“— Dumneavoastră nu cunoaşteţi ţăranul român, dacă vorbiţi aşa! Ori îl cunoaşteţi din cărţi şi din discursuri, şi atunci e mai trist, fiindcă vi-l închipuiţi martir, când în realitate e numai rău, şi prost, şi leneş!
Ilie Rogojinaru sfârşi, gâfâind de convingere. Îşi şterse chelia sfătoasă cu o batistă mare tărcată şi îşi smuci mustaţa groasă, pleoştită, din care câteva fire i se încurcaseră, supărându-l, în colţurile gurii. Era arendaşul moşiei Olena-Dolj.”
Aşa începe romanul lui Liviu Rebreanu, “Răscoala” (1932)
Doar că ce vedem azi, e la ani lumină de 1907. Vedem tractoare care blochează şoselele, tractoare de 100.000 de euro bucata, şi tractorişti care sunt mai bine îmbrăcaţi decât profesorii din universităţi. Tractoare cumpărate cu bani de la UE. Protestatarii nu sunt ţăranii lui Rebreanu, sunt oameni cu afaceri bune, care cultivă sute de hectare şi chiar mii şi câştigă foarte bine din asta. Bravo lor! Că acum nefericirea s-a coborât peste toţi pe pământ, iar crizele se suprapun, câştigul nu mai este cel de acum zece ani, de vină este guvernul. Într-un anume fel, da. Când guvernele precedente au micşorat taxele, nimeni nu a protestat, că nu-i prost. Când TVA a scăzut puternic, când impozitul pe venit s-a dus la 10% (dincolo de ameţeala trecerii impozitelor de la angajator la angajat) nimeni în afară de câţiva mai cu mintea la cap nu a zis: bai, nebunilor, opriţi-vă! Că va veni vremea să le creşteţi din nou şi atunci să vedeţi scandal! Uite că vremea casandrelor a venit. Acum domnul Ciolacu trebuie să ispăşească pentru prostiile pe care chiar partidul domniei-sale le-a făcut. E greu de spus cum va ieşi din asta.
Dar, dacă ne întoarcem la fermieri şi-i lăsăm la o parte pe profesori, pe medici, pe cei din administraţie care-şi ascut cuţitele în spatele uşilor cancelariilor sau ale birourilor, atunci putem judeca aşa. Sectorul agricol, ca peste tot în Europa şi în America, este cel mai subvenţionat din toată economia României. Tractoarele pe care le vedeţi pe şosele sunt cumpărate din banii UE, nu sunt din truda ţăranilor lui Rebreanu.
În exerciţiile financiare 2007 – 2013 şi 2014 – 2020 România a primit de la UE 83 de miliarde de euro din care 22 de miliarde de euro au mers spre subvenţiile agricole, adică 26,5% din toată suma. Având în vedere că România contribuie la bugetul UE cu 1,2% din PIB, se poate rezuma simplu că, pe puţin 35% din banii UE intraţi în România, se duc pe subvenii agricole. Pentru exerciţiul financiar 2021 – 2027, România ar urma să primească 51,2 miliarde de euro de la UE, din care 14 miliarde de euro sunt destinaţi subveniilor agricole, adică spre 28% din suma totală primită de România. Între 2007 (anul aderării la UE) şi 2027, agricultura a primit sau va urma să primească de la UE, doar ca subvenţii, 36 de miliarde de euro. Dar cum România va da înapoi UE drept contribuţie, 1,2% din PIB, iar fermierii nu dau nimic înapoi, procentul subvenţionării agriculturii va creşte la 35-40%.
Este multă nemulţumire, nu doar în România, ci peste tot în lumea democraţiilor. În cealtă parte a lumii care nu ştie ce-i asta şi cu ce se mănâncă, este multă linişte. Dar nu este corect ca, dacă tu vezi tractoare în centru Berlinului, e musai să ieşi şi tu cu tractorul prin Piaţa Universităţii din Bucureşti. Nimeni nu a mârâit când s-au redust taxele. Acum toată lumea latră când, cumva, se revine la normal. N-ai cum să creşti dintr-o varză şi un morcov şi iepuri şi fluturi şi raţe. Când veniturile fiscale sunt la 27% din PIB, n-ai cum să majorezi salariile profesorilor, ale medicilor, să subvenţionezi motorina tractoriştilor. Dar acum protesteaza latifundiarii. Îi aşteptăm şi pe cei câteva milioane care au câte un singur hectar, cu caruţa, cu şarete, fiecare cu ce are. Dl. Ciolacu îi va aştepta pe treptele de la Victoria şi va declara bâlciul deschis.
