• Leu / EUR4.7619
  • Leu / GBP5.5070
  • Leu / USD4.2322
Opinii

Cristian Bichi, consilier al guvernatorului BNR, despre taxa pe active: Să nu afectăm şansele capitalului bancar privat românesc!

Opinii primite la redacţie

Cristian Bichi, consilier al guvernatorului BNR, despre taxa pe active: Să nu afectăm şansele capitalului bancar privat românesc!

Cristian Bichi, consilier al guvernatorului BNR

Autor: Cristian Bichi

11 feb 2019 147

Sistemul bancar din România se bucură de “biodiversitate”, în cadrul său convieţuind instituţii de credit cu modele bancare şi structuri de proprietate diferite. Bănci cu capital de stat şi privat, bănci comerciale, bănci cooperatiste, bănci de economii pentru construcţii de locuinţe oferă servicii mai mult sau mai puţin complexe în cadrul aceleaşi pieţe. Datorită modelelor operaţionale specifice, aceste instituţii vor fi afectate în mod diferit de recentele reglementări privind taxa pe active, impactul negativ cel mai puternic urmând a fi resimţit de către băncile cooperatiste, bănci mici cu capital privat integral romănesc. Argumentele în favoarea unei revizuiri a prevederilor privind suprataxarea instituţiilor de credit, pentru a se ţine cont de situaţia particulară a băncilor cooperatiste, sunt prezentate în continuare, împreună cu o posibilă soluţie.

 

Băncile cooperatiste în România: o scurtă prezentare

Cel mai adesea când se discută despre băncile cu capital românesc sunt amintite CEC şi Eximbank, bănci cu capital de stat. Mai rar se face referire la băncile cooperatiste autohtone, care sunt instituţii de credit cu capital privat integral românesc. Ele funcţionează sub forma unei reţele de bănci cooperatiste - reţeaua Creditcoop, structurată pe două paliere. La primul nivel, se află Banca Centrală Cooperatistă Creditcoop, care este constituită prin asocierea de bănci cooperatiste locale în scopul gestionarii intereselor lor comune, emiterii de reglementări aplicabile întregii reţele şi supravegherii respectării dispoziţiilor legislative şi regulilor proprii prin controlul exercitat asupra entităţilor afiliate. La cel de al doilea nivel, cel local, există 40 de bănci cooperatiste afiliate la instituţia centrală mai sus amintită, ce au peste 650 de mii de membri. Grupul băncilor cooperatiste are cea de a doua reţea teritorială de unităţi din sistemul bancar românesc şi cea mai bună reprezentare în mediul rural din rândul entităţilor de credit din România. El lucrează cu aproximativ 1,2 milioane de clienţi.

Băncile cooperatiste sunt diferite ca model de organizare şi funcţionare de bănci, ultimele fiind structurate ca societăţi comerciale pe acţiuni. În conformitate cu legislaţia românescă, o bancă cooperatistă este o instituţie de credit constituită ca o asociaţie autonomă de persoane fizice unite voluntar, în scopul îndeplinirii nevoilor şi aspiraţiilor lor comune de ordin economic, social şi cultural, a cărei activitate se desfăşoară cu precădere pentru întrajutorarea membrilor cooperatori. Definiţia de mai sus surprinde o trăsătura importanta a unei societăţi cooperatiste, cea de a oferi membrilor săi condiţii cât mai avantajoase şi nu de a asigura, cum este în cazul băncilor comerciale, profituri cât mai mari la capitalul adus de acţionari.

Activitatea unei bănci cooperatiste este guvernată de o serie de principii cooperatiste, din care cele mai relevante sunt următoarele:

Asociaţii (membrii) sunt proprietarii băncii şi în acelaşi timp clienţii acesteia;

Adeziune liberă şi deschisă pentru toţi: banca cooperatistă are “porţile deschise” pentru intrarea şi ieşirea în orice moment a membrilor săi, ceea ce duce la variabilitatea numărului asociaţilor şi a capitalului;

Control democratic: toţi membrii unei bănci cooperatiste au drepturi egale de vot, conform principiului “un om, un vot”[i]. Clienţii pot deveni membri şi astfel ajung să aibă un cuvânt în procesul de guvernanţă al băncii cooperatiste, care se desfăsoară de jos în sus.

