Un buget care va plăti salarii majorate şi indemnizaţii în plus şi atât. Un buget al pomenilor: ia şi tu, ia şi tu!
Cel mai bine l-a caracterizat fostul premier liberal Călin Popescu-Tăriceanu, actualmente şef al Senatului, al cărui partid a votat împotriva bugetului: „Mi se pare evident că bugetul seamănă cu un fel de mâncare cu carne, cu varză. Actualul buget condamnă România la stagnare şi la un rol minor pe care nu îl putem accepta“.
Prin buget, guvernul împarte cum poate tortul de 252 mld. lei (56 mld. euro) - 231 de miliarde de lei din venituri şi 21 de miliarde de lei din împrumuturi -, cât înseamnă bugetul, adică 33,8% din PIB-ul prognozat de 746 mld. lei (165 mld. euro). Niciodată bugetul nu a avut atâţia bani de împărţit, dar, ca de fiecare dată, aruncă cu banii încercând să mulţumească pe toată lumea.
Guvernul nou instalat s-a străduit pe cât a putut să arate că, de bine de rău, avem un buget care ar prioritiza educaţia, sănătatea, apărarea (având în vedere situaţia complicată din regiune). Şi investiţiile. „Am lucrat cu materialul pe care
l-am găsit la dispoziţia noastră când guvernul s-a instalat. Nu puteam face reforme bugetare profunde într-un timp foarte scurt fără să periclităm stabilitatea bugetară şi instituţională în România“, s-a justificat ieri în Parlament prim-ministrul Dacian Cioloş. Am aplicat măsurile decise de Parlament în privinţa salariilor, dar şi „ţintirea“ unor obiective bugetare precum educaţia, cercetarea, investiţiile, a adăugat el. Nimic mai departe de realitatea bugetară, cu excepţia „salariilor“. Iată: cheltuielile pentru Educaţie cresc ca procent din PIB de la 3,5% la 3,6% (deşi Educaţiei ar trebui să-i fie alocate de mulţi ani şase procente din PIB). Cum poţi spune că Educaţia este prioritară când procentul de creştere a bugetului este sub cel anticipat de creştere a economiei - 4,1%? Finanţele spun că au crescut cheltuielile pentru Educaţie cu 2,3 mld. lei, dar includ aici şi salariile majorate ale cadrelor didactice şi auxiliare care înseamnă chiar 2,3 mld. lei!
La fel, bugetul Sănătăţii creşte de la 4% din PIB la 4,2% din PIB, dar şi această creştere conţine majorările salariale (2,8 mld. lei). La Apărare s-a alocat 1,7% din PIB faţă de 1,4% anul acesta, dar din aceşti bani trebuie plătite şi pensiile foştilor militari (lucru ce nu s-a întâmplat în bugetul ultimilor ani). Alocările pentru Cercetare sunt o surpriză bună - creştere de 23%, susţin Finanţele. Dar creşterea pare mare întrucât vine dintr-o alocare jenantă din anii trecuţi, cea mai redusă din întreaga Uniune Europeană. În realitate, Cercetarea primeşte doar 0,1% din PIB mai mult ca anul acesta (2,9 mld. lei în total), până la 0,4% din PIB, faţă de 3% din PIB Austria, 2,8% din PIB Germania, 2,2% din PIB Franţa şi chiar 0,8% din PIB Bulgaria sau 1% din PIB Polonia.
Alocările pentru investiţii sunt o altă problemă. Guvernul spune că le-a majorat cu 4 mld. lei faţă de 2015, până la 37,7 mld. lei (5,1% din PIB). dar face această raportare la ceea ce crede el că se va întâmpla anul acesta. Nu la ceea ce a fost aprobat în legea bugetului pe 2015. Or, legea bugetului pe 2015 a prevăzut cheltuieli de investiţii de 45 mld. lei (peste 6% din PIB), iar în legea bugetului pe 2016 sunt prevăzute cheltuieli de investiţii de 37,7 mld. lei, adică în scădere cu peste 15% faţă de acest an. Dacă anul acesta au fost prevăzuţi bani, dar nu s-au cheltuit, ce garanţie este că anul viitor banii se vor cheltui astfel ca guvernul să se poată lăuda că a majorat cheltuielile cu investiţiile? Niciuna şi asta din multe motive, principalul fiind că administraţia nu poate să cheltuiască în deplină responsabilitate aceşti bani.
Prin urmare, bugetul nu răspunde nevoilor niciunuia din domeniile esenţiale a căror evoluţie poate fi determinată de alocări financiare - educaţie, cercetare, sănătate, infrastructură. Un buget care împarte, ca în fiecare an, sărăcia.
Ce-i rămâne acestui guvern de făcut? Premierul a afirmat ieri că, în săptămânile şi lunile următoare, guvernul va face eforturi să asigure o execuţie bugetară cât mai transparentă, atât pentru ca cetăţenii să ştie cum şi pentru ce sunt cheltuiţi banii publici, cât şi pentru ca Executivul să poată reacţiona în timp real atunci când se va pune problema redirecţionării banilor către obiective strategice importante, în primul rând investiţii. Un astfel de obiectiv presupune, spune şeful guvernului, şi o administraţie eficientă. Nu ar fi chiar puţin lucru dacă guvernul ar reuşi să introducă mai multă rigoare în cheltuirea banilor, atâţia cât sunt ei, dacă la alcătuirea bugetului nu a avut niciun cuvânt de spus.
