In Romania, mai mult de unu din patru angajati din mediul privat lucreaza in companii cu actionariat strain.
Ca sa evit orice interpretare eronata a temei abordate subliniez ca, in opinia mea, marile firme de talie mondiala prezente in tara noastra au impulsionat evolutia propriilor angajati, au provocat creativitatea si concurenta firmelor private romanesti si, nu in ultimul rand, au contribuit substantial la dezvoltarea economiei. Lor li se datoreaza si marile investitii care au schimbat in bine multe orase si regiuni din tara noastra.
Faptul ca cele mai multe "optimizeaza" profiturile, transferand banii la companiile "mama" sau prin diverse paradisuri fiscale este o practica internationala, iar Romania nu face exceptie. Important este ca pe teritoriul patriei multunationalele nu dau salarii la "negru" sau la "gri", ci platesc contributiile aferente angajatilor, pe bune, la salariul real platit. Mare lucru pentru bugetul national!
Ati auzit vreodata de vreo greva la o companie internationala care activeaza in economia romaneasca? In afara de uzina Dacia eu nu-mi aduc aminte in ultimii 30 de ani de vreo miscare sindicala de amploare in mediul privat. Am aflat acum cativa ani ca, in majoritatea corporaţiilor, nu exista sindicat sau este cel mult de fatada, reprezentat de cateva persoane mandatate sa "traga obloanele" inainte ca acesta sa devina o forta, cu putere mare de negociere. Nu am dubii ca toate companiile mari sunt acoperite legal in acest aspect juridic, au contracte colective de munca "beton", bine ticluite de avocati abili. Vrei sa te "inrolezi" intr-o corporatie, semnezi ce ti se pune in fata sau cauti alt job. Simplu!
Daca vi se pare acesta un detaliu, va spun ce mi-a spus un cetatean strain, cunoscator al acestui domeniu, care mi-a deschis ochii despre acest subiect:"Nici nu-ti imaginezi ce poate sa faca un sindicat bine organizat in Franta, Italia, Marea Britanie, etc. Poate duce o super-companie chiar si spre faliment!"
Sigur ati vazut filme in care sindicatele internaţionale erau o mare problema pentru patroni. Sunt facute dupa fapte reale. In Romania nu exista sindicate dure in corporatii si, preferabil, nici sa nu fie. Altfel, nu ma indoiesc ca actionarii marilor companii ar decide relocarea activitatii in alta tara mai "cuminte". Nu mai pun in discutie ca salariile platite corporatistilor sunt mult mai mici decat posturile similare din tarile dezvoltate. Relocarea nu este niciodata intamplatoare, ci face parte dintr-o strategie. Putini (re)cunosc acest aspect financiar, dar acesta este unul din motivele principale pentru care unele corporatii cu staif sunt la noi. Poate, numai domeniul IT face exceptie.
Oricum, chiar si asa, pentru multi absolventi de universitati care ajung sa fie angajati intr-o multinationala este o mare realizare sa primeasca imediat un salariu net in jur de 1.000 euro sau peste, in functie de specializare. Daca mai punem si training-urile suplimentare sau alte facilitati, de multe ori pachetul salarial este de nerefuzat. Odata cu trecerea timpului, cei mai multi devin dependenti de aceste firme puternice si isi recunosc statutul de corporatisti, fani "Teambuilding".
Ca o paranteza, numai sindicatele care reprezinta angajatii de la stat din anumite domenii au avut, din cand in cand, momente de rabufnire si revolta salariala. Unele au strigat mai tare sau au avut lideri cu tupeu, care au reusit sa obtina si ceva in plus de la anumite guverne. In ultimul timp, au fost reduse la tacere pentru ca, in opinia mea, partidele au devenit atat de abile incat le duc cu zaharelul si le mai fac cate-o favoare materiala, pana le inchid gura din fasa.
Revenim la mediul privat... In lume exista o concurenta acerba intre investitorii de calibru. Romania a atras o parte dintre acestia datorita fortei de munca calificate, a salariilor competitive in raport cu performantele corporatistilor autohtoni si a lipsei problemelor sindicale. Daca tot s-a reusit aceasta "simbioza" intre forta umana nationala de nivel mediu-plus/ superior si interesele multinationalelor, ar fi pacat sa se existe turbulentele pe care le poate genera un sindicat "rebel". Se pare ca sloganul comunist: "Tot inainte!" se preteaza si la abordarea capitalista in privinta corporatistilor. Win-win, tovarasi!
