Opinii

Alina Cartianu şi Andrada Tănase, Deloitte România: Tranziţia la raportarea IFRS pentru instituţiile financiare nebancare

Opinie

Alina Cartianu şi Andrada Tănase, Deloitte România:  Tranziţia la raportarea IFRS pentru instituţiile financiare nebancare
24.06.2021, 11:58 151

În ultimii ani, am asistat la creşterea numărului de companii care pregătesc situaţii financiare conform Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS), ca urmare a introducerii acestei obligativităţi prin legislaţie. Începând cu 1 ianuarie 2023, aceste standarde îşi vor lărgi aria de aplicabilitate şi vor avea un impact şi asupra instituţiilor financiare nebancare (IFN).

Proiectul de implementare a standardelor IFRS în cadrul IFN-urilor este pe lista priorităţilor organizaţiilor vizate, după ce termenul de implementare a fost amânat anul trecut până pe 1 ianuarie 2023 prin Ordinul BNR nr. 3/2020.

Dacă pentru exerciţiul financiar al anului 2019, IFN-urile au avut posibilitatea să întocmească bilanţul şi contul de profit sau pierdere în conformitate cu cerinţele IFRS, dar fără a avea obligativitatea de a prezenta date comparative pentru exerciţiul financiar al anului 2018, pentru anul 2020, deja se lucrează la un set complet de situaţii financiare conform IFRS (conform IFRS 1 – first time adoption), care trebuie depuse până la finalul lunii iunie 2021.

De asemenea, începând cu 1 ianuarie 2021, au fost implementate şi noi cerinţe referitoare la modul de calcul şi raportare a fondurilor proprii (pentru entităţile înscrise în registrul special). Astfel, la determinarea nivelului fondurilor proprii, în plus faţă de deducerile deja existente, IFN-urile trebuie să deducă din valoarea totală a componentelor fondurilor proprii diferenţa pozitivă, aferentă categoriilor de active financiare pentru care se constituie provizioane specifice de risc de credit, dintre

  1. valoarea ajustărilor pentru pierderile aşteptate, obţinute potrivit cerinţelor IFRS 9, inclusiv sumele care fac obiectul operaţiunilor de scoatere în afara bilanţului conform IFRS, dar care continuă să fie recunoscute în bilanţ conform Ordinului BNR nr. 6/2015 şi
  2. valoarea necesarului de provizioane specifice de risc de credit, calculat potrivit Regulamentului BNR nr. 5/2012,

la care se adaugă valoarea eventualelor ajustări pentru deprecieri suplimentare constituite în conformitate cu Ordinul BNR nr. 6/2015.

Astfel, aplicarea IFRS 9 are un impact direct asupra fondurilor proprii ale IFN-urilor începând cu ianuarie 2021, de aceea aplicarea unei metodologii bazate pe modele robuste de determinare a pierderilor aşteptate este esenţială. Acest lucru poate ridica dificultăţi societăţilor, având în vedere complexitatea crescută a cerinţelor IFRS 9, volumul ridicat al datelor necesare, necesitatea implementării unor soluţii tehnice care să permită efectuarea calculelor etc.

Departamentele financiare şi de managementul riscului vor fi cel mai mult implicate în acest proces, iar printre provocările întâmpinate se vor număra provizioanele de risc de credit (IFRS 9 vs. Regulamentul BNR nr. 5/2012),  investiţiile în subsidiare, capitalizarea şi măsurarea activelor intangibile, recunoaşterea şi derecunoaşterea contractelor de leasing/credit, recunoaşterea contractelor de chirii (conform IFRS 16), recunoaşterea impozitului amânat, precum şi pregătirea situaţiilor financiare conform IFRS.

Planificarea reprezintă un aspect critic în procesul de tranziţie, aspect menţionat şi în Ordinul BNR nr. 8/2019. Astfel, procesul de implementare a IFRS se va derula în baza planurilor de măsuri elaborate de fiecare instituţie financiară nebancară, aprobate de structurile organizatorice cu atribuţii de administrare şi/sau conducere, care trebuie să cuprindă măsuri şi responsabilităţi concrete pentru fiecare structură/departament implicată/implicat şi termene de realizare care să asigure implementarea IFRS fără dificultăţi, începând cu 1 ianuarie 2023.

Drept dovadă stă faptul că organizaţiile deja încep să îşi stabilească un plan de implementare şi să analizeze infrastructura IT necesară, iar acolo unde se folosesc aplicaţii la nivel de grup, să poarte discuţii pentru a se asigura că au acces la informaţiile necesare. Experienţă relevantă într-un astfel de proces există în rândul specialiştilor din domeniu, având în vedere că o serie de organizaţii au trecut deja la implementarea IFRS: băncile în 2012, urmate de societăţile de servicii de investiţii financiare (SSIF) în 2013. Societăţile de asigurare, asigurare-reasigurare şi de reasigurare autorizate, reglementate şi supravegheate de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, au trecut la o raportare paralelă în conformitate cu IFRS în 2015.

Este recomandat ca instituţiile financiare nebancare să îşi trateze cu mare atenţie acest proces, deoarece necesită ajustări semnificative ale sistemelor contabile şi operaţionale în care sunt introduse detaliile contactelor de credit/leasing, cu implicaţii semnificative în determinarea indicatorilor de profitabilitate şi solvabilitate ce stau la baza evaluării performantei societăţilor şi a conducerii acestora.

AFACERI DE LA ZERO