De cateva luni incoace, o stafie bantuie prin politica romaneasca: isi spune doctrina populara si cauta cu disperare un partid in care sa se intrupeze. Un onorabil liberal, domnul Valeriu Stoica, a incercat fara succes sa-si convinga colegii de partid, dar si pe cei din Alianta DA, sa se lase patrunsi peste noapte de spiritul popular, si sa se afilieze apoi la cea mai puternica familie politica din Europa. Numai ca liberalii si democratii erau prea ocupati sa amane la calendele grecesti simpla idee a unificarii celor doua partide, asa ca nimeni n-a mai fost dispus sa asculte argumentele doctrinare subtile ale d-lui Stoica, si cu atat mai putin ieremiadele in care avertiza ca Alianta risca sa aiba soarta din 2000 a PNTCD.
Speriati ca li se raresc randurile, liberalii europeni in frunte cu baroana Nicholson le-au transmis colegilor lor de pe malurile Dambovitei mesaje fierbinti de iubire si fraternitate. Socialistii europeni au trimis si ei degraba la Bucuresti o delegatie a carei misiune era sa exorcizeze duhul popular din randurile democratilor lui Boc. Acestia n-au pierdut prilejul sa le reproseze colegilor socialisti sustinerea acordata PSD-ului in campania electorala, dar au dat de inteles ca n-au totusi de gand sa paraseasca Internationala. Lucru previzibil inca din momentul in care Cozmin Gusa si sustinatorii sai au fost executati public si exclusi din partid nu doar pentru ca amenintau pozitia unor baroni mai vechi sau mai noi ai PD, ci si pentru ca nu si-au ascuns niciodata atractia pentru doctrina populara.
Cum taranistii, sau ce a mai ramas din ei, au ajuns in faza diviziunii subatomice, iar PUR-ul, un alt partid de buzunar, este preocupat mai degraba de supravietuirea in guvern si posturile publice ale membrilor sai sau ale celor pe care i-a importat in mare graba de la PSD dupa alegeri, partidul Romania Mare incearca printr-o miscare surpriza sa ocupe culoarul popular.
Sambata la pranz, stirea a explodat ca o bomba: PRM isi schimba numele in Partidul Popular Romania Mare, iar Corneliu Vadim Tudor ii cedeaza functia de presedinte lui Corneliu Ciontu, dar ramane presedinte onorific. Asadar, dupa ce in urma cu mai bine de un an Vadim Tudor s-a transformat peste noapte din antisemit notoriu in "prieten" al poporului evreu, partidul incearca un giumbusluc asemanator: transformarea dintr-o formatiune nationalist extremista, impanzita cu fosti ofiteri de securitate, activisti PCR, poeti ai regimului Ceausescu si rapsozi populari expirati, intr-un onorabil partid de orientare conservatoare. "Pana cand sa n-avem si noi popularii nostri?" s-or fi intrebat retoric sambata dimineata d-nii Ciontu, Bolcas et. comp. Sau, mai degraba: "Cat mai stam in opozitie? Cand scapam odata de eticheta de partid extremist?"
Asa ca au ales o metoda verificata. Au schimbat putin numele partidului, asa cum in Belgia Blocul Flamanzilor a devenit la un moment dat Alianta Flamanda, iar Vadim Tudor a renuntat la functia de presedinte, metoda brevetata in urma cu cativa ani de liderul extremistilor austrieci Jorg Heider. In declaratiile facute sambata, Vadim Tudor a tinut sa sublinieze din rasputeri ca nu se retrage din partid, ca e vorba de o decizie strategica indelung gandita, menita sa sparga blocada externa impotriva PRM. "Tot eu conduc acest partid, dar am mai dat o parte din aceasta cruce pe umerii altora", a adaugat Vadim. Daca asa stau lucrurile, e putin probabil ca popularii europeni sa nu inteleaga ca de fapt PRM-ul este aceeasi Marie cu alta palarie, dar cu acelasi lider nefrecventabil.
Mult mai credibila este insa ipoteza ca lui Vadim Tudor i s-a impus aceasta retragere, dupa ce in campania electorala a obtinut un scor mai mic decat partidul. Nu trebuie uitat nici faptul ca tot fostul presedinte PRM i-a impus pe listele electorale ale partidului pe reprezentantii sindicatelor, care o data ce s-au vazut parlamentari au denuntat protocolul cu peremistii. Paharul s-a umplut, iar dupa 15 ani in care oricine indraznea sa-l contrazica pe lider era exclus din partid si porcait copios in revista Romania Mare, Vadim Tudor constata ca esalonul doi din PRM nu-l mai vrea. Solutia aleasa de autorii puciului de sambata este insa o jumatate de masura care nu le va folosi la nimic: pastrandu-l pe Vadim presedinte onorific, demersul lor isi pierde orice credibilitate in ochii popularilor europeni. In plan intern, mult invocatele alegeri anticipate, in care PRM-ul ar lua sub zece la suta din voturi, ar fi o excelenta ocazie pentru ca liderul astazi pus la colt sa revina si sa arate acuzator cu degetul spre cei care astazi l-au margi-nalizat. Asteptand un astfel de moment, Vadim isi soptesste probabil in barba ca Lapusneanu: "De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu!"
* Mihai Codreanu este jurnalist la PRO TV
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
