Material de opinie de Mihnea Jurca, Project Manager Audit & Assurance, şi Florina Ion, Senior Manager Audit & Assurance, Deloitte România
Regulamentul 852/2020, numit şi taxonomia europeană, defineşte o listă a activităţilor prietenoase cu mediul înconjurător care îndeplinesc anumite obiective de mediu şi stabileşte criteriile tehnice de performanţă pe care o anumită activitate trebuie să le îndeplinească pentru a atinge aceste obiective de mediu. Lista conţine trei tipuri de activităţi: cele primare, care contribuie direct la atingerea obiectivelor, cele de tranziţie, pentru care nu există o alternativă viabilă cu nivel scăzut de emisii de CO2 din punct de vedere tehnologic şi economic, dar care sprijină tranziţia către o economie neutră din punctul de vedere al emisiilor de CO2 prin stabilirea unor praguri pentru determinarea celor mai performante companii din industrie, şi cele suport, care facilitează indirect activităţile primare.
Regulamentul stabileşte şi un set de şase obiective de mediu, precum atenuarea schimbărilor climatice, adaptarea la acestea, folosirea durabilă a apelor, protecţia acestora şi a resurselor marine, tranziţia către o economie circulară, prevenţia şi controlul poluării şi protecţia şi restaurarea biodiversităţii şi a ecosistemelor. Regulamentul mai defineşte şi o serie de activităţi eligibile care contribuie semnificativ la atingerea fiecărui obiectiv în parte prin conformarea cu criteriile tehnice de examinare. Momentan, Regulamentul Delegat UE 2021/2139 defineşte listele de activităţi pentru primele două obiective, dar în perioada următoare vor fi adăugate activităţi şi pentru celelalte patru obiective.
Dacă, până în 2021, companiile care, conform Directivei 2014/95/EU, transpusă local prin OMFP 1802/2014, 1938/2016 şi 2844/2016, completau în declaraţia nefinanciară informaţii cu privire la modul şi măsura în care activităţile lor sunt asociate cu activităţi economice sustenabile din punctul de vedere al mediului, începând cu 2022, ele trebuie să demonstreze în ce măsură aceste activităţi sunt aliniate la taxonomia europeană. Aşadar, în urma unui amplu proces de analiză, companiile trebuie să calculeze gradul de aliniere la taxonomie a indicatorilor lor de performanţă - cifra de afaceri, cheltuielile de investiţii şi cele operaţionale -, aspecte care pot arăta părţilor interesate, precum investitori, bănci, parteneri de afaceri, legiuitori sau ONG-uri, nivelul de sustenabilitate a unei activităţi economice.
Ce implică procesul de aliniere la taxonomia europeană?
Organizaţiile trebuie să îndeplinească patru condiţii obligatorii pentru a se califica drept sustenabile: activitatea lor trebuie să contribuie semnificativ la cel puţin unul din cele şase obiective climatice, nu trebuie să prejudicieze celelalte cinci obiective, să îndeplinească condiţiile minime de responsabilitate socială şi să se conformeze cu criteriile tehnice de examinare. Aceste patru condiţii se aplică atât cifrei de afaceri, cât şi cheltuielilor de investiţii şi operaţionale.
Dacă una dintre cele patru condiţii nu este îndeplinită, activitatea supusă evaluării este considerată eligibilă, dar nu aliniată. Rezultatul evaluării trebuie publicat în declaraţia nefinanciară sau într-un raport de sustenabilitate.
Exemplu de aliniere pentru industria auto
Într-o abordare practică, pentru alinierea cifrei de afaceri a unui producător de autoturisme care are în portofoliu o gamă hibridă, primul pas este analiza comparativă a codului CAEN 2910, sub care producătorul îşi desfăşoară activitatea, cu codurile din Regulamentul Delegat UE 2021/2139, secţiunea 3.3, „Fabricarea de tehnologii cu emisii reduse de dioxid carbon pentru transporturi”. Alinierea este abordată din perspectiva contribuţiei semnificative a producătorului de autoturisme la obiectivul „atenuarea schimbărilor climatice”, întrucât, prin comercializarea autoturismelor puţin poluante, se reduce impactul global asupra mediului înconjurător prin scăderea emisiilor de gaze cu efect de seră.
Ţinând cont de faptul că acest cod analizat se regăseşte în secţiunea mai sus menţionată, urmează identificarea criteriilor tehnice de examinare pe care trebuie să le îndeplinească producătorul. Potrivit legislaţiei, criteriile iau în calcul vehicule din categoriile M 1 şi N 1, clasificate drept vehicule uşoare cu emisii scăzute şi cu emisii zero, în cazul cărora, până la 31 decembrie 2025, emisiile specifice de CO2 definite de Regulamentul UE 2019/631 sunt mai mici de 50 g CO2/km, şi vehiculele pentru care, începând cu 1 ianuarie 2026, emisiile specifice de CO2 definite de acelaşi regulament sunt egale cu zero.
Pentru acest exemplu, poate fi luat în calcul faptul că producătorul în discuţie are în gamă autoturisme care se încadrează în criteriile tehnice de examinare, de exemplu, produce automobile plug-in hibrid cu emisii mai mici de 50 g CO2/km. Astfel, prima condiţie obligatorie, adică contribuţia semnificativă la obiectivul de atenuare a schimbărilor climatice prin respectarea criteriilor tehnice de examinare impuse de regulament, este îndeplinită.
În continuare, va fi evaluat principiul de a nu aduce prejudicii semnificative celorlalte cinci obiective climatice, printre care adaptarea la schimbările climatice (activitatea îndeplineşte criteriile stabilite în regulament) şi folosirea durabilă a apelor, protecţia acestora şi a resurselor marine (activitatea îndeplineşte criteriile din regulament).
Dacă activitatea îndeplineşte toate criteriile tehnice de examinare şi în ceea ce priveşte celelalte cinci obiective, atunci aceasta îndeplineşte a doua condiţie obligatorie, adică nu prejudiciază celelalte cinci obiective climatice.
În ultimul rând, trebuie analizată activitatea din perspectiva responsabilităţii sociale, etapă în care companiile trebuie să ţină cont de orientările Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, de principiile directoare ale ONU, cele din Declaraţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii şi din Carta internaţională a drepturilor omului.
Dacă toate condiţiile obligatorii sunt îndeplinite, veniturile din vânzarea autoturismelor care se conformează cu criteriile tehnice de examinare pot fi considerate aliniate la taxonomie. Procentul acestora din totalul cifrei de afaceri evidenţiază ponderea veniturilor aliniate la taxonomie din totalul cifrei de afaceri.
În concluzie, pentru realizarea unei raportări complete la 31 decembrie 2022, societăţile comerciale cărora li se aplică cerinţele Directivei 95, precum şi cele ale Regulamentului 852, trebuie să includă în declaraţia nefinanciară indicatori precum cifra de afaceri, cheltuieli de investiţii şi cheltuieli operaţionale, şi să specifice în ce măsură activităţile desfăşurate sunt aliniate la taxonomia europeană.
Acest demers este dificil, de aceea companiile trebuie să analizeze atent aceste aspecte, raportările privind taxonomia necesitând analize detaliate, desfăşurate pe perioade lungi. Mai mult decât atât, trebuie avut în vedere faptul că aceste informaţii vor face subiectul verificării auditorului în viitor.
