Opinii

Când elitele României nici indicatoare pe străzi nu ştiu să mai pună, de unde un proiect de ţară?

Când elitele României nici indicatoare pe străzi nu ştiu să mai pună, de unde un proiect de ţară?

Autor: Sorin Pâslaru

08.06.2012, 00:08 2592

"Am fost în toată Europa şi ne-am descurcat în fiecare orăşel, pentru că au indicatoare. La noi însă eşti pierdut dacă nu eşti din zonă."

Aceasta este una din multele nemulţumiri pe care clasa de mijloc din România, oamenii care au început să circule prin Europa ca şi cum s-ar duce la Ploieşti, o are când vorbeşte despre administraţia publică locală. Are duminică într-adevăr posibilitatea să schimbe ceva?

12 milioane de români au călătorit în străinătate în 2011, faţă de 6 milioane în 2000. În unsprezece ani, din care opt de creştere economică neîntreruptă, România s-a transformat. Pretenţiile au crescut.

Oamenii se întorc, îşi fac case mai mari, îşi cumpără maşini de calitate, caută o viaţă mai bună. Numai că atunci când ies din case sau coboară din maşini începe "să miroasă urât". Spaţiul public - străzi, şcoli, spitale - a rămas în urmă. Mulţi fug, încearcă să scape în privat de şcolile de stat, de spitalele aglomerate.

Dar până la urmă nu au de ales. Până în 2008, nu conta mult ce mai face statul. Însă de când efervescenţa economiei a rămas în urmă, nemulţumirea este şi mai mare.

Este mare nemulţumirea, dar nu se poate coagula şi exprima astfel încât să ducă la schimbare. Este mai mult o bombăneală.

Iar oamenii care se ocupă cu vorbele, cu ideile, aşa-numita "intelighenţie" românească care să preseze statul să se reformeze, nu reuşesc să formuleze proiecte viabile.

Este ruptă de realitate sau trăieşte în căutarea sinecurilor.

În Polonia, dizidentul de dinainte de '89 Adam Michnik a făcut un ziar, Gazeta Wyborcza, cu un tiraj de 400.000 de exemplare şi 300 de milioane de euro venituri anuale, care a contribuit la schimbarea fundamentală a ţării.

Oamenii noştri de la care ar fi trebuit să vină presiunea pentru reforma ţării, intelectualii, sunt mai degrabă filozofi. Prima lor grijă este cum să evadeze din sistem. Totul, numai să scape de murdara lume de pe Dâmboviţa.

Teoreticieni, nu vezi unul să propună un lucru simplu care să aibă impact pentru populaţie.

Dintotdeauna, cei care au învăţat carte şi au plecat din rândul oamenilor simpli au fost pregătiţi şi dispuşi să ofere, să se întoarcă cu iniţiative pentru dezvoltare în comunitatea lor. Să o ridice. Şcoli în mediul rural, cooperative de credit, reţele sanitare. Aşa a crescut România.

În prezent însă, preocuparea pentru ridicarea comunităţii, pentru ridicarea standardului general de viaţă al colectivităţii, este la limită. De aici şi apaticele dezbateri electorale, de aici şi lipsa de implicare în administraţie a celor care într-adevăr ar putea schimba.

Şi paradoxul este că se vaită de proasta administrare a ţării inclusiv cei plătiţi să se ocupe exact de asta. Dacă îi asculţi, ai impresia că abia au aterizat în România, atât sunt de nervoşi că nu funcţionează "sistemul".

Testul este la chestiunile simple, de zi cu zi şi nu la ideile generale cu care toată lumea este de acord. Sunt probleme care deşi se discută în particular, nu intră pe agenda publică.

În Bucureşti, de exemplu, nu există indicatoare la fiecare colţ care să îţi spună ce străzi se intersectează. Discută cineva despre asta în afară de eventualii câţiva străini care mai sunt rătăciţi ca turişti?

În metrou, nu poţi să îţi dai seama la ce staţie eşti decât după minimum 10 ani în Bucureşti, timp în care înveţi staţiile după culori.

Transportul în comun?

La Bruxelles, primăria a găsit soluţia pentru a descuraja autoturismele să intre pe benzile unice pentru autobuze - a săpat deliberat în asfalt gropi cu lăţimea cât distanţa dintre roţile autobuzelor.

La Bucureşti, benzile unice pentru autobuze au rămas o fata morgana - amânate la infinit de Adriean Videanu, în mandatul lui Sorin Oprescu nici nu a mai pomenit nimeni de ele. Când ai un stadion nou de deschis, pe cine mai interesează că faci o oră de acasă la birou?

Legarea gării de aeroport printr-o linie directă de cale ferată? Amplasarea autogărilor la staţiile de metrou şi scoaterea lor din curţile mizerabile, cum sunt acum chiar şi în spatele Ministerului Transporturilor?

O soluţie pentru câinii vagabonzi? Nu sunt subiecte serioase de discuţii. Indicatoarele şi câinii vagabonzi nu fac agenda publică nici măcar în campania electorală pentru locale care se încheie mâine.

Cele mai citite ştiri
AFACERI DE LA ZERO