Grupul bancar Creditcoop are o foarte bună apropiere fizică de clienţi datorită reţelei dense de unităţi. Băncile cooperatiste au şi un puternic angajament faţă de valorile sociale, implicându-se în iniţiative economice care sunt în interesul comunităţii locale. Instituţiile de credit din reţeaua Creditcoop participă la Fondul de garantare a depozitelor bancare. În plus, grupul băncilor cooperatiste beneficiază de un mecanism suplimentar de securitate, instituţia centrală a reţelei garantând integral obligaţiile băncilor cooperatiste afiliate. În acest scop, Banca Centrală Cooperatista CREDITCOOP are constituită o rezervă mutuală de garantare, pe baza contribuţiilor financiare ale băncilor asociate şi a unei cote din profitul său brut.

Activităţile principale ale unei bănci cooperatiste sunt atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile şi acordarea de credite membrilor cooperatori, persoanelor fizice, persoanelor juridice sau altor entităţi fără personalitate juridică din zona teritorială de operare a băncii în cauză. Creditele se acordă cu prioritate membrilor asociaţi, sumele alocate celorlalţi beneficiari, persoane juridice, neputând depăşi 20% din activele băncii cooperatiste. Pe această cale, băncile cooperatiste se implică în finantarea IMM-urilor româneşti.

Băncile cooperatiste operează pe o rază teritorială bine delimitată, stabilită prin actul constitutiv, în cadrul căreia pot deschide unităţi secundare. Capitalul lor social este variabil şi este format din părţi sociale de valoare egală (nu acţiuni ca la băncile comerciale).

La sfârşitul anului 2017, totalul activelor bilanţiere la nivelul întregii reţele a fost de 1.216 milioane lei, în creştere cu 9,3% faţă de anul precedent. Fondurile proprii la nivelul instituţiei centrale, exprimate în moneda europeană, au fost de 9,87 milioane euro, iar la nivelul întregii reţele ele au atins nivelul de 59,44 milioane euro.

În comparaţie cu băncile comerciale ce activează în România, băncile cooperatiste deţin încă un rol relativ modest în sistemul bancar românesc. Această situaţie se datorează, într-o anumită măsură, adoptării cu întârziere a unei legislaţii adecvate, care să permită descatuşarea energiilor băncilor cooperatiste.

 

Istoria recentă a băncilor cooperatiste sau cronica unor răni autoprovocate

Capitalul străin deţine o poziţie dominantă în cadrul sistemului bancar românesc. Această realitate, ce nu poate fi negată, se datoreaza unui ansamblu de factori, pe care nu îi vom analiza acum datorită lipsei de spaţiu. Ar fi interesant însă să precizăm că jucători importanţi din industra bancară românească au bănci mamă, care îşi au geneza în mediul băncilor cooperatiste sau al băncilor de economii (de ex. Raiffeisen Bank International şi Erste Bank) şi care s-au transformat, în timp, în unele din cele mai importante instituţii bancare din ţările respective[ii]. În schimb, în România dezvoltarea băncilor cooperatiste pe un făgaş similar a fost ţinută în loc de către decizii neinspirate.

