Dupa caderea comunismului, a remarcat Traian Basescu in fata congresului asociatiilor studentilor romani reunite pe 19 aprilie la Palatul Parlamentului, invatamantul superior a cunoscut o "depreciere" continua si nu mai raspunde "nevoilor societatii", nu mai "furnizeaza economiei forta de munca" suficient de bine calificata. Universitatea nu mai e ce-a fost si nici studentii nu mai au importanta sociala de altadata. Uniunea Asociatiilor Studentilor Comunisti era candva o organizatie prestigioasa, pregatita sa ofere pietei muncii de partid lucratori cu o inalta pregatire profesionala si politica. Andrei Marga, ministru postcomunist al educatiei nationale, ca si un numar impresionant de parlamentari, secretari de stat, directori de ziare, comentatori si analisti au fost produse de varf ale UASCR, capabile sa se adapteze dupa 1989 conditiilor concurentiale ale unei piete libere a valorilor publice.
Cu gandul la acest ilustru model, studentii zilelor noastre s-au constituit si ei intr-o Uniune. In regimurile politice pluraliste, studentii se manifesta de regula ca o forta de contestare si schimbare. Protestul este forma lor predilecta de manifestare in spatiul public. USR, ca si predecesoarea sa UASCR, s-a dovedit insa, din primele sale clipe de existenta, a fi o miscare de integrare a studentilor, mai precis a profesionistilor reprezentarii studentesti, in establishment. USR si-a convocat membrii la parlament si si-a inaugurat activitatea ascultandu-l pe presedinte.
Vocatia sa asumata oficial este de a fi, asemenea inaintasei sale, o "rezerva de cadre" pentru elitele politice ale momentului. Studentii s-au strans in cladirea parlamentului pentru a anunta, sub inaltul patronaj al sefului statului, ca ei sunt "schimbul de maine", nu pentru a gandi un altfel de maine decat cel la care sunt capabili sa reflecteze Traian Basescu sau Andrei Marga.
Presedintele s-a plans studentilor ca universitatile in care acestia invata nu sunt clasificate international. Nu le-a spus insa ca, de pilda, formarea unui jurist sau a unui economist costa azi statul roman mai putin de 2.000 de euro, fata de 120.000 de dolari, cat valoreaza pregatirea colegilor lor americani, sau de 50.000 de euro, cat investesc statele germane in studentii lor in drept ori in stiinte economice. Basescu si-a felicitat in schimb auditorii pentru intelepciunea de a fi semnat Pactul National pentru Educatie, document prezidential pe care si-au pus semnaturile sefii tuturor partidelor parlamentare, Academia Romana, precum si majoritatea asociatiilor profesionale si a sindicatelor din educatie.
Textul, pregatit pentru Traian Basescu de o comisie de experti in educatie formati in spiritul UASCR, debuteaza printr-o afirmatie filosofica si politica capitala: cunoasterea este o "marfa". Afirmatia leaga in mod fericit socialismul de stat de Uniunea Europeana. Sub comunism, invatamantul superior era un "sistem generator de forta de munca" (pentru a cita din discursul presedintelui Romaniei din 19 aprilie 2008), ce pregatea profesional constructori constienti ai socialismului multilateral dezvoltat. Chiar daca Europei institutionalizate la Bruxelles ii place sa se descrie pe sine in termenii unei vocatii pentru cunoastere, aceasta este dublata de pasiunea pentru piata, ce preface invatamantul intr-un serviciu de libera circulatie, iar pe elevi si studenti in consumatori protejati.
Sprijinind Pactul, ce nu se arata dispus sa ofere tinerilor romani o educatie generala si obligatorie decat pana la 16 ani, atat presedintele, cat si USR au cazut in fond de acord ca, pana in ziua in care implinesc optsprezece ani, romanii nu trebuie sa se bucure decat intr-un mod restrictiv si tutelat de drepturile si libertatile atasate statutului de cetatean al unui stat european. Ei sunt privati de drepturi politice: nu pot vota si nici candida in alegeri. Le lipsesc de asemenea drepturile civile: nu au calitatea de a incheia tranzactii patrimoniale, de a dispune in forma legala de bunuri sau de propria persoana. Li se recunoaste in schimb, cu o larghete fara egal in Europa, dreptul la munca.
Cum capacitatea lor contractuala este limitata de dreptul civil, ei alcatuiesc pe cale de consecinta o forta de munca semi-dependenta, de tip premodern. Ei formeaza in acelasi timp o forta de munca necalificata, pentru ca, muncind, ei se sustrag implicit educatiei si formatiei profesionale. Cine pleaca din scoala, definitiv sau sezonier, nu mai revine decat prin accident, pe cai ocolite si cu sperante reduse pentru o calificare competitiva pe piata interna a Uniunii Europene.
Cu alte cuvinte, abandonul scolar masiv, ce a devenit in ultimii ani trasatura distinctiva a sistemului national de invatamant, nu se datoreaza neaparat saraciei, ignorantei, indiferentei, lenei si iresponsabilitatii familiilor, ci este un fenomen incurajat prin lege.
Un sfert din copiii Romaniei nu sunt tratati decat ca o materie prima potentiala pentru o economie de mica productivitate, daca nu chiar de subzistenta. Sub ochii indiferenti sau complici ai inspectoratelor scolare, de politie si de munca, in Moldova se organizeaza periodic targuri de minori. Copiilor adusi acolo de rudele cele mai apropiate nu li se ofera "joburi", nu li se prezinta contracte in care sa fie mentionate prime, beneficii si privilegii.
Sume modice trec dintr-o mana in alta, iar minorii sunt luati efectiv in stapanire de intreprinzatori locali din agricultura si constructii. Pentru acesti copii, deseori mai tineri de 16 ani, munca va deveni pe termen lung o experienta a pierderii controlului propriei fiinte si a oricarui viitor demn. Statul roman se simte obligat fata de aceasta piata locala a muncii, avand insa o atitudine relaxata fata de piata interna europeana si fata de caracterul universal si garantat al educatiei ca bun social inseparabil de regimul politic democratic.
Ca si inainte de 1989, interesele economiei nationale primeaza asupra grijii fata de implinirea destinului individual. Nostalgia comunismului locuieste inca in palatele puterii, chiar si atunci cand acestea sunt sezonier ocupate oficial de studenti.
Daniel Barbu este profesor de Stiinte Politice
la Universitatea Bucuresti
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
