România a avut şansa să devină, prin companiile sale din energie, o putere în regiune, dar după 22 de ani de la Revoluţie nu este decât o ţară nevoită să-şi ajusteze politica în funcţie de interesele altora.
Situaţia este cu atât mai nenorocită cu cât această ţară are, spre deosebire de altele din Europa, şi baza de cunoştinţe tehnice, inginereşti, şi rezervele naturale de gaz şi petrol care ar fi putut face din companiile locale campioni nu numai regionali, ci chiar europeni.
"Încercăm să ne extindem în zona eoliană, pentru a avea capacitate de compensare în situaţia de secetă, dar durează destul de mult, într-adevăr, pentru că ştiţi cum este într-o companie de stat, procesul este mai complicat", răspundea ieri la ZF Power Summit '12 Dragoş Zachia Zlatea, directorul Hidroelectrica, la întrebarea dacă firma se va extinde şi în alte zone de producţie.
Posibil, dar tot dl. Zlatea explicase anterior că pentru contractele de energie electrică la preţ preferenţial, încheiate încă din 2001 şi de atunci prelungite de câteva ori, documentele s-au semnat repede şi fără acordul expres al ministrului.
Repede se semnează documentele când compania de stat vinde energia electrică la -25% sau la -40% faţă de preţul pieţei, provocând un minus de cel puţin un miliard de euro în conturi timp de 10 ani, greu se mai urnesc managerii când este vorba de dezvoltarea businessului.
Nici o picătură de orgoliu nu mai curge prin venele acestor oameni. Ce mai rămâne din România dacă nici măcar o super-companie energetică nu poate avea?
La sfârşitul anilor '90, au fost sparte companiile din energie electrică în distribuitori şi producători, iar producătorii au fost împărţiţi în companii distincte de hidro, nuclear şi cărbune, cum nu s-a întâmplat nicăieri în Europa de Est şi cum nu este cazul nici în Germania, nici în Franţa şi nici în Italia.
Şi s-a aşteptat să vină concurenţa care ar fi trebuit, teoretic, să diminueze pierderile în sistem. Rezultatul? Prima grijă a fost ca în 2001 ventuzele să se lipească de Hidroelectrica, care are o pondere de 20% din sistem.
Jumătate din producţia sa a mers către anumite companii la un preţ preferenţial, care nu au făcut decât să reintroducă energia în sistem la preţ de piaţă.
Sună cunoscut? Sigur, aşa au devalizat ofiţerii Bancorex. Când era inflaţia de 80% pe an şi dobânzile bancare de 100%, ei luau credite la dobânzi preferenţiale de 20% şi constituiau depozite la dobânzi de 100%, culmea, tot la Bancorex.
Şi CEZ din Cehia şi Enel din Italia şi E.ON din Germania şi Electricité de France sunt companii integrate, iar deseori între politica statului care deţine pachetul de control şi politica acestor companii nu sunt diferenţe.
Natura businessului din electricitate face ca integrarea să fie un atu: când este secetă, măresc producţia pe cărbune, iar banii pentru retehnologizare vin din hidro.
Pentru că pe ce bază poate produce Hidroelectrica energie electrică la preţuri mult mai reduse decât pe cărbune - din lacurile de acumulare la a căror construcţie a lucrat armata. Normal, sunt investiţii amortizate - cu tinereţile pierdute ale celor de pe şantierele din anii '50 - şi preţul final al electricităţii este mai mic.
Dar sistemul energetic naţional funcţionează de aşa natură că această energie ieftină trebuie să subvenţioneze retehnologizarea producţiei de electricitate pe bază de cărbune sau investiţiile uriaşe necesare în nuclear.
Ai noştri însă ce-au făcut? Au separat activităţile, au pierdut profiturile care trebuia investite, iar acum trebuie să se împrumute cu garanţia statului să retehnologizeze Complexul Energetic Craiova, cum a anunţat guvernul săptămâna trecută. Şi atenţie, dacă ne lasă Comisia Europeană, să nu fie ajutor de stat. (Numai la austrieci nu mai este ajutor de stat salvarea băncii Volksbank a treia oară de către stat, cu 250 milioane de euro, anunţată ieri.)
Teoretic, această împărţire ar fi trebuit să aducă competiţie. Puteai însă să fi avut competiţie dacă ai fi împărţit fostul Renel în mai mult companii integrate care să conţină hidro şi cărbune şi nuclear şi distribuţie, care să producă şi să ajungă şi direct la consumator şi să lupte prin preţuri. Şi care să finanţeze din hidro cărbunele şi să se compenseze în caz de secetă.
Dar aşa? În loc să se împartă "tortul" energiei în mai multe felii transversale care să cuprindă şi blat şi frişcă, de sus până jos, a fost împărţit în plan orizontal: producţia, apoi distribuţia.
Normal că ulii s-au repezit la cel mai ieftin producător.
Ai noştri lideri însă ce fac în timp ce companii precum CEZ din Cehia, controlat de stat, dar listat şi pe bursă cu un pachet minoritar pentru transparenţă, au investit un miliard de euro în Dobrogea în cel mai mare parc eolian din Europa?
Se bat în dosare, nu înţeleg nimic din uriaşa miză a energiei naţionale.
Luaţi schimbările actuale dintre şefia SIE şi guvern, dar şi scandalul din 2009, când în fruntea Ministerului de Interne s-au perindat trei miniştri în două săptămâni, care arată valorile politicianului român, timpanul, punctul său slab: dosarul.
Ai noştri se învârt în jurul dosarelor cu delaţiuni, liderii de la Vest se învârt în jurul dosarelor de energie şi se întreabă: cum să ne extindem influenţa ca stat, ca ţară, prin companiile noastre şi prin capitalul nostru şi să ne diminuăm gradul de dependenţă energetică?
"Ce vrei acum, dacă ăştia sunt oamenii care ne-au condus, am dat tot, să vină străinii să conducă, nu avem ce face cu liderii ăştia." Cine acceptă această explicaţie este pierdut. Ori fac ceva astfel încât să câştige românii din ceea ce mai are această ţară, ori să plece dacă nu sunt în stare cei care sunt în frunte.
Cumpăraţi ieftin, cu bile colorate de sticlă, au fost liderii noştri în aceşti 20 de ani în care au reuşit să îndatoreze ţara şi să nu lase nimic în urmă.
Iar în aceste mari companii din energie armate tăcute de ingineri pricepuţi au stat în spate, au preferat să nu se implice politic. Luaţi puterea, nu vă mai lăsaţi folosiţi. Listaţi companiile la bursă, transformaţi-le în campioni regionali, scrieţi şi aplicaţi strategii de dezvoltare împreună cu guvernul, aşa cum fac marile companii care vin aici, aveţi orgoliul să lucraţi pentru o companie românească care să facă baraje în Africa şi parcuri eoliene în Georgia. Nu-i lăsaţi să distrugă şi ce a mai rămas.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
