Criza actualã are un impact enorm şi asupra dinamicii din Bruxelles-ul european. Parlamentul European are o activitate virtualã pânã în septembrie 2020, deşi incinta instituţiei este accesibilã personalului şi majoritatea sesiunilor s-au desfãşurat în sistem hibrid, unii eurodeputaţi fiind prezenţi în salã, iar alţii conectaţi prin intermediul platformelor online.
La nivelul Comisiei Europene se lucreazã mult de acasã. “Am început jobul la Comisie în aprilie 2020 şi mi-am cunoscut colegii doar acum douã sãptãmâni când am bãut o cafea împreunã în parcul Cinquantenaire″, îmi povestea recent cineva. Instituţiile europene dau tonul pietiii, iar ceilalţi 50.000 de oameni, grupaţi în firme de consultanţã, corporaţii, asociaţii europene îşi adapteazã activitatea.
Având în vedere cã suntem într-o pandemie care dureazã în general 18 luni şi noi de abia am trecut de luna a 7-a, câteva tendinţe sunt uşor de identificat. Dacã înaintea crizei financiare din 2008 aveam aproximativ 2000 de ziarişti acreditaţi la Comisia Europeanã, la începutul anului acesta aveam sub 1000. Desigur digitalizarea a avut şi ea un rol de spus, dar trusturile media şi-au regândit la sânge bugetele pentru a acoperi afacerile europene. Criza actualã zguduie sursele de finanţare pentru presa independentã şi în maxim doi ani numãrul de corespondenţi va scãdea probabil sub 500.
Multe asociaţii europene trãiau din ″munca″ de a aduce la Bruxelles reprezentanţi din 27 de ţãri europene, ″pentru a discuta împreunã cum UE poate sã fie mai bunã pentru cetãţenii sãi″. Anul acesta, cu siguranţã, nu va mai exista posibilitatea sã se organizeze astfel de conferinţe, iar tendinţele de a utiliza mediul virtual în interacţiune va rãmâne şi dupã crizã. Concret, ″noul normal″ – atunci când va veni – nu va mai conţine şi 100 de evenimente pe zi la Bruxelles, ci mult mai puţine.
Firmele de consultanţã se întreceau în a prezenta clienţilor ecosistemul lor de contacte, în special cele instituţionale, pe care le puteau activa în cazul unui contract de colaborare. Existã însã o dinamicã puţin întâlnitã în alte instituţii de pe continent. La Bruxelles, contactele cheie se schimbã foarte rapid, iar a dezvolta noi relaţionãri utilizând doar mediul virtual denotã o mare creativitate.
Se consolideazã un factor esenţial, cel numit ″personal brand″. Având în vedere cã e dificil, sau mult mai greu, sã dezvoltam noi relaţii din cauza blocajului de interacţiune socialã, ne reîntoarcem la carnetul de adrese (cã e bazã de date, numere de telefoan sau prieteni pe Facebook) şi reevaluãm. Ce amintiri recente sau îndepãrtate am despre acestã persoanã ? E timpul sã vedem cu adevãrat ce pãrere avem despre anumite contacte… Iar în analizã vom pune şi întrebarea clasicã, ce opinie are individul despre mine? E una sã cunoşti tu o anumitã persoanã, dar mult mai interesant este ceea ce crede contactul respectiv despre tine. Asta în eventualitatea cazului cã îşi aminteşte de tine… Clasica retoricã ″eu îl ştiu pe Obama, dar Obama mã ştie ?″.
Variabilele de piaţã sunt enorme, greu de anticipat şi consecinţele sunt fãrã perioadã de tranziţie. Omul de afaceri este realist şi va continua sã fie aşa. Mintea umanã este incredibilã, mai ales când este constrânsã sã gãseascã noi soluţii. În perioade mult mai tulburi decât cele pe care le traim acum au apãrut noutãţi incredibile. Inovaţiile nu sunt doar tehnologice, ci şi de abordare, de proceduri sau chiar de management. Mediu virtual nu mai este ceva marginal, devine spaţiul fundamental. Este reperul dupã care ne organizãm viaţa acum şi asta dã posibilitãţi fantastice de dezvoltare nu doar la ceas de crizã. În doar câteva luni s-a schimbat cultura societalã…
Distanţele s-au condensat, totul este local şi global în acelaşi timp. Timpul parcã nu mai are repere de sezonalitate. Trãim mai mult pentru a prinde ziua de mâine şi a spera la o revenire rapidã la normalitate.
Dan LUCA este Vicepreşedintele Grupului EURACTIV. Conferenţiază în universităţi din Bruxelles şi Bucureşti. Este autorul cãrţii “Mapping the Influencers in EU Policies”.