În anul 1992, BNR în colaborare cu grupul cooperatist de credit Desjardines din Canada, în cadrul unui proiect sprijinit de Banca Mondială, a explorat posibilitatea reorganizării reţelei existente de cooperative de credit în conformitate cu principiile unei legislaţii bancare şi cooperatiste moderne. Din păcate, propunerile BNR nu au fost îmbrăţişate de decidenţii politici din epocă. A urmat apoi apariţia băncilor populare, făcută posibilă de Legea nr. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi de credit. Legea nu a reglementat adecvat activitatea cooperativelor de credit, ţinând cont numai de natura de societate cooperatista a acestora şi nu şi de caracterul lor, de facto, de instituţii de credit. Actul normativ respectiv a favorizat apariţia de noi cooperative de credit, denumite bănci populare, slab capitalizate, fără conducatori cu experienţă şi aflate în afara autorizării şi supravegherii băncii centrale. În consecinţă, aceste noi entităţi s-au confruntat rapid cu serioase probleme financiare, ceea ce a impus să fie luate măsuri pentru rezolvarea situaţiei de criză şi restabilirea încrederii în entităţile de credit cooperatist.[iii] În anul 2000, a fost adoptat un nou cadru juridic pentru organizaţiile cooperatiste de credit, elaborat cu sprijinul băncii centrale. Potrivit noilor prevederi legale, BNR a fost însărcinată cu autorizarea, reglementarea şi controlul prudential al cooperativelor de credit. Acestea au fost supuse unui proces de autorizare, într-un final acest “examen” fiind trecut doar de reţeaua cooperatistă Creditcoop, continuatoare a unei tradiţii de peste un secol şi jumătate. Noi reglementări privind băncile cooperatiste au fost adoptate în anul 2006, odată cu modificarea legislaţiei bancare. Prevederile legislative moderne, care au recunoscut natura bancară a cooperativelor de credit, au permis accelerarea procesului de dezvoltare organică a băncilor cooperatiste din ultimii ani.

După cum se observă, BNR a acţionat constant pentru consolidarea sectorului de credit cooperatist în România, depunând pe această cale eforturi pentru dezvoltarea capitalului bancar privat românesc. Important, acum, este ca toată lumea să înveţe din greşelile trecutului şi factorii de decizie să încerce să sprijine băncile cooperatiste, printr-un cadru legislativ şi de reglementare adecvat. De interes special, ar fi luarea de măsuri care să încurajeze capitalizarea acestui sector al industriei bancare autohtone şi nu care sa aibă efecte inverse.

 

Pledoarie pentru o taxă pe active adaptată specificului băncilor cooperatiste

În rândurile următoare sunt enumerate câteva argumente pentru care OUG nr. 114/2018 ar trebui modificată pentru a lua în seamă particularităţile băncilor cooperatiste. În primul rând, entităţile bancare cooperatiste sunt de talie mică şi desfăşoară activităţi bancare tradiţionale care nu presupun riscuri ridicate. Prin urmare, ele nu vor genera costuri fiscale importante în situaţia apariţiei unor probleme, ce ar putea face necesară o intervenţie guvernamentală. În al doilea rând, ele sunt puternic ancorate în economia locală, în ultimii ani câştigând teren în zona rurală, pe măsura retragerii băncilor comerciale. În consecinţă, băncile cooperatiste vor fi cel mai afectate de taxa pe active, ele neputând să-şi transfere activităţile în afara ţării (delocalizare), cum vor proceda băncile comerciale mari cu acţionari străini. În plus, nu trebuie uitat că băncile cooperatiste desfăşoară operaţiuni numai în moneda naţională. În al treilea rând, băncile cooperatiste acordă credite într-o proporţie covârşitoare (99%) membrilor asociati, iar 95% dintre acestea sunt cu dobânzi fixe (deci nu au legatură cu indicele ROBOR)[iv]. În al patrulea rând, dezvoltarea băncilor cooperatiste este stânjenită de faptul că ele nu pot să-şi procure resurse financiare aşa cum fac băncile comerciale, prin recurgerea la pieţe de capital, pe calea ofertelor publice de acţiuni. Potrivit modelului lor de organizare, băncile cooperatiste îşi pot întări baza de capital, în principal prin acumularea de profituri nedistribuite[v]. În asemenea condiţii, taxa pe active va afecta în mod disproporţionat capacitatea de generare de capital a băncile cooperatiste în comparaţie cu cea a băncilor comerciale. În sfârşit, poate argumentul cel mai important, întrucât reţeau cooperatistă din România este structurată pe două nivele (bănci locale şi o instituţie centrală), se va ajunge, în mare măsură, la o situaţie de dublă impozitare, ceea ce nu se întâmplă în cazul băncilor comerciale.

