Info

Paradise Papers: Un nou scandal care scoate la iveală secrete negre. Ce investiţii are Regina Elisabeta în paradisuri offshore, legăturile anturajului lui Trump cu Moscova şi măsurile luate de compani gigant pentru a-şi păstra profiturile. „Bogaţii trăiesc după un set de reguli, săracii după altul”

Paradise Papers: Un nou scandal care scoate la iveală secrete negre. Ce investiţii are Regina Elisabeta în paradisuri offshore, legăturile anturajului lui Trump cu Moscova şi măsurile luate de compani gigant pentru a-şi păstra profiturile. „Bogaţii trăiesc după un set de reguli, săracii după altul”
06.11.2017, 12:04 1267

Paradise Papers este cea mai recentă scurgere de informaţii făcută publică de către Consorţiul Internaţional de Jurnalişti de Investigaţie (C.I.J.I), care scoate la lumină trilioane de dolari care au fost mutaţi prin paradisuri fiscale offshore, arată New York Times.

Nucleul scurgerii, însumând peste 13,4 milioane de documente, se concetrează pe firma de avocatură Appleby din Hamilton, Bermuda, companie cu o vechime de 119 ani care lucrează doar cu companii de top şi cu oameni foarte bogaţi. Appleby îşi ajută clienţii să-şi reducă „povara” taxelor, să îşi ascundă active precum companii, bunuri precum aeronave private, proprietăţi imobiliare şi iahturi clădeşte fonduri offshore uriaşe care ascund, în unele cazuri, miliarde de dolari.

Un grup de peste 380 de jurnalişti, care fac parte din peste 90 de organizaţii media din 67 de ţări au petrecut mai multe luni examinând documentele.

La fel ca şi în cazul Panama Papers, scurgerea Paradise Papers a venit printr-un duo de reporteri de la publicaţia germană  Süddeutsche Zeitung şi a fost apoi împărtăşită cu C.I.J.I, grupul de jurnalişti care are baza în Washington şi care a câştigat Premiul Pulitzer pentru materialele în care au scos la iveală milioane de documente ale filmei de avocatură din Panama. Acele articole au condus la demisia unui prim ministru anul trecut şi la demascarea averilor oamenilor din anturajul preşedintelui rus Vladimir Putin.

Clienţii, predominant elitişti, ai Appleby contrastează cu cei ai firmei Mossack Fonseca – companie a cărei dosare au devenit Panama Papers. Majoritatea materialelor sunt prospecte, facturi şi declaraţii. Dar printre acestea sunt şi documente care arată cum evită companiile multinaţionale taxele şi cum îşi ascund averea magnaţii lumii. Documentele sunt datate în intervalul 1950 – 2016.

Appleby are birouri în paradisuri fiscale din toată lumea. Pe lângă sediul central din Bermude, activează în locuri precum Insulele Virgine Britanice şi insulele Cayman din Caraibe, insula Omului, insula Guernsey, insulele Mauritius şi insulele Seychelles din oceanul Indian. De asemenea, activează în Hong Kong şi Shanghai.

Americanii – companiile şi oamenii - domină lista de clienţi ai firmei.

Documentele nu vin doar de la firma Appleby, ci şi de la compania Asiaciti Trust din Singapore, şi de la business-uri înregistrate oficial în locuri precum Bermude, Insulele Cayman, Lebanon şi Malta.

Printre oamenii vizaţi de Paradise Papers se regăseşte şi Regina Marii Britanii, Elisabeta a II-a. Milioane de lire din partea proprietăţii private a Reginei au fost investite într-un fond din Insulele Cayman, ca parte dintr-un portofoliu offshore care nu a fost niciodată dezvăluit.

Prin Ducatul de Lancaster, Elisabeta a II-a a deţinut şi încă deţine investiţii prin aceste fonduri care au pariat pe o mulţime de business-uri, inclusiv în lanţul Threshers şi în retailerul BrightHouse, care a fost criticat pentru exploatarea a mii de familii sărace şi de oameni vulnerabili.

Ducatul a admis că nu a avut nicio ideea despre investiţia pe care o deţine, deja de 12 ani, în BrightHouse până când nu a fost abordat de The Guardian şi de alţi parteneri.

Încă din anul 2005 când a intervenit investiţia din partea Ducatului, BrightHouse a cunoscut un boom în ceea ce priveşte valoarea companii. Tot în acea perioadă au început practicile criticate precum suprataxarea clienţilor, şi utilizarea tacticilor violente de vânzare asupra oamenilor cu probleme mentale şi cu dizabilităţi de învăţare. Luna trecută, firma a plătit 14.8 milioane de lire sterline drept compensaţie către 249,000 de clienţi.

Anturajul lui Donald Trump este şi el legat de această investigaţie. În traseul de campanie din 2016, Trump a promis reforme la nivel de taxe pentru a tenta companiile mari din Statele Unite să se întoarcă onshore şi să „aducă înapoi trilioanele de dolari din business american care sunt acum parcate peste hotare”.

Dar, Trump este înconjurat de indivizi bogaţi care şi-au „camuflat” propriile investiţii sau au prezidat asupra unor ploitici pentru a-şi păstra companiile profitabile sau pentru a trimite fondurile clienţilor, în afara ariei de acoperire, în paradisuri fiscale.

