Eveniment

ZF 20 de ani. Ilie Şerbănescu, fost director editorial al ZF: Atitudinea pro-business, neputincioasă unde capitalismul a clacat în România!

ZF 20 de ani. Ilie Şerbănescu, fost director editorial...

Autor: Ilie Serbanescu

16.11.2018, 00:05 1825

Sub deviza „Totul pentru business, totul este business”, ZF a pornit, acum 20 de ani, cu toate pânzele sus să construiască de la zero capitalismul în România. Dar, în mod obiectiv, nu a putut să nu se replieze la parcursul real al capitalismului din România, deşi de multe ori l-a depăşit conceptual şi aspiraţional. ZF a sprijinit integral transferul rapid de la stat la privat. Şi a privit cu ochi buni, dacă nu chiar a considerat salutară, intervenţia capitalului străin şi unde era necesară, şi unde crea probleme: era în firea lucrurilor, iar, în capitalism era normal să învingă acel capital mai puternic, mai înzestrat financiar, tehnologic şi managerial, mai împiciorogat deja în piaţă.

Cedarea activităţilor de monopol (exploatarea resurselor subsolului, utilităţile publice, distribuţiile de energie, băncile) n-a ridicat îngrijorări. De altfel, teza statului român incapabil şi hoţ era la modă şi, oricum, transferul era pro-business! Nu mai spunem de primirea României în clubul occidental. NATO urma să ne asigure securitatea şi pălăria pentru investiţii străine. Iar UE să ne aducă un fel de mântuire, deşi, dacă ne ghidam după negocierile desfăşurate sub semnul „vreţi aderarea, daţi economia”, nu era deloc clar care vor fi beneficiile, în măsura în care România intra în UE fără economie! Soluţiile impuse de FMI şi UE în condiţiile crizei au stârnit mai multe semne de întrebare, pe care, spre lauda lor, redactorii ZF le-au pus în spaţiul public.

Dar atitudinea probusiness nu a dat înapoi. Dimpotrivă, imediat post-criză, ZF a lansat cea mai tare campanie pro-business: obţinerea în România a unei creşteri economice de cel puţin 5% anual. Întâmpinată cu reticienţe de unele cercuri economice şi bancare – deşi nu din motivul, cel adevărat, că aduna merele economiei dominate de control stategic deţinută de capitalul străin cu perele economiei subalterne româneşti care pune pingele într-un agregat ce mai mult ascunde realităţile decât le relevă – campania a fost un formidabil succes: câţiva ani de creştere economică puternică, chiar de peste 5% anual, şi, ce să vezi, prima din UE!

Numai că statisticile – aceleaşi care proslăveau agregatul – dezvăluie că economia capitalului străin a ocupat poziţii şi mai puternice în cadrul ansamblului, în timp ce economia capitalului românesc a dat înapoi. Cine a obţinut creşterea economică? Şi pentru cine? Prăpastia dintre cele două economii din România este prezentă sub feluritele ei aspecte în ZF, după cum din ZF, iarăşi spre cinstea redactorilor săi, nu lipseşte niciunul din marile adevăruri ale României actuale: bejenia naţională, neîncrederea şi fuga tinerilor din ţară, situaţia execrabilă a infrastructurii rutiere şi feroviare, înapoierea medievală a înzestrării gospodăriilor, starea jenantă a ocrotirii sănătăţii şi educaţiei.

E tot mai greu însă să o ţii cu explicaţia – valabilă în urmă cu 15 ani! – că statul este de vină. Cu doar 4% din economie, statul evident nu mai poate face vreun bine! Dar nici rău! Răul, dacă persistă, vine din altă parte, chiar dacă flaşneta „statul este de vină” este pusă să cânte iarăşi şi iarăşi! Mai ales că statul – cu încasări bugetare sub 30% din PIB, spre deosebire de aproape 50% în ţările occidentale – a ajuns chiar minimal şi cu capacităţi zero.

În 2018, ZF vine şi constată – într-un editorial remarcabil – că businessul o duce bine în România, dar ţara o duce prost! Şi cere implicare! A cui? A celor ce deţin resursele! Corect! Dar unde-i de fapt hiba?! Eu din ZF n-am depistat-o. Personal cred că provine de acolo unde capitalismul a clacat în România. Capitalul străin, evident mai puternic, a preluat controlul economic în România şi, prin proprietatea preponderentă care-i aparţine, deţine, firesc precum în capitalism, şi decizia. Dar nu-şi întregeşte proprietatea şi decizia cu administrarea! De ce? N-o spune. Dar este de bănuit: pentru că, lăsând administrarea în seama românilor, îl costă mai puţin şi mai ales nu-şi asumă nicio responsabilitate!

De vină pot fi astfel făcuţi tot românii, de câte în lună şi în stele. Dar, evident, aşa nu poate merge treaba! Este ceva nefuncţional! Care se vede de la o poştă! Companiile o pot duce bine, dar ţara prost! Nu poţi fi la volan şi să-l laşi să conducă pe cel din dreapta! Şi cu atât mai puţin pe cel ce stă înghesuit în portbagaj! Capitalismul s-a oprit la proprietate şi decizie în România. Până aici este business. Mai departe, cu administraţia şi responsabilitatea nu mai este capitalism. Este o sinistră politică, a cărei denumire nu prea place multora. Şi în faţa căreia atitudinea pro-business a ZF este neputincioasă.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO