După ce ani la rând România a fost considerată ”Tigrul” Europei cu un ritm de creştere al consumului privat de 5,5%, prilej de împăunare statistică pentru guvernanţi, iată că a sosit momentul în care consumatorul a inversat polaritatea, prăbuşind consumul, şi a aplicat un uppercut devastator întregii economii. Este funevident faptul că doar consumul şi numai consumul este Sfântul Graal al tuturor afacerilor, iar piaţa este habitatul lor. Ani la rând consumul a fost rege la formarea PIB-ului. Economia de piaţă este eficientă, spun economiştii, deoarece pune pe pedestal suveranitatea consumatorului, iar ”Capitalismul este un sistem aflat la mila consumatorului” afirma economistul Ludwig von Mises în lucrarea ”Acţiunea umană”. Dar ce-i de făcut dacă consumatorul coboară singur de pe pedestal. Ce punem în locul consumatorului? Ceva care să aibă forţa de tracţiune a acestuia?
Dar să vedem câteva cifre: cu 1,9% a scăzut nivelul consumului în trimestrul II din acest an, comparativ cu trimestrul I, iar contribuţia consumului privat la formarea PIB-ului s-a micşorat în trimestrul al doilea cu 4,6 %, comparativ cu primul trimestru(65,8% in trimestrul I, 61,2% în trimestrul II, conform datelor comunicate de INS).
”Înţepi balonul consumului, omori economia”, afirma Nouriel Roubini, laureat Nobel, cel care a anticipat criza din 2008. Paralizia consumului înseamnă moartea economiei. Recentele măsuri fiscale, adoptate zilele trecute de guvern, într-un climat de miopie analitică, după un travaliu de negocieri de circa trei luni, sunt o imixtiune brutală în mediul de afaceri care vor afecta şi mai mult consumul, îmbrâncind întreaga ţară într-o fundătură macroeconomică. Măsurile cu care recenta ordonanţa a aruncat cu cheia franceza în mediul privat(sectorul privat iar a tras băţul scurt!) au ca scop să buzunărească firmele de circa 20 miliarde de lei, aceasta însemnând mai puţini bani pentru consum. Creşti taxele, rămân mai puţini bani pentru consum. Şi toate acestea se întâmplă doar pentru ca sectorul administraţiei publice, zis şi ”caviar”, să-şi menţină siesta cheltuielior vlăguitoare la acelaşi nivel. Dorinţa guvernanţilor de a reduce cheltuielile din administraţie s-a tasat de la o zi la alta. În perioada de declin al consumului nu se recomandă pedepsirea firmelor prin majorări de taxe. Refacerea deficitului bugetar se face prin reforme autentice, nu prin ”firmituri fiscale”.
Declinul consumului este cauzat şi de prăbuşirea demografică la care asistăm, întrucât 4-5 milioane de români, potenţiali consumatori au părăsit ţara în ultimii 30 de ani.
Ani la rând economia noastră a fost setată balistic pe traiectoria consumerismului torenţial fiind ajutată prin măsuri care au întreţinut consumul: s-a redus fiscalitatea pentru anumite sectoare de activitate ceea ce înseamnă că au rămas mai mulţi bani pentru consum, s-au mărit excesiv deficitele gemene fără ca nimeni să nu-şi pună problema consecinţelor horei sinistre a acestora , s-au făcut importuri cu nemiluita întrucât oferta internă era insuficientă. Ceea ce au făcut guvernanţii a semănat mai mult cu un pui de somn tras pe calea ferată , cu speranţa că trenul nu va veni. Dar, surpriză, trenul a venit, lovind în călcâiul ahilean al afacerilor, consumul. ”Nota de plată” a economiei bazată pe consum a venit, afirma economistul-sef al BNR, Valentin Lazea.
Jeff Bezos, de la Amazon, afirma ”Treziti-vă în fiecare dimineaţă îngroziţi, dar nu din cauza concurenţei, ci din cauza clienţilor”. În actualul context l-aş completa cu: ”să fim îngroziţi de lipsa clienţilor”.
O acalmie s-a instalat pe întreaga piaţă, lipsa clienţilor, lipsa comenzilor, dar o acalmie de acest fel este o urgenţă în sine. Primele ramuri lovite de prăbuşirea consumului sunt cele asociate consumului final: retailul, HoReCa. Remanenţa obiceiurilor dobândite pe timpul pandemiei lasă, în continuare, urme adânci în comportamentul consumatorului. Roaba cu şampanie din Nordul Staţiunii Mamaia nu poate fi asociată cu consumerismul. Sectorul privat a trecut sub semnul ursului, iar sectorul de stat a rămas, în continuare, sub semnul taurului.
Dragostea de numerar(pentru cine îl deţine) a devenit mai puternică decât plâcerea de a cumpăra bunuri.Sau plăcerea de distracţie. Sau plăcerea de a călători.
Un fapt este cert, este greu să mai faci afaceri când clientul nu mai cumpără la fel cum o făcea în anii trecuţi, sau când clientul a devenit exponent al curentului minimalist, sau când clientul s-a transformat în ”acumulator”, economiseşte bani cu scopul de a investi. Consumatorul nu mai este în blocstart, ci a devenit un urmăritor al evoluţiei pieţei.
Creşterea gradului de incertitudine în legătură cu ce se va întâmpla, îl determină pe client să fie şi mai precaut şi să-şi limiteze cheltuielile la strictul necesar. Preocuparea pentru păstrarea banilor a devenit dominantă.”Deţinerile monetare sunt mijloace primordiale pentru gestionarea incertitudinii inerente a viitorului, deoarece permit actorilor economici şi gospodăriilor să îşi păstreze toate opţiunile deschise astfel încât să se adapteze foarte rapid şi uşor la orice situaţie viitoare în momentul în care aceasta apare” afirmă profesorul Jesus Huerta de Soto profesor la Universitatea Rey Juan Carlos din Madrid şi economist de seamă al Şcolii austriece.
Ce e de făcut pentru ca antreprenorii să câstige, din nou, votul pieţei din partea consumatorului. ”Cumpărând sau abţinându-se de la a cumpăra, consumatorii îi aleg pe antreprenori printr-un fel de plebiscit, zilnic repetat”, spune economistul Ludwig von Mises, exponent al Şcolii austriece, în cartea”Profit şi pierderi”
Clientul poate fi scos din apatie dacă antreprenorii vor fi mai creativi, fabricând produse noi care vor capta atenţia acestuia. Şi produsele de calitate pot fi un magnet pentru atragerea de noi clienţi în febra cumpăraturilor. Şi creşterea încrederii în furnizorul de bunuri şi servicii poate produce un declic în comportamentul consumatorului, astfel încât să-l aducă, din nou, în sevrajul lui more. Antreprenorul care oferă excelenţă poate oricând declanşa un ”revenge spending”(cumpărarea prin răzbunare) din partea clienţilor. Şi toate acestea trebuie să se întâmple în cadrul unei campanii de alintare perpetuă a sofisticatului şi pretenţiosului client.
Băcanu Gheorghe este şef serviciu la o companie privată din domeniul auto.
