Opinii

Ce ai fi făcut dacă ai fi dat faliment de tot? Eram pregătit să mă fac şofer de taxi la Viena. Poveste dramatică a unui antreprenor român care în 2008 avea afaceri de peste 250 mil. de euro, dar criza l-a măturat

Opinie Cristian Hostiuc, director editorial ZF

Autor: Cristian Hostiuc

19.12.2020, 10:01 5157

Din păcate, prea puţini dintre capitaliştii români - patroni în anii ‘90, oameni de afaceri în anii 2000 şi antreprenori acum - şi-au scris istoria lor de business. Au poveşti absolut fabuloase din care s-ar putea face cursuri reale la facultăţile economice, începând cu lecţii despre cum să faci un business, cum pui pe picioare o afacere, cum să creezi un brand mai mult din instinct decât din cărţi, cum să faci rost de bani, cum vinzi sau cumperi alte afaceri, cum să reacţionezi când vine criza, cum să rezişti când eşti continuu în insolvenţă, cu băncile în spate şi până la drama pe care o trăieşti continuu că a doua zi vei da faliment cu totul.

„Să ştii că eram pregătit pentru acest lucru şi mă gândeam să mă fac şofer de taxi la Viena.”

Această propoziţie a fost spusă de Octavian Radu, unul dintre cei mai cunoscuţi antreprenori români al cărui grup ajunsese la peste 250 de milioane de euro în vârful boomului economic din 2008.

El şi-a asumat acest risc, de a scrie o carte - până la urmă toată viaţa lui de business a fost un risc -, în trei volume, care însumează 980 de pagini.

Ironic, fiecare pagină ar putea simboliza câte un milion de lei, având în vedere că cifra de afaceri totală a grupului Octra în 2008 a depăşit 980 de milioane de lei (peste 250 de milioane de euro la cursul valutar de atunci).  

Octavian Radu deţine librăriile Diverta, iar în perioada de boom a avut atât de multe branduri de retail încât, spune el, puteam să-mi deschid propriul mall - Debenhams, Esprit, Aldo, Springfield, Woman’s Secret.

Eu am început să citesc „My way” (titlul cărţii) pornind de la volumul 3, unde Octavian Radu a descris cu foarte multe amănunte drama pe care a trăit-o când a venit criza din 2008, şi care i-a adus prăbuşirea afacerilor peste noapte.

Criza l-a prins cu datorii la bănci de 60 de milioane de euro, care nu mai puteau fi plătite pentru că nu mai avea vânzări.

Căderea consumului din 2009 - 2012 - intervenită ca urmare a tăierii salariilor, creşterii cursului valutar leu/euro, pierderii joburilor în economie -, majorarea ratelor la bancă ca urmare a creşterii cursului leu/euro, l-au aruncat în cuşca băncilor care i-au cerut banii înapoi (nu toate), i-au tăiat liniile de finanţare, i-au majorat dobânzile etc.

Înainte de criză băncile aruncau cu milioane de euro după mine să-mi dea credite, iar când a venit criza au devenit total necooperante.

„La circa o lună după Lehman Brothers m-am trezit cu o scrisorică de la Credit Europe Bank, prin care îmi cereau restituirea creditului în maximum 30 de zile. Cererea lor se baza pe un articol din contract, scris cu litere mărute, care le permitea rezilierea contractului de creditare relativ discreţionar.”

El spune că 10 ani s-a luptat cu băncile în toate formele, în încercarea de a plăti creditele, de a obţine reducerea lor şi a-şi menţine afacerile pe linia de plutire.

„Este evident că dacă în anii 2005-2007 aş fi investit mai puţin în business, mi-ar fi fost mult mai uşor să trec prin criză. Active valoroase, dintre care o parte finanţate cu 45 de milioane de euro împrumutaţi de la bănci, au fost distruse în timpul crizei.”

Bineînţeles că această carte nu se învârte numai în jurul crizei şi a relaţiei cu cele 12 bănci, acesta fiind doar un capitol.

Cartea începe cu fuga lui în Germania înainte de 1989, prima afacere făcută, revenirea în România, cearta cu părinţii, care erau administratorii firmei şi care în anii ‘90 l-au aruncat în stradă, istoria fiecărei afaceri pe care a început-o, amănunte dezvăluite pentru prima dată din negocierile de vânzare sau cumpărare de afaceri etc.

La finalul celor 980 de pagini, Octavian Radu spune: „A contat să scriu această carte pentru a transmite experienţa mea şi sunt fericit că am ajuns în acest punct.”

La ZF Live, l-am întrebat ce şi dacă i-ar recomanda unui antreprenor mai ales ce să nu facă pentru a nu traversa crizele aşa cum le-a traversat el: „Şi dacă aş lua-o de la capăt, tot la fel aş face şi la fel i-aş recomanda unui tânăr antreprenor, să viseze, pentru că dacă nu visezi, nici nu poţi să faci.”

În România toată lumea invocă educaţia financiară şi de business. Dar pentru ca noile generaţii să înveţe, trebuie ca şi capitaliştii români să dea înapoi ceva societăţii, României, ţara unde au făcut multe afaceri: în primul rând o carte, în care să-şi povestească viaţa prin business.

Această opinie a apărut prima dată în Business Magazin.

AFACERI DE LA ZERO