Regulile care guvernează mediul de afaceri din întreaga lume sunt tot mai complexe şi, chiar dacă multe dintre ele au drept obiectiv final simplificarea relaţiilor dintre entităţile implicate, îmbunătăţirea performanţelor financiare, condiţii mai bune de muncă pentru angajaţi şi, în final, creşterea nivelului de trai pentru întreaga populaţie, implementarea lor este deseori provocatoare. În România, la această complexitate se adaugă schimbările frecvente ale reglementărilor cu impact în economie, în special cele care vizează impozitarea. Din aceste considerente, companiile care activează pe piaţa locală trebuie să acorde o atenţie sporită schimbărilor din domeniul în care activează, să atragă, să perfecţioneze şi să reţină angajaţi specializaţi, cu ajutorul cărora să le poată implementa cu succes şi timp util.
Conform unui studiu publicat de Banca Mondială la finalul anului trecut – Diagnosticul sectorului privat: România -, educaţia inadecvată a forţei de muncă reprezintă principala constrângere din mediul de afaceri, menţionată de societăţile analizate. Factorii care au contribuit la această situaţie sunt, potrivit studiului, deficienţele sistemului educaţional, atitudinile nefavorabile faţă de învăţarea pe tot parcursul vieţii, precum şi politicile ineficiente de formare profesională şi alte politici care vizează piaţa muncii, la care se adaugă exodul creierelor. România are cel mai mic scor din UE în ceea ce priveşte indicele capitalului uman şi cea mai scăzută rată de participare la învăţarea pe tot parcursul vieţii. Totodată, reprezentaţii Băncii Mondiale atrag atenţia şi asupra nivelului scăzut de educaţie financiară, inclusiv în rândul angajaţilor societăţilor din mediul privat.
Raportul conţine şi o serie de recomandări pentru remedierea acestor deficienţe, care vizează asigurarea accesului tuturor cetăţenilor la o educaţie de calitate, consolidarea formării de competenţe pe tot parcursul vieţii şi îmbunătăţirea formării la locul de muncă.
A doua mare constrângere a mediului de afaceri este legată de lipsa de predictibilitate, caz în care instituţia internaţională recomandă atenuarea impactului instabilităţii politice şi asigurarea sustenabilităţii fiscale. De altfel, societăţile analizate în cadrul raportului susţin că alocă tot mai multe resurse umane în procesul de implementare a reglementărilor fiscale.
Viteza de reacţie, esenţială pentru implementarea cu succes a noilor reglementări
Instabilitatea legislativă şi lipsa de predictibilitate în domeniul fiscal ocupă, de mulţi ani, un loc important pe lista preocupărilor companiilor din România, iar anul 2024 nu face excepţie, având în vedere numărul mare de reglementări care au intrat în vigoare la finalul lui 2023 sau de la 1 ianuarie anul acesta. Este vorba de noul sistem de taxare a marilor companii, de regimul microîntreprinderilor, cote de TVA diferite aplicabile anumitor categorii de produse sau tranzacţii, sisteme complexe de raportare, reguli noi de taxare a unor venituri etc. La toate acestea se adaugă şi directivele europene care se transpun şi în legislaţia românească (de exemplu, cea referitoare la impozitul minim pe profit la nivel global, aplicabil companiilor multinaţionale), dar şi reglementări specifice din alte domenii, cum ar fi industria financiară, energie, protecţia mediului etc.
Aceste schimbări trebuie reflectate în sistemele financiar-contabile ale entităţilor economice, deseori în timp record, în cazul celor adoptate în regim de urgenţă şi cu aplicabilitate imediată, pentru ca activitatea companiei să continue la parametri normali.
Pentru a implementa cu succes şi la timp toate aceste schimbări (astfel încât să nu rişte sancţiuni din partea autorităţilor sau sincope în relaţiile cu partenerii de afaceri), companiile trebuie să aloce resurse importante în acest scop, în special umane, pentru care să asigure un proces de pregătire continuă, având în vedere ritmul lent de adaptare a sistemului educaţional la necesităţile din piaţa muncii şi viteza cu care se schimbă regulile în economie.
Dincolo de aceste aspecte organizatorice, preocuparea pentru perfecţionarea continuă a angajaţilor are şi alte beneficii pentru companii, printre care se numără un grad de retenţie mai ridicat şi o implicare mai mare în activităţile zilnice, dar mai ales în proiectele de perspectivă ale afacerii. Astfel, scade fluctuaţia de personal şi creşte eficienţa companiei.
Material de opinie de Maria Butcu, Director, Soluţii de Servicii Externalizate, Deloitte România
