De când lucrez la realizarea topului celor mai valoroase 100 de companii din România, am observant ca cea mai frecventă întrebare a audienţei, fie că e vorba de oameni din presa de business sau antrepenori, este legată de cum se realizează evaluarea, în special în vederea atragerii unui investitor în companie sau a vânzării acesteia.
Pe scurt, factorii care dictează valoarea se pot rezuma la performanţele financiare, perspectivele de creştere şi riscurile la care este sau poate fi supusă compania. Înţelegerea importanţei acestor trei factori şi a modului în care aceştia influenţează abordările pe care un investitor le aplică în evaluarea unei companii „ţintă“, este elementară în maximizarea valorii.
Abordări în evaluare
În practică, se folosesc trei abordări în evaluare, unanim recunoscute şi aplicate: abordarea prin venit, abordarea prin piaţă (pe bază de comparative cu alte companii similare) şi abordarea prin cost (pe bază de active), care este folosită în cazuri izolate şi care furnizează indicii asupra valorii pornind de la principiul economic conform căruia un investitor nu va plăti pentru un activ mai mult decât costul necesar obţinerii, fie prin cumpărare, fie prin construire, a unui activ cu aceeaşi utilitate.
Abordarea prin venit constă în stabilirea valorii din perspectiva capacităţii acesteia de a genera profituri în viitor - o investiţie nu are sens dacă valoarea actualizată a beneficiilor pe care investitorul le va încasa pe perioada de deţinere nu este mai mare decât valoarea învestiţiei iniţiale. Aşadar, este esenţială determinarea fluxurilor viitoare de numerar („free cash flow“) care vor servi drept bază în evaluarea întreprinderii.
În cadrul abordării prin piaţă, evaluările curente de pe pieţele internaţionale de capital sau tranzacţiile ce implică companii similare permit construcţia unor serii de indicatori de piaţă comparabile cu cea evaluată. Pe baza acestor rate, numite şi multiplicatori, se poate fie estima valoarea companiei analizate, fie poate fi judecată ca fiind sub sau supraevaluată, permiţând investitorilor să ia decizii investiţionale.
Multiplicatorii sunt influenţaţi de cei trei factori menţionaţi şi mai sus, anume: performanţele financiare, perspectivele de creştere şi riscurile la care este sau poate fi supusă compania. Cel mai utilizat indicator în abordarea prin piaţă este EBITDA (profitul înainte de dobânzi, impozite, depreciere şi amortizare).
Având în vedere relaţia dintre abordarea prin piaţă şi abordarea prin venit, aceşti factori sunt, de asemenea, primordiali în determinarea ratei de actualizare a fluxurilor de numerar din viitor şi putem sesiza că orice concluzie a evaluării se va reduce la performanţele financiare ale companiei, riscurile la care aceasta este supusă şi perspectivele de creştere.
Elementele importante care dictează valoarea unei companii
Perspectivele de creştere a veniturilor
Referitor la perspectivele de creştere, un investitor nu vrea doar să vadă că afacerea intenţionează să crească, ci vrea să înţeleagă cum şi în ce constă această creştere. De exemplu, să presupunem că o companie doreşte să crească cu 12% în anul următor. Conducerea trebuie să poată explica de unde vor veni acele 12%. Această discuţie ar trebui să se concentreze pe întrebări precum:
► Ce procent din veniturile anului precedent este recurent sau provine de la clienţi pe care ştiţi că vă puteţi baza în viitor?
► Cât cântăreşte creşterea preţurilor în această evoltuie? Cât de susceptibili sunt clienţii dvs. de a absorbi creşterile de preţ?
►Aveţi o nouă linie de produse sau servicii care va contribui la cele 12%? Puteţi vinde noi produse sau linii de servicii clienţilor existenţi sau va trebui să aduceţi noi clienţi?
Profitabilitatea
Dezvoltarea unei strategii de creştere a veniturilor trebuie să vină la pachet cu o strategie de management al cheltuielilor. Dacă strategia de creştere constă în lansarea de noi produse, cum vor afecta acestea marjele de profitabilitate? Sunt activele şi angajaţii actuali capabili pentru a absorbi creşterea anticipată? Ce noi cheltuieli de vânzare şi marketing sunt necesare pentru a ne atinge obiectivele? Toate aceste semne de întrebare trebuie adresate pentru a îmbunătăţi sau măcar menţine marja de profitabilitate în viitor.
