Prin vestitul Plan National de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), România şi-a asumat obligaţia de a efectua o “analiză a sistemului fiscal al României în scopul identificării de soluţii de reformare a acestuia, pentru a contribui la promovarea şi menţinerea unei creşteri economice sustenabile”. Prin jalonul asumat prin PNRR (“Revizuirea cadrului fiscal”), Ministerul Finanţelor urma să efectueze cu sprijinul unor consultanţi externi o analiză a modului în care poate fi îmbunătăţită structura sistemului fiscal/legislaţiei fiscale, urmând a se pune accentul pe:
- Eliminarea treptată a stimulentelor fiscale şi a lacunelor fiscale;
- Reformarea contribuţiilor sociale şi a impozitelor pe proprietate (în special impozitul pe clădiri);
Această analiză şi recomandările aferente urmau a fi publicate de Ministerul Finanţelor.
Într-un raport de peste 100 de pagini, specialiştii Băncii Mondiale (consultantul angajat de Ministerul Finanţelor) au efectuat o radiografie a sistemului fiscal românesc şi au emis o serie de recomandări de îmbunătăţire. Până la acest moment raportul nu a fost publicat de Ministerul Finanţelor aşa cum s-a menţionat în jalonul PNRR, deşi face obiectul unei curiozităţi publice previzibile în condiţiile date.
Din sumarul recomandărilor, putem întrevedea ceva mai clar decât din simpla lecturare a PNRR ce ne-ar putea aştepta în următorii câţiva ani în materie de modificări fiscale. În condiţiile în care bugetul României deja gâfâie în 2023, este posibil ca tendinţa naturală a guvernanţilor români de a amâna orice modificări radicale în zona fiscalităţii până după alegerile din 2024 să fie contracarata pe de o parte de necesitatea stringentă de a aduna mai mulţi bani la budget, iar pe de alta parte de nevoia de a “arăta” că obligaţiile asumate prin PNRR nu au rămas doar la nivel declarativ, şi în consecinţă, cel puţin unele din recomandările furnizate de Banca Mondială să fie implementate chiar înainte de alegeri.
Astfel, capătă din ce în ce mai multă tracţiune ideea renunţării oficiale la cota unică de impozitare a veniturilor persoanelor fizice şi trecerea la un sistem de cote progresive, care împreună cu reducerea plafonului de încadrare ca microîntreprindere, cu majorarea impozitului pe dividende şi cu eliminarea unor scutiri din sectoarele construcţii şi IT va putea duce, teoretic, la o redistribuire dinspre persoanele cu venituri ridicate spre lucrătorii cu venituri mici. Însă chiar dacă recomandările specialiştilor care au întocmit analiza au fost în sensul majorării fiscalităţii pentru categoriile de persoane cu venituri mai mari si concomitent reducerea fiscalităţii pentru lucrătorii cu venituri mici (prin introducerea unor facilitaţi suplimentare pentru aceasta categorie), având în vedere necesitatea stringentă de a colecta mai mulţi bani la buget n-ar fi chiar o surpriză dacă vom vedea doar majorarea fiscalităţii pentru unele categorii de beneficiari de venit. Specialiştii Băncii Mondiale au luat în considerare în modelarea lor o creştere cu 3-4 puncte procentuale a impozitării pentru persoanele cu venituri de peste 100.000 RON (aproximativ 1.700 EUR/lună), împreună cu renunţarea la scutiri.
Devansarea datei de renunţare la scutirile de impozit pe venit şi contribuţii pentru sectorul construcţiilor a fost deja stabilită, o renunţare graduală fiind deja programată începând cu 2025 (faţă de 2028), un prim pas de reducere drastică a facilitaţii pentru microîntreprinderi a fost deja făcut prin reducerea plafonului de încadrare de la 1 milion de EUR la 500.000 de EUR, şi cel mai probabil va continua până la egalizarea cu plafonul de înregistrare de TVA (aproximativ 90.000 - 100.000 de EUR) aşa cum recomandă specialiştii Băncii Mondiale, iar scutirea de impozit pentru lucrătorii din domeniul IT (de care niciun guvern nu a îndrăznit să se atingă până acum) iată că este în pericol de a fi eliminată.
