România stă pe un uriaş „depozit de combustibil” pe care îl ignoră sau pe care îl ridiculizează. În cercurile energetice acest potenţial este numit „primul combustibil” pentru că este accesibil şi este, în final, gratuit. Numele acestuia este eficienţa energetică. Din păcate, cu un istoric de raţionalizare şi de amintiri neplăcute din perioada comunistă, mulţi dintre noi preferăm să ne înfuriem sau să facem ironii pe această temă. Până la urmă ce mai vrem, doar consumăm mai puţin decât media europenă?
Clădirile din România, în proporţie de 93%, sunt construite până în 1990[1], fără standarde actualizate de eficienţă, nerenovate de decenii, astfel că pierderile de energie sunt aproape duble faţă de cât ar fi necesar ca să asigurăm confortul termic al celor care folosesc clădirile.
Avem peste 242.000 de clădiri publice al căror consum este peste 200-250 kWh/m2[2]faţă de o medie recomandată la nivel european de 140kWh/m2. Avem peste 5 milioane de clădiri rezidenţiale, din a căror suprafaţă totală sub 10% a fost renovată până acum.
Un calcul sumar[3] arată că dacă am atinge consumul recomandat pe metrul pătrat, numai în clădirile publice am obţine o economie de peste 6 miliarde de lei anual. Cu aceşti bani am putea construi 10 şcoli de dimensiuni medii-mari sau 2 spitale regionale[4], fără a a pune la socoteală impactul pozitiv pentru securitatea în aprovizionare, de mediu etc. Pentru clădirile rezidenţiale, avantajele eficienţei energetice ajung direct în buzunarul locatarilor, care ar putea economisi până la 44% din consum[5].
Realitatea este că dacă ne ocupăm de exploatarea acestui „depozit de combustibil” la clădirile publice am putea avea bani să facem şcoli sau spitale sau noi proiecte pentru confortul cetăţenilor. Adică în loc să dăm banii pe încălzire sau răcire, pe care literalmente îi aruncăm pe fereastră, am avea nişte economii pe care le-am putea direcţiona către şcoli, spitale, săli decente pentru spectacole, infrastructură, ce vrem noi.
Bun, dar renovarea costă şi durează. E nevoie şi de proiectanţi şi de companii de construcţii care să poata acoperi volumul de lucrări, materiale şi bani.
O trecere în revistă a informaţiilor publice ne arată că primăriile din Bucureşti, de exemplu, realizează în medie reabilitarea termică pentru aproape 200 de blocuri pe an, în condiţiile în care în fiecare sector mai sunt în aşteptare 1200-1400 de blocuri, dintr-un total aproximativ de 16.000. Din experienţa lucrărilor rezidenţiale, la preţurile actuale, costurile sunt de aproximativ 1 milion de euro pentru un bloc de 8 etaje[6], lucrarea efectivă durează 4-5 luni, iar realizarea proiectului cu obţinerea de avize şi aprobări, 2 ani. Pentru toate blocurile ar fi nevoie de cel puţin 80 de ani şi 16 miliarde de euro, numai pentru Bucureşti. E un calcul sumar, pentru că variază de la situaţie la situaţie, dar este o estimare care ne arată cât de important este să planificăm demersul de eficienţă energetică, nu de azi pe mâine, ci pe termen lung, şi cât de relevant devine ca până la realizarea lucrărilor mari să ne putem orienta comportamentul şi să facem schimbările imediate, cele care nu costă, ci dimpotrivă economisesc bani.
În spaţiile comune, clădiri publice, şcoli, spitale, se pot aplica măsuri de eficienţă de la curăţarea şi mentenanţa corectă a echipamentelor de încălzire şi răcire la modul în care sunt aerisite şi iluminate spaţiile. Senzori de mişcare, utilizarea corectă a echipamentelor electronice, verificarea izolaţiei ferestrelor, utilizarea mai puţin frecventă a lifturilor sunt doar cîteva dintre posibilităţi[7].
Pe de altă parte, pentru planificarea necesară lucrărilor mai mari de investiţii în eficienţa energetică e importantă conştientizarea fiecăruia dintre noi şi implicarea în dialogul cu autorităţile locale, pentru clădirile publice, sau în comunitate, asociaţia de locatari, pentru spaţiile comune. Aici nu mai e vorba numai de eficienţa energetică, ci de decizia de a ne implica activ în hotărârile pentru comunitatea noastră.
Stăm pe un depozit de combustibil valoros care ne-ar putea aduce beneficii directe în dezvoltare prin utilizarea judicioasă a energiei. Chiar dacă România consumă sub media europeană, nu înseamnă că ne permitem să risipim energie, când am putea folosi resursele pentru proiectele de dezvoltare.
Acest material este parte din proiectul „Eficienţă Energetică în case inteligente, clădiri inteligente şi reţele inteligente”, lansat de Federaţia Asociaţiilor Companiilor de Utilităţi din Energie (ACUE) şi finanţat cu sprijinul granturilor acordate prin mecanismul financiar Norvegian 2014-2021, în cadrul „Programului de Energie din România”.
[1] https://www.mdlpa.ro/uploads/articole/attachments/60096d5354394459864321.pdf
[2] https://energy.ec.europa.eu/system/files/2014-11/2014_article4_ro_romania_0.pdf
[3]Suprafaţa clădirilor publice - 62 milioane m2/ consum mediu estimat ( variază între 150 şi 400 KWh/m2) 225 kWh/m2/ preţul energiei 1,3 lei (pretul maxim plafonat) Cost total 18,135 miliarde lei. Pentru consumul recomandat - 62 mil m2 – consum 140 kWh/m2 – pret energie 1,3 rezultă un cost total de 11,284 miliarde lei / Diferenta – 6,851 miliarde de lei – aprox 1,2 miliarde euro
4 Calculaţie făcută pe baza unor proiecte publice anunţate
[5] Studiu al Buildings Performance Institute Europe.
6 În Sectorul 6, s-a realizat renovarea energetică a 37 de blocuri în 2021 cu 180 milioane de lei – preţ mediu 4,5 milioane (similar cu cel din sectoarele 3 şi 4). Rotunjirea la 1 milon euro/ bloc de 8 etaje, pentru simplificarea calculului orientativ. Sursă cifre https://www.primarie6.ro/
[7] Un ghid util pentru cei care administrează clădirile https://eficient-energetic.ro/cladiri-inteligente
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
