo s-au reîntregit salariile, în timp ce în sectorul privat nu. La stat ai program fix, ştii când pleci şi ştii că nu ai targeturi şi nu trăieşti sub presiunea atingerii bugetului. Mai mult decât atât, salariul la stat este mai mare decât cel în sectorul privat, pe medie. Dacă ai norocul să prinzi un post în companiile sau instituţiile de stat autonome care au bugete proprii şi nu depind de banii din bugetul public, nici nu mai există capitalism.
Această situaţie o regăsim şi în lumea afacerilor. Dorinţa multor antreprenori, a oamenilor de afaceri este de a avea contracte cu statul: preţurile sunt mai mari decât în piaţa liberă, au un monopol, facturile se plătesc cât de cât la timp, nu te confrunţi cu clienţi nemulţumiţi şi recalcitranţi, marjele sunt mai mari, iar în final riscul de neplată este mult mai scăzut. Banii vin mult mai uşor de la stat, dar sunt cheltuiţi apoi în cel mai pur stil capitalist.
Când trebuie să se confrunte cu piaţa, cu concurenţa, cu clienţii, muIţi aleg să fugă la stat, să se predea oamenilor din partide, cei care au pe mână semnătura şi banii.
În loc să încurajeze o piaţă liberă concurenţială sau formarea unei clase de mijloc care să susţină economia privată, România, prin reprezentanţii ei politici şi administrativi, a creat mutanţi ai capitalismului: toată lumea vrea să fie liberă, să profite de beneficiile capitalismului, dar pe banii statului.
România a fost devorată zi de zi de aceşti mutanţi care au pârjolit tot în jurul lor, inclusiv pe cei care cred în capitalism şi atunci când este bine, şi atunci când este în criză. Foarte multă lume din business fuge acum când se pune problema să lucreze cu statul şi preferă să găsească pieţe în afară, unde să-şi extindă afacerea. Preferă să fie low-cost dar pe un contract extern, decât să împartă banii cu cei din administraţie sau cu politicienii care le oferă contractele.
Şi acesta este un motiv pentru care România nu are o clasă puternică mijlocie care să susţină economia cu o valoare adăugată mai mare care să rămână în ţară, şi care să producă locuri de muncă mai bine plătite ca la stat.
Acum un an, un antreprenor român de peste 20 de ani extrem de cunoscut la nivel public, cu realizări vizibile, s-a trezit că unul dintre cei pe care îi cunoştea era în topul despăgubirilor de la ANRP, cu zeci de milioane de euro. Asta l-a înfuriat foarte mult, tensiunea trimiţându-l la spital. Pe vremuri, când făceau conversaţie şi amândoi erau doi antreprenori respectabili, cel cu despăgubirile râdea de el şi-i spunea că nu ştie să facă afaceri, că-i un prost businessman şi că pierde timpul degeaba muncind atât. Aici avea dreptate: în 20 de ani el nu câştigase cât obţinuse cel cu despăgubirile de la ANRP în câteva luni.
Până la urmă asta am creat noi: aceşti mutanţi ai capitalismului, antreprenori la stat care râd de ceilalţi că nu ştiu să facă bani.