O recomandare interesantă este cea legata de majorarea nivelului de impozitare pentru microîntreprinderi (chiar şi după reducerea drastica a plafonului), precum şi introducerea unor reguli de consolidare pentru a preveni divizarea artificială a unor afaceri între mai multe firme făcută în scopul accesării regimului de microîntreprindere, ceea ce arată că specialiştii Băncii Mondiale au considerat că prevederile anti-abuz existente n-ar fi suficiente pentru a împiedica o astfel de optimizare fiscală. Implementarea acestor măsuri în domeniul microîntreprinderilor va reduce drastic aplicabilitatea acestui sistem, care de-a lungul timpului s-a dovedit pe de o parte benefic pentru micile afaceri, dar în acelaşi timp a permis şi o metodă de optimizare fiscală pentru persoanele cu venituri mari.
În domeniul veniturilor din investiţii, recomandările specialiştilor Băncii Mondiale merg în sens invers faţă de hotărârea guvernanţilor români introdusă la începutul anului 2023 prin care s-a redus la 1% şi respectiv 3% nivelul de impozitare al câştigurilor din investiţii efectuate prin intermediari (în special pentru tranzacţiile bursiere) faţă de cota standard de 10%. în condiţiile în care piaţa de capital din România este relativ subdezvoltată comparativ cu alte state, majoritatea românilor ţinându-şi economiile “la saltea” sau în cel mai bun caz în depozite bancare, menţinerea unui nivel redus de impozitare pentru acest sector în vederea contribuirii la dezvoltarea sa pare mai potrivita decât renunţarea la această facilitate.
Nu în ultimul rând, specialiştii de la Banca Mondială au recomandat practic eliminarea diferenţierilor fiscale între angajaţii cu contract de muncă şi lucrătorii independenţi (PFA-uri, profesii liberale, persoane ce obţin venituri din drepturi de autor, etc). Având în vedere numărul mare de PFA-uri şi lucrători independenţi, estimat la aproximativ 400.000, în mod clar o astfel de măsură va avea un impact social şi chiar bugetar semnificativ. O variantă demnă de luat în calcul în acest sens ar fi plafonarea bazei de calcul la 3-5 salarii minime pentru toţi contribuabilii.
În domeniul impozitării proprietăţilor, trecerea la un sistem de impozitare a clădirilor bazat pe valoarea de piaţă aşa cum recomandă specialiştii Băncii Mondiale, şi cum guvernanţii români s-au şi grăbit să îl reglementeze încă din 2022 s-a dovedit o pastilă imposibil de înghiţit pe termen scurt din punct de vedere politico-administrativ, ceea ce a determinat Guvernul să amâne măsura până în 2025 după ce tocmai o publicase. Aceasta va fi una din măsurile cele mai greu de implementat în mod eficient şi echitabil, în condiţiile în care un astfel de sistem presupune dezvoltarea unor modele de evaluare coerente la nivel naţional, şi mai ales adaptarea aparatului administrativ al tuturor unităţilor administrativ-teritoriale la un astfel de sistem. Dar în orice caz, având în vedere că nivelul actual de impozitare a proprietăţilor este printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană, este de aşteptat ca sarcina fiscală pe acest segment să fie în curând majorată într-o formă sau alta.
În esenţă, decizia aparţine guvernanţilor români, dar având în vedere jaloanele stabilite prin PNNR, raportul FMI privind reformarea impozitului pe venit, precum şi recentul raport de analiza emis de specialiştii din cadrul Băncii Mondiale şi recomandările aferente, creşterea fiscalităţii în special în zona contribuabililor cu venituri mari pare din ce în ce mai îmbietoare pentru decidenţii politici.
