• Leu / EUR4.7537
  • Leu / GBP5.4855
  • Leu / USD4.3082
Opinii

Despre majoritatea celor puţini sau de ce nu poate statul să-mi ceară să plătesc taxe şi impozite concomitent cu acceptarea politicienilor needucaţi fundamental, uman şi profesional!

Despre majoritatea celor puţini sau de ce nu poate statul să-mi ceară să plătesc taxe şi impozite concomitent cu acceptarea politicienilor needucaţi fundamental, uman şi profesional!

Autor: Madalin Niculeasa

11 mar 2013 2772

Deunăzi citeam în presă că 15% dintre români produc 50% din PIB. Astăzi (7 martie) preşe­dintele Băsescu spunea că majoritatea poli­tică nu este mai presus de Constituţie. Tot astăzi, preşedintele Senatului menţiona ideea de cantitate în procedura de generare a modifi­cărilor constituţionale.

Există o paradigmă cantitativă, universal aplicabilă atât în mediul economic, cât şi în cel politic sau social. Această paradigmă dă prioritate celor mulţi la număr şi ignoră cu desăvârşire pe cei puţini sau, altfel spus, au întâietate cei mulţi după număr în detrimentul celor care produc mult după calitate. Astfel se întâmplă şi când se dimensionează sistemul de impuneri, dar şi când se stabilesc alocaţiile bugetare, după cum în termeni cantitativi se gândeşte şi când se modifică Constituţia.

Dincolo de aceste raportări contabile, mai mult sau mai puţin exacte, rămâne o realitate vizibilă zi de zi, anume aceea a micşorării numărului actorilor care generează calitate pentru cei mulţi. Majoritatea cantitativă este din ce în ce mai greu de susţinut de majoritatea calitativă.

Dacă mie mi se cere să-mi pese de stat şi de cei mulţi, invocându-se efectul pozitiv al principiului solidarităţii pentru a mă „convinge“ să plătesc taxe şi impozite, aş vrea să prind ziua în care şi statului îi pasă de mine, ţine seama de nevoile mele, nu multe şi nici exagerate, întrucât şi eu am dreptul să-i fac opozabil efectul negativ al principiului solidarităţii, anume acela de a trata cu responsabilitate resursele pe care i le pun la dispoziţie.

Nimeni nu poate să-mi ceară şi să plătesc taxe şi impozite, dar şi să suport calitatea umană şi profesională precară care se manifestă în jurul statului, întrucât nu am niciun motiv după cum nu am nicio culpă pentru a trăi într-o astfel de situaţie. Nu plăteşte nimeni taxele şi impozitele pentru ca Băsescu, Antonescu sau Ponta să scoată din răgăliile politicii oameni care să corespundă anumitor criterii, minoritar acceptate. Dacă-mi vor banii pentru taxe şi impozite, au obligaţia să scape de politicienii prost educaţi, profesional şi uman.

România a devenit ţara celor mulţi şi în niciun fel a celor puţini. Solidaritatea unilaterală a celor puţini faţă de cei mulţi este o obligaţie constituţională, înscrisă, din păcate în ADN-ul social al conştiinţei naţionale. Problema este că nu se ţine seama de ceea ce produce calitatea, adică de faptul că, din nefericire, tot cei puţini generează această acumulare calitativă.  Majoritatea celor puţini se impune prin volumul de calitate generat şi de aceea ar trebui să fie băgaţi în seamă de cei care se raportează la unii sau la alţii atunci când generează politici publice.

Majoritatea celor puţini împinge sistemul inerţial înainte şi permite celor mulţi după număr să beneficieze de serviciile publice necesare. Aceasta în condiţiile în care ipocrizia sistemică este foarte mare sub acest aspect, în sensul că plătesc pentru servicii care nu mi se întorc niciodată, direct sau indirect.

Majoritatea celor puţini are unul dintre cele mai mari niveluri de conformare voluntară la plata taxelor şi impozitelor, aceasta în ciuda ineficienţei folosirii banului public. Sunt de acord că statul educă, dar, în egală măsură, sunt de acord şi că statul se educă, or, sub acest aspect nu cred că va mai trece multă vreme până ce vom asista la aşa-numitele greve fiscale individuale.

Majoritatea celor puţini generează pe orizontală şi verticală cantitate şi calitate, aceasta chiar dacă convieţuieşte într-o ţară în care un pre­şedinte de consiliu judeţean se revoltă la propriu atunci când un ministru le cere să plătească.  Majoritatea calitativă trăieşte şi se manifestă în mediul economic şi social şi nu intră în politică după cum nu tinde spre poziţii politice atunci când simte că mediul este prea competitiv şi prea profesional pentru a reuşi. Această majoritate pune capul în pământ şi merge mai departe chiar şi atunci când s-a întâlnit cu eşecul.

Majoritatea calitativă nu poate fi păcălită de o campanie electorală întrucât aceasta este educată şi informată zi de zi. Poate de aceea nu este atât de interesantă pentru mediul politic, întrucât nu este o masă de manevră pentru politicieni.

Mădălin Irinel Niculeasa - avocat coordonator al firmei Niculeasa Law Office

Principalele valute BNR - marţi, 13:35
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7537
Diferență: 0,1369
Ieri: 4.7524
Azi: 4.3082
Diferență: -0,4299
Ieri: 4.3164
Azi: 5.4855
Diferență: 3,0722
Ieri: 5.4550
Azi: 4.3166
Diferență: -0,8635
Ieri: 4.3241