Inflaţia a ajuns în 2022 principala preocupare. Pentru a contracara efectele, băncile centrale cresc ratele dobânzilor, iar implicaţiile sunt semnificative. Randamentele obligaţiunilor de stat sunt mai mari pe tot globul. Economisirea este, prin urmare, mai atractivă decât investiţiile în proiecte sau în acţiuni ale companiilor, fapt ce explică performanţa mai slabă a burselor de valori în ultima vreme.
Totodată situaţia se răsfrânge asupra finanţării corporative şi a evaluărilor care, la rândul lor, determină rate de actualizare mai mari şi evaluări mai mici pe măsură ce costul de oportunitate al oricărui proiect este în creştere.
Efectul inflaţiei asupra costurilor companiilor este estimat într-un raport al strategy&, departamentul global de strategie al PwC, care arată un impact între 5% şi 20% asupra diferitelor cheltuieli ale companiilor pe parcursul anului 2022. Spre exemplu, este preconizată o creştere între 10 şi 20% a cheltuielilor cu serviciile interne IT, 5-15% a cheltuielilor de operare/ mentenanţă a birourilor, 10-15% cu angajaţii temporar, 8-10% cu bugetul salarial şi între 5 şi 10% impact în cheltuielile cu contractorii, cele de marketing sau pentru soluţii şi servicii IT contractate de la terţi.
Creşterea cheltuielilor companiilor, a costului vieţii, atenţia sporită pe care clienţii o acordă preţurilor, precum şi o nouă rată de actualizare pentru randamentul capitalului sunt toate modalităţi prin care impactul inflaţiei începe să fie resimţit de companii. Cum vârful inflaţiei nu a fost depăşit, companiile nu pot să ignore prea mult contextul.
Puţine companii vor putea atenua şocul inflaţiei transferând costul integral către clienţi. Scumpirea produselor sau serviciilor nu este o soluţie pe termen lung, iar companiile ar trebui să se concentreze pe eliminarea costurilor secundare şi îmbunătăţirea modelului operaţional.
Soluţii pentru a limita impactul inflaţiei asupra costurilor
În viziunea PwC, există trei zone cheie asupra cărora organizaţiile trebuie să se concentreze pentru a atenua impactul inflaţiei, fără a compromite strategia pe termen lung: revizuirea priorităţilor strategice, revizuirea întregului lanţ valoric pentru resetarea structurii de costuri, respectiv păstrarea angajaţilor şi creşterea agilităţii operaţionale.
Totodată, companiile ar trebui să-şi sporească vizibilitatea asupra tuturor categoriilor principale de costuri, creând astfel o bază de referinţă pentru un răspuns ajustat nevoii. Iniţiativele de optimizare a costurilor ar trebui să fie aliniate cu obiectivele pe termen lung, iar strategia de investiţii ar trebui să fie ajustată ţinând cont de contextul macroeconomic actual care modifică ratele de rentabilitate ale oportunităţilor de investiţii. Alte puncte care ar mai putea fi reanalizate vizează rezilienţa şi eficienţa lanţului de aprovizionare, cheltuielile cu terţii şi automatizarea pentru eficientizarea proceselor şi accelerarea productivităţii forţei de muncă.
Costurile, între optimizare şi risc de a vulnerabiliza afacerea
Deşi reducerea costurilor este necesară, măsurile pripite privind reducerea costurilor sau deciziile pripite privind investiţiile pot vulnerabiliza companiile şi poziţia lor competitivă. Costurile trebuie gândite strategic, ca investiţii care alimentează creşterea şi dezvoltarea. Acest lucru va permite companiilor să reducă continuu costurile inutile, redirecţionând în acelaşi timp resursele. Cu alte cuvinte, reducerea costurilor nu este un obiectiv în sine, ci trebuie corelată cu identificarea unor noi modalităţi de creştere şi noi surse de venit.
Este cert că problema costurilor este resimţită diferit de la un sector la altul, iar măsurile de reducere trebuie ajustate specificului fiecărei companii, respectiv modului în care inflaţia afectează clienţii, concurenţii, furnizorii şi costurile. În timp ce unele companii se confruntă cu efectul imediat al unei creşteri substanţiale a facturilor la energie, pentru altele aceasta s-a suprapus peste un efect prelungit al crizei COVID-19: provocări în lanţul de aprovizionare, deficit de forţă de muncă şi reducerea productivităţii. La toate acestea se adaugă presiunile pe bugetele salariale şi tarifele serviciilor. Companiile care ies mai puternice din recesiuni sau crize nu sunt cele care reduc costurile mai repede şi mai mult, ci acelea care transformă crizele în oportunităţi.
