Deşi nu este obligaţie, devine necesitate: persoanele fizice trebuie să fie mai atente şi să ţină o evidenţă a veniturilor şi cheltuielilor proprii. De cele mai multe ori, ele pot fi întrebate, în cazul unei inspecţii fiscale, detalii amănunţite, ce pot merge, de pildă, până la arăta câţi bani lichizi au avut asupra lor, într-o anumită zi, acum cinci ani. Orice sumă nejustificată ar putea sa fie impozitată.
Ori de câte ori am avut ocazia, am spus că simt că trăim într-o perioadă în care fiscalitatea se reinventează. Desigur, principiile nu se modifică substanţial, dar, cum oamenii şi bunurile se mişcă rapid şi pe tot globul, ţările necesită o mai bună colaborare din partea tuturor actorilor economici pentru identificarea surselor de venit ce pot fi ascunse. Toate acestea presupun, evident, o aliniere la un sistem fiscal, pe care l-aş numi mondial.
De mai bine de 10 ani, Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), Uniunea Europeană dar şi alte organizaţii, vorbesc despre acest lucru. Tratatele de evitare a dublei impuneri sunt perimate – apar instrumente noi cum ar fi convenţiile multilaterale, creşte numărul raportărilor către autorităţile fiscale, se urmăreşte cunoaşterea identităţii asociatului (aşa-numitul beneficial owner) şi, nu în ultimul rând, sunt „căutaţi” acei contribuabili care nu au fost în vizorul fiscului până acum. Şi, astfel, intră în scenă contribuabilul persoană fizică.
OECD a instruit, încă din 2008, autorităţile fiscale despre cum trebuie să îşi organizeze activitatea, ca să încurajeze persoanele fizice să îşi declarare veniturile. În România, autorităţile au început să se mobilizeze şi, încă din 2011, a apărut Direcţia de verificări fiscale, care urma să se ocupe de verificarea modului în care persoanele fizice îşi declară veniturile. Cu alte cuvinte, 2011 este anul de la care orice persoană fizică putea face obiectul unei inspecţii fiscale. În vizorul Fiscului se află, preponderent, persoanele care realizează venituri importante şi unde există discrepanţe mari între valoarea averii şi impozitele plătite.
Selectarea persoanelor fizice care intră în verificare se face pe baza unei analize de risc, efectuată de organul fiscal. Practic, Fiscul va alege dintre persoanele care prezintă riscul cel mai mare de a nu fi conforme.
În general, risc fiscal ridicat îl are persoana care are bunuri patrimoniale, dar nu are declarată o sursă de venit (pentru scopul taxării acesteia). De exemplu, dacă v-aţi cumpărat un imobil în anul fiscal care este sub verificare şi în acelaşi an veniturile declarate au fost mai mici decât costul imobilului, atunci este posibil sa fiţi printre persoanele selectate pentru a fi verificate.
În rândul persoanelor cu risc fiscal ridicat se pot găsi şi acţionarii majoritari la companii cu pierderi. Căci, dacă compania raportează în ultimi ani pierderi şi acţionarul majoritar deţine bunuri patrimoniale evidente şi consistente – fie că vorbim de un iaht, maşini foarte scumpe sau proprietăţi imobiliare etc. - atunci apare întrebarea cum pot justifica acţionarii aceste deţineri, din ce venituri le-au achiziţionat.
Odată intrate în atenţia fiscului, după analiza de risc, persoanele fizice selectate vor intra într-o altă etapă – verificarea situaţiei fiscale personale sau, cu alte cuvinte, o inspecţie fiscală.
Verificarea se va realiza cu colaborarea persoanei fizice inspectate şi va consta în examinarea drepturilor şi obligaţiilor de natură patrimonială, a fluxurilor de trezorerie şi a altor elemente de natură să determine starea de fapt fiscală a persoanei fizice pe perioada verificării.
Verificarea are loc prin folosirea mai multor metode, dintre care, cele mai cunoscute sunt metoda sursei şi utilizării fondului. Aceasta se foloseşte atunci când se constată că o persoana fizica a utilizat fonduri mai mari decât sursele identificate. În acest fel, se determină valoarea fondurilor utilizate, a valorii fondurilor disponibile provenite din sursele identificate, a veniturilor impozabile şi a celor neimpozabile, încasate din surse identificate sau a veniturilor impozabile declarate şi a celor nedeclarate, încasate din sursele identificate.
O alta metodă este cea a fluxurilor de trezorerie care constă în determinarea valorii intrărilor de fonduri în conturile bancare şi financiare, identificarea intrărilor de fonduri provenite din surse neimpozabile, stabilirea cheltuielilor efectuate cu numerar, a cheltuielilor efectuate cu numerar provenit din surse neimpozabile, determinarea venitului suplimentar declarat, cu surse identificate, precum şi a venitului nedeclarat, cu surse neidentificate.
Şi, nu în ultimul rând, metoda patrimoniului. Aceasta presupune determinarea patrimoniului net al persoanei verificate, în care pot intra inclusiv animalele deţinute, dacă, de exemplu, vorbim de cai, câini sau pisici participante la competiţii, tablouri, bijuterii, la începutul şi sfârşitul perioadei impozabile, ca diferenţă între, pe de o parte, valoarea totală a bunurilor, activelor şi a altor titluri şi deţineri şi valoarea totală a datoriilor.
Verificarea porneşte de la un document care trebuie completat de contribuabil şi care se numeşte declaraţie de patrimoniu, prin care se solicita o serie de informaţii aferente perioadei verificate. Spre exemplu, dacă perioada verificată este anul 2014, atunci trebuie sa daţi informaţii cu privire la ce venituri şi cheltuieli în numerar ai avut începând cu 1 ianuarie acel an. Şi nu doar la nivel personal, ci şi pentru membrii de familie.
Fiscul stabileşte şi dacă au existat creşteri ale patrimoniului net, pe parcursul perioadei impozabile, ca diferenţă între valoarea patrimoniului net la sfârşitul perioadei şi valoarea patrimoniului net la începutul perioadei. În cazul în care au existat, stabileşte venitul suplimentar nedeclarat şi implicit aplică cota de 16% de impozit.
Cum se poate lesne observa, inspectorii sunt foarte minuţioşi şi cer multe documente, pe mulţi ani în urmă. Mai mult de atât, cum spuneam, Fiscul îţi poate cere să explici cât numerar ai avut asupra ta într-un anumit moment şi de unde provenea el. Lucru foarte greu de demonstrat pentru o persoană fizică. Chiar şi pentru cele cu o memorie foarte bună! Nu vă bazaţi pe faptul că, de anul acesta, Fiscul se ”americanizează” şi nu mai emite decizii de impunere, ci ne pune la calcul. Dacă vă simţiţi în grupele de risc, aveţi în vedere să păstraţi toată informaţia fiscală la îndemână. Pregătiţi documentaţii pentru orice tranzacţie, notaţi sumele în numerar. Fiţi mult mai atenţi la detalii. Căci ele vor face diferenţa, poate, peste patru-cinci ani, dintre a fi ok din punct de vedere al obligaţiilor fiscale sau a plăti statului sume uriaşe.