Investiţiile necesare pentru a susţine creşterea
Creşterea veniturilor necesită, de obicei, investiţii în, de exemplu, echipamente noi, tehnologii noi pentru a spori eficienţa operaţională, spaţiu fizic (clădiri, terenuri), stocuri suplimentare etc. Pentru a susţine / finanţa în mod adecvat creşterea, companiile trebuie să reinvestească o parte din profiturile din anii precedenţi şi, în unele cazuri, să apeleze şi la surse externe de finanţare.
Analiza riscurilor
Există două tipuri de riscuri care influenţează randamentul unei investiţii: risc sistemic şi nesistemic. Riscul sistemic e reprezentant de factorii economici externi. Riscul nesistemic este adesea descris că riscul specific companiei.
În mare măsură, riscul sistemic nu poate fi adresat de antreprenor şi este determinat de piaţă. Există un spectru de opţiuni în care investitorii îşi pot plasa banii şi fiecare are un profil de risc diferit. La un capăt al spectrului se află instrumente cum ar fi titlurile de stat, deoarece adesea riscul de neplată este considerat inexistent. Cu cât riscul este mai mare, cu atât şi randamentul unei investiţii ar trebui să fie mai mare. În ceea ce priveşte companiile, riscul financiar, cum ar fi calitatea şi stabilitatea veniturilor, are, de asemenea, o influenţă semnificativă. Companiile mai mari prezintă de obicei un risc mai mic decât companiile mai mici sau la început de drum.
Antreprenorii ar trebui să se concentreze asupra riscului nesistemic asociat cu compania lor:
► Există o echipă de management independentă? De exemplu, companiile mai mici au de obicei un fondator „one-man show“, care se ocupă de tot, de la strategia pe termen lung până la operaţiunile de zi cu zi. Dacă li s-ar întâmpla ceva, afacerea poate înceta să mai existe. Odată ce compania a ajuns la un nivel relativ ridicat, antreprenorii ar trebui să se concentreze pe dezvoltarea unei echipe de management puternică şi diversificată.
► Cât de diversificată este baza de clienţi a companiei? Dacă o parte substanţială din venituri este obţinută de la foarte puţini clienţi, compania are un risc substanţial de pierdere care ar putea afecta foarte mult operaţiunile dacă nu ar mai lucra cu unul dintre clienţii ei de top. Pentru întreprinderile mici, este important să existe un mix puternic de clienţi, care să permită companiei să absoarbă orice pierdere de clienţi fără un impact major asupra rezultatelor.
► Reţeaua de distribuţie, diversitatea produselor, baza de furnizori, punctele forte şi punctele slabe ale concurenţei, gradul de îndatorare, lichiditatea şi accesul la surse de capital ar trebui, de asemenea, luate în considerare de antreprenori.
În timp ce companiile mai mici vor fi întotdeauna în mod inerent mai riscante decât alte opţiuni de investiţii, limitarea riscului în ariile pe care antreprenorii le pot controla poate maximiza valoarea.
Concluzie
Fiecare investitor are propria sa modalitate de a evalua o afacere, însă, în general, aceasta se rezumă la:
► Strategia de dezvoltare şi scalabilitatea afacerilor
► Ratele de creştere anticipate şi istoricul creşterii companiei
► Capacitatea de a susţine traiectoria de creştere a companiei
► Capacitatea echipei de management de a îndeplini planul de afaceri
► Nivelul necesar de capital pentru a finanţa creşterea anticipată
►Riscurile care pot deraia planurile de creştere.
Antreprenorii, în special cei care intenţionează să-şi vândă afacerea sau să atragă un investitor pentru a accelera planurile de dezvoltare, trebuie să se asigure că:
►Istoricul companiei susţine planurile de creştere ale acesteia
► Strategia de creştere este bine documentată
► Există un plan bine pus la punct de atenuare a potenţialelor riscuri.
Aşadar, înţelegerea factorilor care influenţează valoarea unei companii joacă un rol primordial în maximizarea acesteia.
Şerban Dumitrescu este associate, BT Capital Partners.
