OPINII PRIMITE LA REDACŢIE

Marinaş Marius, ASE Bucureşti: Mit şi adevăr privind datoria publică externă a României

23 sep 2018 Autor: Marinaş Marius

Diverse analize publicate în ultima perioadă cu privire la datoria externă evidenţiază confuzii grave. S-au prezentat date conform cărora "datoria publică externă a atins un nivel maxim istoric de 100 de miliarde de euro“ şi că “70% din deficitul bugetar reprezintă dobânzile plătite pentru finanţarea datoriei publice externe“. Se face astfel o confuzie voită între datoria externă şi datoria publică externă, în condiţiile în care la sfârşitul lunii iulie 2018 datoria publică externă reprezenta doar 33,9% din datoria externă brută a României, restul fiind datorie privată a firmelor, băncilor, asociată investiţiilor străine directe (de exemplu, credite intra-grup), respectiv a BNR. De altfel, creşterea cu 4,1 miliarde de euro a stocului datoriei externe brute (totale) în primele 7 luni din 2018 nu s-a datorat guvernului (stocul datoriei publice externe s-a redus cu aproximativ 300 milioane de euro!), ci sectorului privat.

1.Cât de mare este datoria externă totală (brută) a României?

Datoria externă la sfârşitul lunii iulie 2018 a fost de 97,582 miliarde de euro (şi nu 100 miliarde euro!), de altfel un nivel care nu constituie un maxim istoric. Acesta a fost atins la sfârşitul lunii septembrie 2012 – 101,4 miliarde de euro. Comparativ cu 2012, stocul datoriei externe din 2018 este relativ similar, deşi PIB-ul din 2018 va fi cu aproximativ 70 de miliarde de euro mai mare (în preţuri curente), respectiv cu 35 de miliarde de euro mai mare (în preţurile anului 2010, conform Eurostat). Aceasta este cu adevărat o veste bună pentru economie – producţia internă de bunuri şi servicii s-a majorat cu 35 de miliarde de euro în ultimii 6 ani, fără ca stocul datoriei externe să mai crească! În perioada 2008-2012 datoria externă se majorase cu 39%, jumătate din creşterea stocului acesteia fiind rezultatul majorării datoriei publice externe.

În privinţa pragului psihologic de 100 miliarde de euro al datoriei externe, trebuie avută în vedere o referinţă, deoarece respectivul prag are o anumită semnificaţie la un PIB de 100 de miliarde de euro şi o alta la un PIB de 150 sau de 200 de miliarde de euro. Odată cu stabilizarea datoriei externe a României în intervalul 90-100 de miliarde de euro, ponderea stocului datoriei în PIB s-a redus semnificativ de la 75,5% în 2012 la sub 50% în anul 2017. Pentru 2018 am presupus ca stocul datoriei la sfârşitul anului va fi apropiat de cel înregistrat după primele şapte luni, iar PIB-ul va fi cel estimat de către Comisia Europeană. În concluzie, analiza dinamică a ponderii stocului datoriei externe în PIB reflectă o tendinţă favorabilă în ultimii 5 ani, în total dezacord cu punctele de vedere patetice pe această temă.

 

Realizând o comparaţie a situaţiei din România cu cea înregistrată la nivelul celorlalte ţări membre ale UE, se observă că în 2016 (ultimul an cu date disponibile Eurostat) am avut cea mai redusă pondere în PIB a stocului datoriei externe. Altfel spus, comparativ cu restul UE suntem cei mai puţini îndatoraţi extern, ceea ce aruncă şi mai mult în derizoriu concluziile alarmiste ale analiştilor economici. Astfel, România a înregistrat o pondere de doar 54,4% din PIB comparativ cu 74% în Cehia, 75,1% în Polonia, 79,2% în Bulgaria sau 121,3% în Ungaria. Firesc, comparaţiile cu economiile dezvoltate ale UE nu sunt foarte relevante prin prisma faptului că acestea tind să aibă active externe superioare pasivelor externe, adică un sold pozitiv al poziţiei investiţionale nete.

Datoria publică externă între necesitate şi fereastră de oportunitate

Stocul datoriei publice externe include în mod special obligaţiunile externe emise de către Ministerul de Finanţe, respectiv împrumuturile externe contractate de către Guvern de la anumite organisme financiare internaţionale în vederea finanţării deficitului bugetar şi plăţii ratelor de capital/dobânzilor scadente. Analizând strict numai dinamica acestui indicator în ultimii 10 ani (în termeni nominali), iese în evidenţă majorarea de la 10,3 miliarde de euro în 2008 la aproximativ 33 miliarde de euro în 2018. Cu toate acestea, stocul datoriei publice externe s-a stabilizat în ultimii 4 ani la aproximativ 32-33 mld de euro, deşi PIB-ul a crescut cu aproximativ 50 de miliarde de euro (preţuri curente). Prin urmare, ponderea datoriei publice externe în PIB s-a redus de la 21,7% în 2014 la aproximativ 16% în 2018.

Majorarea cu aproximativ 10 puncte procentuale din PIB a ponderii stocului datoriei publice externe comparativ cu anul 2008 constituie efectul evoluţiilor interne şi internaţionale din ultimii zece ani. După părerea mea, principalii factori care au favorizat creşterea datoriei publice externe au fost:

  • triplarea ponderii datoriei publice în PIB din perioada 2008-2012 (la 37% din PIB în 2012), care nu putea fi finanţată numai intern
  • reducerea expunerii băncilor mamă în cadrul sistemului bancar autohton în contextul crizei economice şi crizei datoriilor, care a condus la căutarea de resurse externe pentru finanţarea datoriei publice
  • reducerea gradului de risc al obligaţiunilor emise de către guvernele ţărilor emergente, ca urmare a excesului de lichiditate din sistemul financiar internaţional creat de către cele mai importante bânci centrale prin programele de quantitative easing. Astfel, prima de risc asociată împrumuturilor guvernamentale româneşti (reflectată de către CDS) a crescut de la 2% în 2008 la peste 8% în 2009, iar din 2014 s-a redus la sub 2%, stabilizându-se în perioada 2015-2017 la aproximativ 1-1,3%
  • costurile relativ mai reduse ale împrumuturilor externe relativ la cele interne, în contextul unor dobânzi externe reduse şi a unui curs relativ stabil al leului faţă de valutele împrumuturilor
  • termenele mai mari asociate împrumuturilor externe relativ la cele interne
  • creşterea atractivităţii obligaţiunilor guvernamentale româneşti ca urmare a includerii acestora în Government Bonds Index - Emerging Markets administrat de către JPMorgan

Treptat, procesul de finanţare externă a datoriei publice a evoluat de la necesitate (lipsa surselor alternative) la fereastră de oportunitate pentru refinanţarea serviciului datoriei publice pe termene mai lungi şi pentru creşterea maturităţii medii a datoriei publice reziduale. Astfel, ponderea datoriei publice externe pe termen scurt (sub 1 an) s-a redus de la 8,6% în 2011 la 0,1% în 2018, iar maturitatea medie a datoriei publice rămase s-a majorat de la 3,7 ani în 2009 la 5,3 ani în 2014, respectiv la 6,4 ani la sfârşitul primului semestrului din 2018.

Dacă ţinem cont de faptul că la 30 iunie 2018 titlurile de stat interne aveau o scadenţă rămasă de 3,2 ani, iar cele externe au o scadenţă de 9,7 ani, este evident impactul favorabil al creşterii datoriei publice externe asupra extinderii perioadei de rambursare a datoriei publice totale. Dacă pe piaţa internă titlurile de stat sunt emise în majoritate pe o perioadă de cel mult 3 ani, pe pieţele externe sunt majoritare titlurile emise pe o perioadă de cel puţin 7-10 ani. Situaţia favorabilă externă a permis refinanţarea datoriei contractate la dobânzi mari şi pe termene reduse în anii 2009-2011 prin împrumuturi realizate la dobânzi mai mici şi pe termene mai mari începând cu anul 2013. De altfel, creşterea maturităţii medii favorizează reducerea serviciului curent al datoriei publice, ceea ce reduce presiunea finanţării acestuia în perioadele cu deficit bugetar apropiat de 3% din PIB.

În concluzie, prin creşterea ponderii datoriei publice externe în datoria publică totală (la aproximativ 45-50%) Guvernele din România au câştigat timp pentru rambursarea acesteia şi şi-au redus până acum câteva luni costurile asociate finanţării acesteia. În ciuda avantajelor conferite de împrumuturile externe, nu trebuie neglijate riscurile asociate acestora precum, deprecierea monedei naţionale relativ la valutele împrumuturilor, majorarea dobânzii externe şi creşterea riscului de ţară, respectiv a gradului de risc asociat obligaţiunilor guvernamentale, care vor conduce la creşterea costurilor asociate datoriei publice externe.

Mai mult, conform informaţiilor postate pe site-ul Ministerului de Finanţe (http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buletin/executii/Serviciuldatpubguvtrimduparezidentacreditoruluiiunie2018.pdf) serviciul datoriei publice guvernamentale a fost estimat în iunie 2018 la 55,27 miliarde de lei pentru întregul an, din care serviciul datoriei publice externe este de 43,1%. Dobânzile plătite datoriei publice externe (date operative) au fost în primul semestru din 2018 de 2,71 miliarde de lei, iar cele achitate în contul datoriei publice interne au fost de aproximativ 4,35 miliarde de lei. În condiţiile în care deficitul bugetar înregistrat la 6 luni a fost de 15 miliarde de lei, rezultă că dobânzile aferente datoriei publice externe au constituit doar 18% din deficitul bugetar şi nu 70%.

Autor: Prof univ.dr. Marinas Marius, ASE Bucuresti

 

 
Cuvinte cheie:
pib
, romania
, uniunea europeana
, bnr
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Abonează-te la Închide