Parafrazandu-l pe dl Basescu dintr-un interviu, care a devenit deja si poate chiar va ramane celebru, Guvernul Ciorbea nu a fost bun, Guvernul Vasile nu a fost bun, Guvernul Isarescu nu este bun, numai FMI, desigur, este bun, pentru ca el este unic! Doar ca Guvernul Ciorbea a facut ce i-a spus FMI si nu a iesit bine. ai Guvernul Vasile a facut ce i-a spus FMI si iarasi nu a iesit bine. ai, probabil, nu va iesi bine nici daca Guvernul Isarescu o va intoarce strict pana la urma tot pe ceea ce spune FMI, si nu va insista sa incerce a face si altceva decat pana in prezent, asa cum s-a angajat de fapt prin programul fiscal adoptat. Altceva nu dintr-un alt motiv decat din acela ca ceea ce s-a facut pana acum nu a fost o reusita. FMI nu admite insa ca o cadere trei ani consecutivi a economiei este o nereusita si deja a trecut la represiuni impotriva Guvernului Isarescu tocmai pentru ca incearca sa faca altceva si nu continua sa aplice strict, cu ochelari de cal, retetele prescrise de FMI. Invocand vulnerabilitati bugetare, ce ar decurge din evaluari apreciate drept "prea optimiste" ale veniturilor si cheltuielilor, FMI a dat un mesaj destul de transparent Romaniei sa-si ia adio de la asistenta pe care eventual a avut in vedere c-o va primi cumva din partea organizatiei. Guvernul Isarescu a pornit la drum cu obiectivul de a promova cresterea economica prin stimularea investitiilor, fara deci sa mai astepte, dupa retete FMI, ca mai intai sa se potoleasca inflatia si sa se stabilizeze relativ cursul leului. Ceea ce ar putea interveni pe la Sfantu' Asteapta! De altminteri, schimbarea de politica economica se impunea prin insasi caderea neuzuala a economiei din ultimii trei ani, care a constituit, din nefericire, singurul rezultat palpabil al retetelor FMI aplicate, pentru ca inflatia si devalorizarea monedei nationale tot n-au fost oprite, desi stoparea lor a fost urmarita cu nedisimulata prioritate. Oricum inaintea, dar chiar si, din pacate, in dauna cresterii economice! Dupa ani si ani de politici de macrostabilizare tip FMI a fost cumva jugulata inflatia? Nicidecum, numai in ultimii trei ani preturile crescand de aproape 5,7 ori! Sau poate a fost oprita devalorizarea monedei nationale? Nicidecum, leul cazand de peste 4,5 ori in aceeasi ultimi trei ani! A fost inregistrata insa o scadere de aproape 20% a PIB in aceasta perioada. Cu un asemenea bilant, oficialitatile romane, dar si responsabilii FMI, ar trebui sa gaseasca o motivatie credibila si argumentata pentru continuarea, intr-o forma sau alta, a acordului Romania - FMI, configurata sub forma extinderii pana la 31 decembrie a aranjamentelor deocamdata in vigoare pana la 31 martie. Desigur, Romania are nevoie de FMI si nu FMI de Romania, dar totusi, populatiei acestei tari, oprimata de restrangeri peste restrangeri in ultimii ani in care nu s-ar putea spune ca nu s-au aplicat retetele FMI, trebuie sa i se explice de fapt cu ce se alege, daca nu ea in sine, ci tara, din relatiile cu FMI. Din pacate, fara nici macar a se gandi sa caute o asemenea explicatie, FMI trece la represalii pentru ca Romania indrazneste a incerca sa nu mai cada economic in continuare. Restul constituie de fapt doar simple alibiuri, caci, Slava Domnului, vulnerabilitati intr-un buget romanesc se gasesc si se vor gasi cu duiumul! Se spune cu deplin temei ca Romania nu poate trai izolata de comunitatea financiara internationala, FMI reprezentand unul dintre pilonii acesteia, si ca relatia cu FMI, chiar daca nu place sau nu convine, este oricum mai buna decat absenta relatiei cu FMI, caci existenta acesteia ofera prin sine credibilitate externa. Un asemenea argument este nu doar insuficient, dar constituie de fapt un fel de lipsa a unor argumente cu adevarat concludente. Ne-a girat FMI, prin acordul incheiat anul trecut, credibilitatea externa?! Nici un pic! Acordul cu FMI nu a adus Romaniei nici schimbarea rating-ului din partea agentiilor internationale de evaluare a riscului de tara, nici investitiile straine pe care FMI considera ca le cautioneaza si chiar mizeaza ipotetic pe ele ca unic element de constructie in programele sale, care nu reprezinta in rest decat demolari peste demolari! Ba, dimpotriva, acordul cu FMI, impunand suprimarea facilitatilor fiscale pe considerente bugetare, a alungat si investitorii straini care mai rataceau prin Romania. ai, poate toate acestea n-ar fi fost nimic, dar, in perioada de varf a dificultatilor sale de plati, Romania a fost trimisa de catre FMI pe piata internationala a capitalului privat cu obligatia, oficializata public, de a se imprumuta caci altfel era amenintata ca nu va primi certificatul de credibilitate. Cu alte cuvinte, a fost impinsa in gura lupului, alaturi de alte cateva tari ajunse la fel de nenorocite la mana FMI. Paroxismul era ca tocmai FMI - care urma sa te asiste - dadea pietei private semnalul ca esti la un pas de a intra in incetare de plati si, indirect cel putin, invita capitalul privat sa te jecmaneasca. Norocul a facut ca acest