Unul dintre aceşti indivizi este Gary Cohn, consilierul economic al lui Trump, care împinge din spate reforma taxelor şi care nu este străin de finanţe offshore. Documentele arată că pentru perioade variate între 2002 şi 2006, Cohn a fost preşedinte sau vicepreşedinte a 22 de entităţi separate din Bermude, pentru Goldman Sachs.

Cohn nu a dorit să comenteze pentru The Guardian. Acesta a părăsit entităţile în 2006, după care a preluat poziţia de preşedinte al Goldman Sachs.

Un alt om vizat de investigaţie, din anturajul lui Trump, este Rex Tillerson, secretarul de stat. Acesta apare în acte drept directorul unei firme offshore folosită în speculaţii de miliarde de dolari în sectorul petrolului.

Tillerson a fost directorul Companiei Marib Upstream Services, incorporată în Bermude în 1997. Compania a fost legată de ExxonMobil, corporaţia americană de petrol şi gaze în care Tillerson a devenit mai târziu director executiv. În acel moment, Tillerson era preşedintele diviziei din Yemen a ExxonMobil.

ExxonMobil împreună cu Hunt Oil, firmă condusă de un apropiat a lui Tillerson, Ray Hunt, au condus un business de 5 miliarde de dolari care îşi propunea să exporteze 61 de milioane de barili de gaze naturale pe an în Marib, Yemen.

Yemen a făcut mai târziu mutarea de a naţionaliza operaţiunile de extracţie de gaze, interzicând-i să continue firmei ExxonMobil-Hunt, la expirarea contractului de exploatare, în 2005.

Texanii au susţinut că erau îndreptăţiţi la o extindere a contractului şi au dat în judecată Yemen pentru 1,6 miliarde de dolari. Cazul a fost arbitrat de Camera Internaţională de Comerţ, unde Yemen a câştigat.

Un raport publicat anul trecut de grupul de campanie Cetăţeni pentru Justiţia Taxelor, arăta că ExxonMobil deţinea cel puţin 35 de subsidiare în paradisuri fiscale precum Bahamas, Bermuda şi Insulele Cayman – şi deţinea aproximativ 51 de miliarde de dolari în offshore în timp ce Tillerson era CEO.

Printre alţi actori vizaţi de investigaţie se regăsesc Steven Mnuchin, secretarul Trezoreriei, Randal Quarles, vicepreşedinte la Rezervele Federale, Jon Huntsman, noul ambasador al Statelor Unite în Rusia, Kenneth Juster, ambasadorul lui Trump în India, Carl Icahn, un prieten apropiat de-al lui Trump, Tom Barrack, Jay Clayton, preşedinte SEC şi Ben Carson, secretar HUD.

Documentele arată de asemenea două instituţii de stat din Rusia, care se află în strânse legături cu Vladimir Putin, au finanţat investiţii substanţiale în Twitter şi Facebook printr-un business asociat cu Jared Kushner.

Investiţiile au fost realizate printr-un magnat rus din domeniul hi-tech, Yuri Milner, care deţine de asemenea acţiuni într-o companie co-deţinută de Kushner, de ginerele lui Trump şi de un consilier de la Casa Albă.

Milner contestă că ar fi asociat cu Kushner. El susţine că a investit în business-urile lu Kushner din motive pur comerciale, şi a respins noţiunea de asociere cu magnatul. A spus că s-au întâlnit o singură dată, la un cocktail în Statele Unite, anul trecut. „Nu sunt implicat în activităţi politice. Nu finanţez activităţi politice”, spune Milner.

Alte documente arată că, consilierul senior al prim ministrului Canadei, Justin Trudeau, care a jucat un rol critic în instaurarea la putere a carismaticului politician, a fost implicat în mutarea a milioane de dolari către paradisuri fiscale.

Înfiinţarea companiilor offshore este legal în general, şi corporaţiile fac asta în mod obişnuit pentru a facilita tranzacţiile de peste graniţă precum fuziunile sau achiziţiile. Într-o declaraţie publică din data de 24 octombire, după ce au fost abordaţi de C.I.J.I, oficialii companiei Appleby au spus că „suntem subiectul unor verificări frecvente” în „jurisdicţii foarte bine reglementate”.

„Appleby a investigat viguros şi amănunţit acuzaţiile şi suntem satisfăcuţi că nu există nicio dovadă de orice fărădelege, nici din partea noastră, nici din partea clienţilor”, transmitea compania.

Dar cu această scurgere de ultimă oră, anumiţi indivizi bogaţi sau anumite corporaţii multinaţionale ar trebui să se gândească de două ori înainte de a folosi structuri de tip offshore, spune Jack Blum, un avocat care a lucrat timp de zeci de ani în comitete de congres investigând banii transferaţi peste hotare.

„Pericolul de a fi descoperit a crescut exponenţial. Dacă aş fi un om bogat şi aş căuta să ascund banii într-un offshore încât cei de la taxe să nu mă prindă, coşmarul meu ar fi să îi pun pe mâinile cuiva a cărui documente vor ajunge publce”, adaugă Blum.

AFACERI DE LA ZERO