O data pe an, politicienii Europei şi oamenii de afaceri îşi dau întâlnire formal la European Business Summit-ul de la Bruxelles. Am participat cu mare interes la cea de-a XI-a ediţie a acestui veritabil “Davos al afacerilor europene”, având ca temă de bază anul acesta “Deblocarea oportunităţilor industriale”. Timp de două zile (15-16 mai) peste 2.000 de delegaţi au încercat să găsească soluţii la probleme fundamentale: cum reuşim să asigurăm creştere economică şi cum putem să oferim locuri de muncă, în special tinerilor europeni.
Preşedintele Herman Van Rompuy - într-o alocuţiune demnă de "State of the Union" - a prezentat legătura dintre cereşterea competitivităţii la nivelul UE şi preţul energie. “Energia este vitală pentru sectorul de afaceri. UE depinde prea mult de importul de energie, când alte continente devin treptat independente energetic. Trebuie să fim deschişi şi pragmatici, să implementăm ceea ce am decis referitor la piaţa comună de energie europeană, să investim masiv în infrastructură, dar şi să reuşim cu adevărat diversificarea surselor energetice”, preciza liderul european în deschiderea Summit-ului.
Preşedintele Patronatului European (BusinessEurope), nu întâmplător germanul Jűrgen Thumann, accentua: “Dacă vrem să ne revenim în UE trebuie să reindustrializăm Uniunea. Industria este inima economiei”. Thumann sublinia de asemenea că în domenii strategice precum energie sau mediu, competitivitatea companiilor europene este îngreunată de instrumente legislative excesive şi inutile. Datoria factorilor de decizie politică este aceea de a reechilibra strategiile industriale cu ceea ce se întâmplă în producţie. În acest context, s-a insistat pe importanţa tehnologiei, motorul creşterii competitivităţii.
Particip la European Business Summit din 2002 încoace, un eveniment de referinţă pentru industria europeană. Ediţiile din 2008 şi 2009 au insistat mult pe importanţa creativităţii şi inovaţiei pe orice sector! Speram încă de atunci ca şi România să iasă cu ceva din anonimat, pe modelul statelor membre care au găsit variantele potrivite de implicare şi adaptare la oportunităţile europene.
În 2009 participanţii veniţi din 75 de ţări au discutat în special despre criza economică globală, încercând să ofere căile de urmat pentru depăşirea ei. În acel cadru se sublinia din nou că România are mult de investit în resursele umane, concluzia fiind că în cazul ţării noastre lipsesc liderii care să coordoneze echipe multiculturale, la nivel european, dar şi internaţional.
În 2010 criza economică rămânea în continuare în centrul dezbaterilor europene. Tema principală EBS a fost impactul acesteia asupa IMM-urilor, discuţie continuată şi cu ocazia evenimentului din anul următor – când s-a insistat pe importanţa întreprinderilor mici şi mijlocii în capacitatea sectorului de afaceri la Agenda politică 2020.
Continuând dezbaterea din 2011 ce a abordat necesitatea “redefinirii” sistemului de pensionare în ţările europene şi implicarea generaţiei tinere în a gândi viitorul UE împreună cu actualii lideri politici şi economici, în 2012 discursurile participanţilor s-au focalizat pe educaţie. Concluzia a fost că Europa trebuie “să educe în vederea angajării”, în contextul în care sunt peste 4 milioane de posturi vacante, iar candidaţii nu pot aplica neavând aptitudinile necesare.
Revenind la 2013, dezbaterea pentru deblocarea oportunităţilor industriale şi stabilirea unei strategii pentru dezvoltarea competitivităţii, pune mare accent pe politica energetică, o politică relativ nouă pentru Uniunea Europeană. Tratatul de la Lisabona stabileşte pentru prima dată o bază juridică solidă pentru această politică, ce rămâne în continuare o competenţă comună împărţită între instituţiile europene şi Statele Membre.
A doua zi a Summit-ului a evidenţiat că o cooperare mai strânsă între ţările europene şi un accent pe eficienţa energetică ar fi variantele cele mai bune pentru reducerea preţurilor în Europa.
Concluzia generală a fost că este prea puţină coordonare la nivelul Guvernelor ţărilor membre când vine vorba de politica energetică europeană. De exemplu, Germania a decis brusc să renunţe la energia nucleară, fără a discuta în prealabil cu partenerii de uniune.
Vorbim mult de energia regenerabilă, dar se gândesc prea puţine strategii integrate la nivel european. E păcat să se forţeze cu energia solară în ţările nordice, când Portugalia are un potenţial mult mai mare.
“Uniunea Europeană nu trebuie să fie aşa de săracă în abordare încât să uite de protejarea mediului înconjurător. China plăteşte acum preţul greu al politicii de industrializare fără o strategie contra poluării”, preciza Connie Hedegaard, comisarul european pentru acţiuni climatice.
Jean Peter Balkenende, fostul premier olandez, completa chiar că “sustenabilitatea este tot mai importantă la nivelul companiilor mari. Este o valoare după care trebuie să ne structurăm activitatea industrială. Criza nu trebuie să ne oprească din a gândi sustenabil”.
“E greu să identificăm o politică de reindustrializare a Uniunii Europene. O vedem în Statele Unite această politică, vorbim de relaţii comerciale privilegiate cu continentul american, dar nu există la noi ceva concret”, sublinia Oliver Bell, Preşedintele Eurometaux.
Problemele controversate din sectorului energetic urmează să fie rediscutate în cadrul unui Summit pe Energie, programat pe 22 mai 2013, când se doreşte căutarea soluţiilor pentru dezvoltarea gazelor de şist şi atenuarea schimbărilor climatice.
Dan LUCA este directorul Reţelei Europene EurActiv şi profesor la universităţi din Bruxelles, Gorizia (Italia) şi Bucureşti (SNSPA).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels