Presa a bubuit ieri cu stirea despre o directoare – nu e clar, generala sau financiara – a unei companii farmaceutice – au fost mai multe variante despre ce companie este vorba - care a delapidat 18 milioane de lei – sunt variante de sume in functie de unde citesti stirea – si care in final a fost “destructurata” si apoi plasata in arest.
Breaking news-ul a facut inconjurul televiziunilor, online-ului si social media lasand mult in urma ca rating si audienta stirile despre mirsaviile ingrozitoare la care au fost supusi seniorii nostri in azilele groazei, o rusine pe obrazul Romaniei despre care probabil se va uita repede, doar intram in curand in campanie electorala. Ironic daca stai sa te gandesti unde am ajuns, de la Ana Aslan la Stefan Godei, cum comenta un prieten din presa….
Revenind la delapidare si la stirea din care nu rezulta modul de operare dar in care abunda cash, marci de parfumuri de lux, bijuterii, posete si imbracaminte de designer si varf de stire, super-ceasuri de colectie, prima reactie a tuturor celor care lucreaza in corporatii (se pare ca este vorba despre o corporatie) dar nu numai a fost: cum a reusit?
Avem sute de audituri interne si externe, raporturi de conformare cu zeci de rubrici de completat, cel putin 2 inspectii pe an de la centrala – inspectiile ANAF sunt floare la ureche pe langa o inspectie fiscala, de taxe si trezorerie de la centrala. Avem politici financiare interne dure, revizuite permanent, trebuie sa facem dovada ca toti angajatii le cunosc, indiferent de department, ca au sau nu responsabilitati financiare. Avem proceduri de segregarea responsabilitatilor si avem practici de multiple semnaturi in banca; desigur, totul se misca electronic in aplicatii.
Apoi, nu mai vorbim de auditul anual facut pentru rapoartele financiare de catre auditorii externi independenti, care este “on top of” celelalte audituri care au loc pe parcursul tuturor celorlalte 12 luni. New entry, auditul pe SAF-T si pasul urmator, auditul de ESG.
Am lasat auditurile si inspectiile externe separat. ANAF, directia de sanatate publica, inspectia de mediu, inspectia muncii, inspectia ISU, si multe altele. Numai cine nu vrea nu ne inspecteaza.
Apoi, fiind vorba de industria farmaceutica ca si caz aparte in acest context, avem audituri de buna practica de fabricatie, de buna practica de laborator, de buna practica de studii clinice si inca vreo cateva audituri de ISO. Veti spune ca nu au legatura cu auditurile financiare care se fac, dar demonstreaza totusi ce mecanisme dure de control exista in orice companie din acest sector industrial care are standarde foarte inalte de buna practica.
Uneori colegii din financiar, atunci cand se termina un audit si imediat incepe o inspectie, se intreaba suparati: noi cand mai lucram?
Si totusi, iata ca cineva reuseste o astfel de performanta, notabila, pe care in urmatorii ani literatura de specialitate o va analiza, pe care autoritatile o vor folosi ca precedent pentru a face inspectii de tipul “presupus si mai vinovat” si din studiul careia cativa consultanti isi vor scrie doctorate privind masurile de corectie si preventie.
Mai presus de orice, un lucru este clar, sa nu-l mai injuram pe Premierul Marcel Ciolacu cand spune ca vrea sa puna taxe si impozite suplimentare. Daca asa ceva este posibil pentru uzul personal al unui angajat cine stie ce este posibil pentru uzul personal al patronului sau administratorului.
Ceva este comun in acest caz si in cel al marsaviilor la care au fost supusi seniorii nostri in azilele groazei, toti cei din jur nu au spus nimic pentru ca nu stiau absolut nimc. Nu?