experiment absolut incorect sa fie respins de capitalul privat american, care s-a comportat fair in regulile jocului de piata, refuzand sa dea imprumuturi pentru a nu se complica in postura de camatar precum ii cerea FMI. Din pacate, Romania nu s-a ales cu absolut nimic de pe urma acordului cu FMI din ultimul an. FMI nu a pus la dispozitia Romaniei decat 70 de milioane de dolari in respectivul an, care a fost probabil cel mai greu din ultimul deceniu, oricum anul celor mai mari plati in contul datoriei externe, de aproape 3 miliarde de dolari. Romania a fost obligata sa faca fata singura acestor plati, incheind anul 1999 cu o importanta reducere neta a datoriei externe, fapt intalnit doar pe vremea lui Ceausescu si oricum anormal pentru o tara despre care se pretinde ca ar fi asistata extern pe calea dezvoltarii. Asta nu mai este asistenta externa, ci contrariul ei! Desigur, nu FMI trebuie sa plateasca datoriile Romaniei, aceasta fiind treaba Romaniei, dar daca nu implica un minimum de asistenta externa la ce bun atunci un acord de asistenta externa? Ajustarea externa la care a fost constransa Romania in 1999 echivaleaza intern cu circa 4 salarii din cele 12 lunare ale unui angajat retribuit cu salariul mediu net pe economie. Este o mare mirare ca Romania nu a explodat social. ai daca nu a facut-o anul trecut o va face anul acesta in caz ca se va continua pe aceeasi linie! Pentru ca, sa fie clar, anul trecut n-a fost o explozie sociala deoarece o parte din ajustarea externa a fost suportata din cheltuirea rezervei valutare a Bancii Nationale (adica dintr-un cheag care exista), iar o alta parte, pentru a nu cadea in carca populatiei, a fost pasata in contul datoriei publice interne, urmand a fi platita din buget in acest an sau incepand din acest an. Constrangerile din 2000 sunt cu mult mai puternice la intern decat la extern, tocmai din cauza acestui transfer spre buget. Fara un aport extern, bugetul probabil nu va putea face fata intern. Fara unda verde de la FMI, bani externi nu vor ajunge efectiv in Romania. Oricum, s-a anuntat deja ca, din motive procedurale, fondurile promise de Uniunea Europeana nu vor veni in acest an. De mirare nu este. Uniunea Europeana isi are meciurile ei cu FMI, dar oricum este iluzoriu sa credem ca ar putea angaja vreun meci cu FMI de dragul Romaniei. In mod normal, FMI ar fi trebuit sa faca un gest pentru a debloca intrari de resurse externe in Romania. FMI nu este, fara indoiala, o institutie filantropica, si nici Romania nu este Rusia, cu care inclusiv intransigentul FMI mai face si niscai filantropie. Dar o explozie sociala, acum, in Romania constituie un lux pe care probabil nici macar FMI nu si-l poate permite. Iar un gest de 100 de milioane de dolari, in contul controversatei transe a doua, nici nu s-ar fi putut compara cumva cu miliardele furnizate Rusiei si ar fi fost indreptat catre o tara care a dat din pacate multiple dovezi de neseriozitate, spunand una si facand alta, dar totusi n- a deturnat fonduri primite de la FMI. ai nici de vreo manifestare de filantropie nu ar fi putut fi vorba, caci, sa fim seriosi, sarantoaca Romanie se afla, oricat ar putea parea de curios, intr-o pozitie de creditor si nu de debitor in relatiile cu FMI. Realitatea este ca Romania nici nu are nevoie de cele 100 milioane dolari, mentionate cu titlu de exemplu, si nici de alti bani de la FMI. Cu rezervele de care dispune si cu fondurile despre care se stie sigur ca vor intra in tara, Romania isi va putea finanta sarcina externa, atat serviciul datoriei externe, cat si deficitul de cont curent din acest an, probabil inca si mai subtiat decat cel din anul precedent. Romaniei ii erau utili banii de la Uniunea Europeana, spre a putea relaxa cu finantare externa povara platilor in contul datoriei publice interne, fie lungind latul care strange de gat populatia, fie mai construind macar ceva, caci de demolat a tot demolat fara a pune ceva in loc. In schimb, banii de la FMI, fiind prin natura lor destinati doar sa intareasca rezerva valutara a tarii, ar sta de fapt inactivi in seifurile Bancii Nationale, neputand fi folositi in economie. Romania are nevoie de altceva: de relatii normale in cadrul comunitatii financiare mondiale, inclusiv deci de diagnoza economica din partea FMI. Romania are dreptul, in cadrul acestei comunitati, la un statut conform cu potentele si incapacitatile ei, deci fara favoruri, dar si fara discriminari. Caci la discriminari pare a fi supusa, dupa cum tinde sa arate tabloul descris al tratamentului de care s-a bucurat in 1999 si care continua si in acest an. Din pacate, par sa existe prin structurile FMI persoane, care nu numai au incremenit in fetisuri create de ele insele, dar care, in fata fabuloaselor esecuri economice provocate tocmai de catre aceste fetisuri prin diferite parti ale lumii si indeosebi in spatiul excomunist, inclusiv in Romania, isi consuma criza de autoritate exersandu-si intransigenta pe gargarite.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