Recunoscând aceste probleme, ţările care aplică taxe bancare, indiferent de filozofia acestora (constituirea de resurse pentru un fond de rezoluţie, reducerea deficitelor bugetare, finanţarea cheltuielilor curente) au adoptat, în general, o serie de înlesniri de care beneficiază băncile cooperatiste şi cele de economii. În Germania, băncile au fost obligate să plătească suprataxa numai dacă baza de impozitare (pasive eligibile) era egală sau depăşea suma de 300 de milioane de euro. Astfel, băncile mici au fost excluse în mare parte de la plata acesteia. Plăţile au fost făcute, în principal, de băncile comerciale mari şi de instituţiile centrale ale băncilor cooperatiste şi ale băncilor de economii. În Ungaria, băncile mici au plătit, din 2010 şi până în prezent, o rată redusă, în valoare de 0,15% anual, aferentă unei tranşe de bază. Polonia a adoptat o altă soluţie, activele fiind impozitate pornindu-se de la un nivel minim. În mod similar, în Austria, potrivit prevederilor legale iniţiale, pasivele sub 1 miliard de euro nu au fost impozitate. În 2017, potrivit datelor disponibile, nu erau impozitate pasivele aflate sub limita de 300 de milioane de euro.

În sensul celor prezentate mai sus, leguitorul român ar putea avea în vedere adoptarea unor prevederi legale care să prevadă introducerea unei tranşe de active, care sa fie exclusă de la impozitare. O asemenea măsură ar fi în interesul dezvoltării capitalului privat bancar romanesc, de ea beneficiind, în special, băncile cooperatiste. Măsura ar sprijini extinderea serviciilor financiare în zonele care, de regulă, sunt ocolite de băncile mari, dar unde cooperaţia de credit este relativ bine reprezentată. Ea ar spori şansele băncilor cooperatiste, aşezate târziu la masa comerţului bancar, în competiţia lor cu băncile comerciale, unde capitalul strain este bine reprezentat. Totodată, prevederea respectivă ar permite băncilor cooperatiste să se întărească, făcând astfel faţă mult mai uşor noilor sfidări generate de procesul de digitalizare.

 

 


[i] La băncile comerciale, puterea de vot este în funcţie de numărul de acţiuni deţinute.

[ii] În prezent, reţeaua cooperatistă Raiffeisen reprezintă cel mai mare grup bancar din Austria. El este compus din peste 400 de bănci locale, 8 bănci regionale şi un institut central - Raiffeissen Bank International. Grupul are în jur de 4 milioane de clienţi (aproximativ jumătate din populaţia ţării).

[iii] Saga băncilor populare confirmă dictonul potrivit căruia drumul către iad este pavat cu bune intenţii. În prezent, îşi croieşte drum pe parcursul legislativ un pachet de trei legi bancare. Aceste legi par a fi animate, din nou, de bune intenţii, dar prin modul cum sunt proiectate este de asteptat să aibă efecte negative asupra intermedierii financiare din România.

[iv] Scopul declarat al OUG nr. 114/2018 este modificarea comportamentului manipulativ (dar nedemonstrat) al celor 10 bănci care participă la stabilirea ROBOR. Băncile cooperatiste nu fac parte din acest grup, deci care este logica pentru care sunt impozitate?

[v] O altă cale este atragerea de noi membri aflaţi în zona de operare a bănciii cooperatiste respective.

 

Cristian Bichi este consilier al guvernatorului BNR.

 

 

 

 

Cele mai citite ştiri
Principalele valute BNR - miercuri, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7619
Diferență: -0,0063
Ieri:
Azi: 4.2322
Diferență: 0,4939
Ieri:
Azi: 5.5070
Diferență: 0,2823
Ieri:
Azi: 4.1850
Diferență: 0,2131
Ieri: