Marţi, în Parlamentul României, după ce puterea şi opoziţia s-auînfruntat pe tema cheltuielilor bugetare, moţiunea a căzut. Oîntrebare, esenţială, nu s-a făcut însă auzită: de unde ar puteaRomânia face rost de bani pentru a reface echilibrul bugetarstricat? O întrebare grea, foarte grea, fiindcă din cauzaîntârzierii restructurărilor au rămas prea puţine tuburi de oxigenîn economie. Se mai adaugă şi faptul că aceste puţine tuburi deoxigen nici măcar nu sunt încă distribuite în totalitate potrivitregulilor pieţei.
Să facem un calcul simplu. Pornind de la execuţia bugetară pepatru luni: din ianuarie până în aprilie 2010 inclusiv.Cheltuielile de personal (salarii şi alte venituri încasate debugetari) reprezintă 16 miliarde de lei. Cheltuielile de asistenţăsocială (capitol în care intră şi pensiile) sunt şi mai mari: 23,5miliarde de lei. Iar dobânzile la împrumuturile pentru acoperireadeficitului bugetar totalizează 2 miliarde. Adunând obţinem suma de41,5 miliarde de lei. Ei bine, de fapt rău, raportate lacheltuielile bugetare totale, de numai 65 de miliarde de lei, cevedem? Că plăţile în contul salariilor, asistenţei sociale şi adobânzilor ocupă, în totalul cheltuielilor, o pondere de 63,8 lasută. Mult. Incredibil de mult. Pentru că, din totalulcheltuielilor bugetare, rămân sume absolut nesemnificative şineîndestulătoare pentru bunuri şi servicii şi, cu deosebire, pentrucheltuieli de capital. Mai simplu spus: pentru investiţii.
Cum am ajuns aici? Răspunsul îl avem în contrapartida bugetară:veniturile. Marea speranţă? Companiile! Dar ce stare de spirit aucompaniile? Necazul este că multe dintre companiile româneşti au uncomportament ciudat. Criza, în loc să le întărească, le-a moleşit.De mai bine de un an, lovite de recesiune, cheltuiesc mai puţin,consumă mai puţin, iar cifrele lor de afaceri sunt mai mici. Dinaceastă combinaţie, ce altceva ar fi putut să rezulte decât ovaloare adăugată nesemnificativă?! De fapt, negativă. Înconsecinţă, n-au de unde să vină mai mulţi bani nici pentruinvestiţii, nici pentru deschideri de noi afaceri, nici pentrubuget. Tot ce varsă companiile la buget, ca impozit pe profit,constituie o sumă nereprezentativă: 4,6 miliarde de lei. Tot atâtcât obţine bugetul din accize. O realitate amară.
Taxa pe valoarea adăugată, aplicată pe tot ce cumpără populaţia,de la jucăriile pentru copii până la automobile şi obiecte de lux,şi din tot ce cumpără companiile şi administraţia, abia depăşeşte10 miliarde. Greu de crezut că va putea să crească în trimestreleurmătoare. Din TVA vor fi obţinuţi bani mai mulţi numai dacă se vavinde mai mult şi se va cumpăra mai mult. Impozitele pe salarii,aplicate tuturor celor care sunt plătiţi la vedere pentru muncalor, aduc şi ele bani puţini: 6 miliarde de lei. Nu prin creştereacotelor, ci prin mărirea cantităţii de muncă ar putea veni bani maimulţi. Şi a numărului de salariaţi. Impozitele pe profit, pe carele încasează statul din ce s-a realizat în economie - diferenţaputând fi repartizată pentru rezerve şi provizioane obligatorii,pentru investiţii, pentru dividende şi pentru premiereasalariaţilor - ar putea aduce bani mulţi numai dacă vom avea cifrede afaceri mai mari şi mai multă valoare adăugată.
Un timp, până în 2008, am avut iluzia unei creşteri a niveluluide trai, pentru că am consumat mai mult decât am produs. Achităm,acum, nota de plată. Soluţia echilibrării bugetului nu poate săvină însă decât dintr-o altă relaţie producţie-consum-proprietate.Şi dintr-o altă ecuaţie economică, în care venitul să fie legat decompetiţia muncii. Societatea noastră n-a învăţat încă, dinnefericire, că un stat social nu este posibil fără protejareaeconomiei, îndeosebi prin expansiunea concurenţei. Şi ainvestiţiilor.
Soluţia, tot mai mult vehiculată, în aceste condiţii, paresimplă: să investească statul! Ceea ce a şi făcut, în 2009. Dar nucât a fost nevoie. Va investi mai mult în 2010? Greu de crezut.Statul, acum, n-are de unde să ia bani în plus atât timp cât labuget nu intră mai mulţi bani. Şi atunci, unde să căutăm o şansă?Desigur, la acei întreprinzători privaţi care au învăţat să se batăca să-şi construiască avantaje competitive. Şi la capitalul străin.Cu convingerea că numai încurajarea investiţiilor ne va aduce noidisponibilităţi băneşti. Bani liberi, aşadar, neangajaţi în datoriisau în blocaje financiare. Bani ce ar putea întreţine focul altorinvestiţii. Şi al ieşirii din blocajul actual.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
