In momentul de fata, putem spune ca si noi am devenit vecini cu UE si am convingerea ca vom observa o crestere semnificativa in domeniul economic in urmatorii ani. Aceasta pentru ca o componenta importanta a dezvoltarii economice ale unei tari o reprezinta intarirea relatiilor economice cu tarile vecine. Acest fenomen a putut fi observat in cazul Poloniei, Ungariei, Cehiei, care au fost pana vineri tari vecine cu tari membre UE, iar de sambata fac parte din UE.
Ce se poate spune despre domeniul asigurarilor?
In primul rand, legislatia se va apropia treptat de normele europene. Acest fenomen nu este nou pentru noi si se afla intr-o evolutie continua, dupa cum putem observa si din recentele hotarari de guvern. In paralel, ar putea intra pe piata si alte companii internationale puternice, pe langa cele existente deja in Romania direct sau prin parteneriate locale.
Am mentionat intrarea pe piata romaneasca si, in mod implicit, prezenta continua pe piata de asigurari din Romania, deoarece, in momentul de fata, exista posibilitatea incheierii politelor de tipul "non-admitted" pentru companii romanesti, adica o firma din Romania se poate asigura la orice companie de asigurare din strainatate, nemaifiind necesara emiterea unei polite locale.
Aceasta masura are insa si avantaje, dar si dezavantaje. In prima categorie putem enumera posibilitatea asiguratilor de a alege dintr-o gama mult mai larga de companii de asigurare si implicit accesul la servicii mult mai variate. Dezavantajul principal al politelor de tip "non-admitted" apare in momentul producerii unei daune. Asiguratul va fi obligat sa contacteze societatea de asigurare din strainatate, care va incerca sa ii ofere cele mai bune servicii, insa numai "de la distanta". O alternativa ar fi reprezentarea societatii din strainatate printr-o societate de asigurari de pe plan local, insa atunci nu isi mai are rostul incheierea politei cu societatea de asigurari din strainatate. Vor apare probleme si din cauza diferentelor de legislatie intre tara asiguratului si cea a asiguratorului, dar daca se va reusi armonizarea legislativa pe intreg teritoriul UE, impactul va fi diminuat (desi intotdeauna va ramane o diferenta majora intre sistemele juridice bazate pe Codul Civil, in cazul Romaniei, si sistemul juridic anglo-saxon, bazat pe precedent). Urmatorii ani vor fi interesanti si din acest punct de vedere, si vom avea privilegiul sa observam in direct evolutia acestor fenomene.
Exista voci care sustin incadrarea la categoria dezavantaje a costului mai mare al politelor respective (non-admitted), dar eu cred ca intr-o piata competitiva pretul reflecta destul de fidel valoarea serviciilor. Aceste diferente tarifare ar putea avea drept cauza, din pacate, politica de dumping - "fara plasa", respectiv emiterea de polite cu prime foarte mici si fara suport adecvat de reasigurare, practica intalnita pe scara larga in Romania (aici intalnim in general aparitia a trei situatii, enumerate in ordinea gravitatii: 1. nu exista deloc reasigurare, 2. exista un program de reasigurare insuficient, subdimensionat vizavi de structura portfoliului, 3. reasiguratorii folositi nu se ridica la standarde acceptabile).
Ca o consecinta fireasca, numarul societatilor de asigurare de pe piata romaneasca va scadea in urmatorii ani, si eu cred ca eficienta si productivitatea vor fi printre factorii principali ai acestei schimbari.
Un alt avantaj al extinderii europene il reprezinta si limbajul comun pe care il vor avea toate tarile membre, fie el pe plan politic, economic sau legislativ. Noua structura va trebui sa tina cont de aspiratiile si interesele tarilor membre, pastrand totodata identitatea nationala a fiecarei tari. Acest proces va revitaliza in mod cert si valorile democratiei, tolerantei, sigurantei si ale drepturilor omului, pe planul intregii Europe.
O potentiala problema, insa, poate reprezenta emigrarea cetatenilor noilor tari membre catre tarile traditionale ale EU. Acest fenomen va trebui observat si controlat, insa nu este nou pentru UE, care a trecut prin experiente asemanatoare cand au aderat tari precum Italia, Spania, Portugalia. La fel, in 1989, cand a cazut zidul Berlinului, au fost estimari in urma carora 25 de milioane de cetateni ar fi urmat sa emigreze, care s-au demonstrat apoi, bineinteles, ca au fost gresite. Estimarea actuala este cuprinsa intre 2% si 3% din totalitatea populatiei noilor tari membre. Si, dupa parerea mea, nu ar trebui denumita emigrare, ci deplasare a fortei de munca. In SUA, spre exemplu, nimeni nu s-ar mira, daca un salariat s-ar muta din Oregon in Alabama.
Mihnea Tobescu este director general al AIG Romania, sucursala romaneasca de asigurari generale a celei mai mari companii de asigurari din SUA
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
