Planificarea capacitatilor de productie si gestionarea lantului de aprovizionare (“supply-chain”) este o stiinta (aproape) exacta, si este utilizata la fabricarea de scobitori, rachete sol-sol, masini de cusut, medicamente, vaccinuri si orice altceva.
Extinderea capacitatilor de productie pentru a face fata cererilor in crestere sau pentru a introduce produse noi, extinderi de gama si repere diferite este insa o poveste foarte complicata. Pentru asta unii fabricanti sisteaza productia unor repere existente ca sa faca loc celor noi; altii construiesc o fabrica noua; altii externalizeaza, activitate generic descrisa drept “productie in lohn”.
Dar majoritatea industriasilor, in special in zona productiei de repere in serii mari, care au spatii suficiente, prefera sa investeasca in extinderea capacitatilor de productie existente. Mai pun o linie de asamblare, una de ambalare, etc., sau aduc un robot sau echipament mai performant care duce capacitatea de ambalare de exemplu de la 50 la 100 de repere pe minut, etc. In cazul scobitorilor, rachetelor sol-sol si masinilor de cusut, este simplu, pui robotii si echipamentele si gata, faci doua-trei teste si cresti productia - de fapt nu este simplu pentru ca nu gasesti roboti si echipamente pe stoc la producator, dar cu un pic de planificare se rezolva.
In cazul medicamentelor si vaccinurilor insa, este mult mai complicat. Extinderea capacitatilor trebuie aprobata de o autoritate competenta, agentia medicamentului, pentru ca se trece la serii si mai mari.
Trebuie facute serii pilot si serii de validare, care sa confirme reproductibilitatea produsului si robustetea procesului de fabricatie – asta insemand ca se fabrica produsul conform specificatiilor depuse si aprobate.
Trebuie facute studii de stabilitate, chiar si de maniera accelerata, care sa confirme ca produsul este sigur si eficient pentru intreaga perioada de valabilitate garantata de producator.
Sunt multe etape de parcurs, in afara procurarii noilor echipamente, care cer timp si implicarea multor industrii si specialisti – nu e ca si cum ai lansa pe piata o noua versiune de sedan dupa care retragi in service 100 de mii de unitati ca nu tin franele.
Asadar, in concluzie, un exemplu ipotetic, partial inspirat in realitate. Daca maine mi se cere sa fabric 300 de milioane de cutii de medicamente ma pot angaja sa o fac in 6 luni sa spunem, 50 de milioane pe luna, la capacitatea de productie instalata. Daca poimaine comanda se suplimenteaza cu inca 200 de milioane, adica ajungem la 500 de milioane de cutii, pot extinde capacitatea instalata, le pot fabrica tot in 6 luni, dar o luna trebuie sa inchid situl pentru a face adaptarile descrise mai sus. Exact ce am scris in titlu, ca sa fabric mai mult, mai intai trebuie sa fabric mai putin.
Cele prezentate in regim simplificat mai sus sunt mai mult ca sigur cauzele unor eventuale intarzieri de livrari de medicamente si vaccinuri catre UE, care vor fi remediate prin extinderea capacitatilor (si desigur, prin aprovizionarea si cu alte vaccinuri, a caror autorizare a intarziat nepermis de mult). Drept pentru care atunci cand vedeti politicienii care pretind ca se pricep la fabricatia de medicamente si vaccinuri ca ies la televizor criticand incetineala livrarilor si amenintand fabricanti, fiti convinsi ca sunt fie neinstruiti fie populisti si ipocriti.
Ca un comentariu interesant de final, observ ca multi dintre politicienii care critica in spatiul public sunt medici, care de bine rau inteleg limitarile industriei pentru ca sunt abonati la sponsorizarile unor companii farmaceutice (se poate verifica pe site-ul ANMDM). Sa fi uitat sau vor mai mult?
