Ziarul Financiar continuă să publice opinii de la cititorii săi în seria de dezbateri "Cum schimbăm România". Trimiteţi opinii despre cum vreţi să se schimbe România pe zf@zf.ro şi vor fi publicate în Ziarul Financiar.
Iata o întrebare esenţială din punctul meu de vedere astăzi, la 22 de ani de la un experiment amplu în toată lumea, început în Europa de Est, prin trecerea de la Comunism la Democraţie şi Capitalism.
Cred că numai un răspuns clar, logic şi mai ales credibil la această întrebare ar putea să pună prima cărămidă la schimbarea pentru care, de fapt, au murit oameni la Revoluţie, şi în lipsa căreia, acum, iata, de atâtea zile oamenii continuă să iasă în stradă, nemulţumiţi de direcţia în care se îndreaptă ţara, dar mai ales, vieţile lor şi a celor dragi lor.
Veţi spune poate că e foarte simplu: luptă să ajungă la Putere, dacă discutăm de un Partid Politic, sau, dacă discutăm de un Politician, să ocupe o demnitate publică, în Aparatul de Stat, cu o responsabilitate cât mai mare la nivel de influenţare a sistemelor şi policilor economice de conducere a unei comunităţi.
Dar....de ce?!
Eu sincer nu înţeleg, la ora actuală, de ce să îţi doreşti, de exemplu, să ajungi primar, într-o reşedinţă de judeţ, unde să ai în grija ta câteva sute, chiar mii de oameni, o responsabilitate extrem de complexă, într-un univers legislativ destul de ambiguu, cu presiunea permanentă a rezultatelor, mediului politic sau al agenţilor economici, prin prisma poziţiei, pentru un salariu lunar de aproximativ 4.300 lei (net).
Problema devine mai acută în ideea în care încercăm să ne gandim şi mai în profunzime: cât costa finanţarea unei campanii electorale pentru un astfel de post de primar? Nu sunt un specialist în domeniu, dar din experienţa mea ca expert în marketing şi comunicare, pot să fac o evaluare sumară (doar) a costurilor care se referă la comunicare: o medie pentru un oraş cu aproximativ 200.000 locuitori, înseamnă undeva la minimul 500.000 de euro investiţie în media (apariţii la TV, presă scrisă, panouri stradale, fluturaşi şi comunicare directă, internet, diverse bloguri şi mijloace socialmedia, etc).
La capitolul alte costuri adăugăm obiectele promoţionale (de genul pixuri, brichete, tricouri, şepci, etc), care, probabil că înseamnă încă în jur de 200.000 euro pentru o masă de alegători a unui oraş comparabil cu exemplul meu.
Desigur că la aceste costuri se adaugă şi oamenii care promovează candidatul, care chiar dacă în parte pe bază de voluntariat, înseamnă pe undeva tot nişte obligaţii viitoare, în bani sau de altă natură. Totalul estimat de mine ajunge poate undeva la 1 milion de euro, minim.
Dacă facem un calcul simplu al veniturilor salariale medii, pentru 4 ani de mandat, în cazul cel mai fericit în care competiţia electorală este câştigată, contabilizăm undeva la 48.000 euro, în medie.
OK, veţi spune că banii pentru campanie vin în proporţie covârşitoare din donaţii sau sponsorizări ale diverselor persoane, unele poate direct interesate de buna administrare a urbei respective, în care îşi desfăşoară afacerile.
Da, putem sa luăm această premisă în calcul. Oamenii aştia investesc într-un om în care au încredere că va gospodări bine urbea, şi astfel, oamenii vor prospera în general, deci şi afacerilor lor personale, prin prisma acestui fapt.
Dar, totuşi, acest lucru, deşi explică parţial motivaţia diverşilor oameni de afaceri de a investi într-un candidat, NU explică motivaţia candidatului în sine.
Eu unul dacă aş avea capacitatea să mobilizez şi să coordonez asemenea forţe, financiare, umane şi logistice, care au încredere în mine, şi mă susţin, aş prefera să o fac pentru pornirea unei afaceri proprii de exemplu, de orice fel, din care în mod cert aş avea posibilitatea să câştig mai mult de 4.300 lei lunar, şi care nici nu ar avea riscul complet de eşec cu pierdere totală (aşa cum e cazul competiţiilor electorale).
Cazul unui primar, este să zic aşa poate cel mai evident, dar putem continua în aceeaşi notă cu cel al unui deputat, senator, ministru, şef al unui serviciu deconcentrat, sub-secretar de stat, etc. Salariile lor sunt apropiate celui de primar, dacă însuşi Preşedintele României are un salariu net lunar de aproximativ 8.000 de lei.
Care este aşadar motivaţia reală a oamenilor de a intra în competiţia electorală în România?
Eu cred că atâta timp cât clasa politică din România, societatea civilă şi liderii de opinie care încă beneficiază de credibilitate în faţa oamenilor, nu pot să furnizeze un răspuns şi un model credibil care să se adreseze direct şi pe termen lung acestei situaţii reale, privind motivaţia şi, de ce nu, independenţa celor care îşi doresc să ne conducă, nu vom putea nicicând să progresăm ca ţară sau ca naţiune.
Cu stimă,
MD, absolvent MBA
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
