Info

Retrospectiva unui an de achiziţii publice în pandemie – sectorul sanitar

Opinia specialistului

Retrospectiva unui an de achiziţii publice în pandemie – sectorul sanitar

O analiză statistică ne arată că[1]:

  • În privinţa echipamentelor de protecţie, achiziţiile directe au fost utilizate în perioada stării de urgenţă (16.03.2020 – 15.05.2020) pentru 9.389 de contracte în valoare totală de 115 Milioane lei. Comparativ cu achiziţiile directe în această categorie pe întreg anul 2019 (6.993 de contracte în valoare totală de doar 23 Milioane lei) - aceasta înseamnă că, raportat la valoarea totală, în doar 2 luni de stare de urgenţă s-au atribuit direct contracte cu o valoare de 80% mai mare decât cea aferentă întregului an precedent.
  • Efectuând aceeaşi analiză cu privire la categoria consumabilelor medicale, observăm că în perioada stării de urgenţă au fost achiziţionate direct produse în valoare totală de 51 Milioane lei prin 5.528 de contracte. Corelativ, în întreg anul 2019, au fost achiziţionate direct produse în valoare totală de 24 Milioane lei, prin 14.515 contracte. Rezultă o creştere cu 53% a valorii totale a achiziţiilor directe în această categorie, în 2 luni de stare de urgenţă.
  • O diferenţă semnificativă observăm şi în privinţa achiziţiilor directe a dezinfectanţilor pentru mâini. Astfel, în timpul stării de urgenţă, au fost achiziţionate direct produse în valoare de 13 Milioane lei, prin 2.214 contracte, în timp ce în tot anul 2019 au fost folosite achiziţii directe pentru produse în valoare totală de 3 Milioane lei, prin 1.119 contracte. Rezultă, astfel, o creştere de 77% a valorii totale a achiziţiilor directe pentru această categorie, în doar 2 luni de stare de urgenţă, raportat la nivelul întregului an precedent.

Utilizarea achiziţiilor directe pentru produse esenţiale combaterii crizei sanitare

Analiza de mai sus relevă faptul că legislaţia cu caracter excepţional şi derogatoriu ce a fost în vigoare în timpul stării de urgenţă a oferit autorităţilor contractante pârghii foarte puternice pentru a contribui la gestionarea crizei.

Achiziţia directă (art. 7 alin. (5) din Legea nr. 98/2016) conferă autorităţilor contractante posibilitatea de a achiziţiona bunuri şi servicii sub anumite praguri valorice. Rolul achiziţiilor directe este de a oferi un mecanism mai flexibil şi mai rapid, dar care aduce cu sine mult mai puţină transparenţă şi mai puţină competitivitate.

Prin Decretul de instituire a stării de urgenţă nr. 195/2020, s-a prevăzut că anumite categorii de autorităţi contractante (autorităţi publice centrale, entităţi unde statul este acţionar majoritar, unităţi sanitare, direcţii de sănătate publică, ministere cu sistem de sănătate propriu) au avut dreptul să utilizeze procedura achiziţiei directe pentru achiziţionarea de materiale şi echipamente necesare combaterii pandemiei.  

Procedura negocierii fără publicare prealabilă a devenit tot mai relevantă

Negocierea fără publicare prealabilă se remarcă prin lipsa transparenţei şi creşterea riscurilor pentru autoritatea contractantă, în ipoteza neexecutării contractului.

Această procedură este reglementată de art. 104 din Legea nr. 98/2016 şi  presupune, la fel ca achiziţia directă, un mecanism ce derogă parţial de la principiile transparenţei şi concurenţei în achiziţii.

Totodată, negocierea fără publicare prealabilă permite autorităţii să deroge de la regula constituirii garanţiei de bună execuţie de către operatorii economici, conform art. 39 alin. (2) din HG nr. 395/2016 . Cu toate acestea, negocierea fără publicarea prealabilă s-a dovedit a fi un mecanism foarte suplu de eficientizare a achiziţiilor publice în domeniul sanitar.

 

Limitarea accesului la informaţii

Aşa cum am arătat mai sus, atât achiziţia directă, cât şi negocierea fără publicare prealabilă au un caracter mai puţin transparent decât procedurile comune de achiziţie publică. În acest context, s-au născut întrebări cu privire la corectitudinea achiziţiilor publice efectuate în timpul crizei sanitare şi la efectivitatea principiilor transparenţei şi concurenţei neloiale.

Într-o decizie[2] foarte interesantă din septembrie 2020, Tribunalul Bucureşti a statuat că un operator economic interesat să participe la o procedură de achiziţie publică având ca obiect materiale sanitare are dreptul de a primi de la autoritatea contractantă (unitate sanitară, în speţă) informaţii cu privire la preţurile unor produse de acelaşi tip achiziţionate în ultimul an, în temeiul faptului că astfel de informaţii constituie informaţii de interes public, în sensul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. Decizia instanţei face trimitere la principiile tratamentului egal, transparenţei şi al eficienţei utilizării fondurilor publice, arătând astfel că aceste principii de bază în materie de achiziţii publice, chiar şi în forma cenzurată motivată de urgenţa crizei sanitare, nu pot fi ignorate în mod complet.

 

Adaptarea operatorilor economici la nevoile pieţei de achiziţii

Necesitatea achiziţionării de dispozitive medicale, echipamente de protecţie, medicamente, dezinfectanţi şi altele asemenea, a crescut la un nivel fără precedent. De exemplu, dacă analizăm valoarea totală a achiziţiilor directe de echipamente de protecţie, observăm o creştere de aproape 10 ori a sumelor alocate de autorităţile contractante în anul pandemiei 2020 faţă de sumele din anul precedent.

În aceste circumstanţe, au apărut pe piaţă operatori economici care nu aveau legătură cu domeniul sanitar prin obiectul de activitate, dar care au câştigat proceduri de achiziţie publică, furnizând echipamente medicale sau echipamente de protecţie[3]. Această adaptare a venit ca o reacţie la cererea foarte ridicată de pe piaţă. În contextul în care activităţile comerciale au fost practic blocate timp de câteva luni în perioada martie-iunie 2020, anumiţi operatori au sesizat oportunitatea şi au intrat pe această piaţă pentru a putea rămâne în activitate.

Legislaţia nu a fost adaptată la această realitate, astfel încât se poate spune fie că unii operatori economici au profitat de anumite lacune legislative, fie că s-au adaptat mai energic decât legiuitorul la aceste noi realităţi.

 

Ramificarea categoriei de furnizori de produse medicale

În contextul pandemiei COVID-19, contractele de furnizare au devenit din ce în ce mai uzitate, unităţile sanitare şi autorităţile publice fiind nevoite să achiziţioneze produse medicale în regim de urgenţă. Exagerând, se poate spune că nu a existat autoritate contractantă în ultimul an care să nu fi avut nevoie să apeleze la furnizarea de produse medicale prin intermediul achiziţiilor publice.

În aceste circumstanţe, în ultimul an, a putut fi observată ramificarea sectorului de furnizori de produse în sectorul sanitar. Cererea ridicată pentru furnizarea de produse şi echipamente medicale a creat o veritabilă nişă în piaţa de achiziţii publice din România, iar, în contextul blocării efective a economiei în perioada stării de urgenţă, furnizarea de produse medicale a devenit una dintre cele mai importante activităţi în sectorul de achiziţii publice.  

 
 

Advertorialele de pe zf.ro sunt marcate cu (P), advertorial, articol cu conţinut publicitar sau Opinia Specialistului. 

AFACERI DE LA ZERO