Evaluand contextul bugetar - fiscal precum si modificarile aduse Codului fiscal, la sfarsitul lunii decembrie 2004, prin ordonanta de urgenta, reprezentantii Fondului Monetar International au ajuns la concluzia ca, in situatia in care nu s-ar interveni cu masuri suplimentare, deficitul bugetar s-ar situa la 2,1% din PIB.
Cum, pentru a contracara efectele cresterii deficitului de cont curent asupra inflatiei, FMI considera ca deficitul bugetar nu trebuie sa depaseasca 0,5% din PIB, rezulta necesitatea unei reduceri a acestuia cu 1,6% din PIB. Aceasta inseamna peste un miliard de euro, adica cca 40 de mii de miliarde de lei.
Aceste diferente nu rezulta, asa cum s-ar putea crede, din modificarile Codului fiscal.
E drept ca scaderile, in ce priveste impozitele directe, au fost spectaculoase, anume impozitul pe profit de la 25% la 16%, iar impozitul pe venit de la o cota medie de cca 24% la o cota unica de 16%.
Nu trebuie insa uitat faptul ca veniturile bugetare pentru anul 2005 nu au fost calculate in baza unui impozit pe profit de 25%, ci de 19%, asa cum el fusese deja modificat, prin ordonanta, in august 2004.
De asemenea nivelul impozitului pe venit ce a fundamentat veniturile bugetare pentru anul 2005 nu a fost in cota medie de 24%, ci in cota medie de 19,5%, caci cotele de impunere fusesera deja simplificate si diminuate pe palierele 14%,26% si 38%.
Deci, practic, scaderea veniturile bugetare se datoreaza scaderii impozitului pe profit de la 19% la 16%, iar a impozitului pe venit de la o cota medie de 19,5% la o cota unica de 16%.
Impozitul pe dividende, modificat tot in 2004, a ramas neschimbat, anume 10% atat pentru persoanele fizice cat si pentru cele juridice, in schimb unele nivele de impozitare au fost crescute - respectiv CAS de la o cota de 47,5% la 49,5% si impozitul pe veniturile microintreprinderilor de la 1,5% la 3% - iar unele deduceri pentru persoanele cu salarii mari au fost injumatatite sau chiar anulate.
Acestea au facut ca efectul cumulat, in minus, asupra veniturilor bugetare, in ce priveste modificarile din decembrie 2004 la Codul fiscal, sa fie de 7-8.000 de miliarde de lei, scaderi ce puteau fi acoperite, fara probleme, din interventia pe sistemul de accizare.
Diferenta se datoreaza unor cheltuieli angajate in trim.IV al anului trecut, dar neonorate si unor promisiuni electorale privind salariile din sectorul public, al caror efect este de peste 12.000 de miliarde de lei. Restul, pana la 40.000 de miliarde de lei, il constituie reducerea deficitului bugetar la 0,4-0,5% din PIB.
Exista masuri de politica fiscala, si nu numai, care ar putea acoperi aceste sume.
Cresterea volumului de colectari, recuperarea unor arierate, schimbarea filosofiei de accizare a produselor petroliere, reducerea ajutoarelor de stat, lupta impotriva coruptiei, ceea ce ar scoate la lumina lanturi de economie subterana, eliminarea unor ajutoare pentru persoanele ce nu prea au nevoie de ele, cum ar fi alocatiile de copii pentru familiile cu venituri lunare mai mari de 1.000 de euro/luna, reducerea economiei naturale sunt doar cateva dintre masurile posibile.
Numai ca, indeobste, Fondul Monetar International nu ia in discutie asemenea argumente al caror rezultat e ipotetic, dificil de evaluat si, adesea, sesizabil pe termene ce depasesc exercitiul bugetar.
Din toate aceste motive, in cadrul negocierilor demarate in luna februarie, pentru alcatuirea Memorandumului suplimentar la Acordul stand-by (preventiv) pe perioada 2004-2006, FMI a cerut masuri concrete de reducere a cheltuielilor si de sporire a veniturilor.
Guvernul a decis sa recurga la solutii cu impact social relativ restrans, anume sporirea impozitului pe castigurile din tranzactii imobiliare si de pe piata financiara, procedand si la o devansare a programului de crestere a accizelor. In ce priveste scaderea cheltuielilor, masurile avute in vedere privesc diminuari de investitii, de credite externe si anumite reduceri de personal.
FMI a luat act de aceste propuneri pe care Guvernul inten-tioneaza ca, printr-o noua ordonanta de urgenta, sa le adauge celor deja introduse, dar considera ca ele nu sunt suficiente, motivand ca, pe de o parte, veniturile ce se vor obtine sunt reduse iar, pe de alta parte, programul de reducere a cheltuielilor nu este clar conturat.
In consecinta FMI insista pentru luarea unei masuri de amploare, fie ridicarea cotei unice pe impozitul pe venit de la 16% la 19%, fie majorarea TVA de la 19% la 21%. Cum, din motive lesne de inteles, Guvernul nu agreeaza nici una din aceste variante, negocierile au intrat in impas. Iar propunerea privind cresterea deficitului bugetar la 0,7% din PIB, pe langa faptul ca nu rezolva decat partial problema, nu este finalizata, ci doar evocata.
De altfel acest posibil acord asupra deficitului bugetar nu este mentionat in "Pozitia comuna a Guvernului Romaniei, BNR si FMI cu privire la stadiul discutiilor asupra Acordului Stand-by", data publicitatii in 17 martie a.c.
La jumatatea lunii aprilie, la Washington, in cadrul intalnirii anuale organizate de FMI si de Banca Mondiala, oficialii romani vor avea ocazia sa discute cu responsabilii centrali ai FMI. Iar apoi, negocierile ar putea fi continuate si finalizate pana la jumatatea anului. Guvernul spera ca rezultatele economice ale anului 2005, nivelul colectarilor precum si ameliorarea comportamentului fiscal al contribuabililor sa fie argumente suficiente pentru ca FMI sa socoteasca indestulatoare masurile ce vor intra in vigoare la inceputul lunii aprilie. Negociatorii FMI se abtin, deocamdata de la vreo declaratie anticipativa.
Incheierea Memorandumului suplimentar nu este, poate, indispensabil pentru votul din aprilie al Parlamentului European privind ipoteza aderarii. El va fi, insa, cu siguranta, un criteriu important in decizia ce se va lua, in toamna acestui an, in ce priveste stabilirea datei aderarii Romaniei la UE.
* Varujan Vosganian este senator PNL, presedinte al Comisiei de buget-finante
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
